(John Amos Comenius)
Școala Profesionala Dumbrăvița Maramureș, asigură condiţii optime pentru educaţia elevilor din comuna Dumbrăvița și coordonează activitatea celorlalte şase şcoli ale comunei, Școala Rus, Școala Chechiș, Școala Șindrești, Școala Unguraș și Școala Cărbunari. Este şcoala şanselor egale pentru viitorul european al copiilor noştri! Locuitorii din Dumbrăviţa au fost mereu preocupaţ
i de dezvoltarea învăţământului. Apropierea de Baia Mare le-a fost de bun augur prin faptul că dascăli de bună calitate profesională au ales să profeseze aici de-a lungul timpului. Dacă, până la începutul secolului XX, cursurile se desfăşurau într-o casă cu o singură cameră, în anul 1900, sub îndrumarea preoţilor Vasile Lucaciu şi Dimitrie Cionte, se construieşte o şcoală de lemn cu două săli de clasă şi locuinţă pentru învăţător. Mai târziu, în anul 1937, se hotărăşte construirea unui nou lăcaş de şcoală, cu patru săli de clasă – proiect întrerupt din cauza celor patru ani de ocupaţie hortystă şi urgiilor celui de-al Doilea război Mondial, dar reluat în anul 1955 şi finalizat în anul 1959. Introducerea învăţământului obligatoriu până la clasa a VIII-a impune necesitatea unei şcoli mai spaţioase, astfel că între anii 1969-1970 au început lucrările de costrucţie a unei clădiri noi, cu parter şi etaj, care s-a dat în folosinţă în anul următor.
Școala Gimnazială Rus
Un scurt istoric al şcolii din Rus ne este oferit de domnul profesor Ioan Morar în cartea sa “Monografia satului” (2007). Conform acestei monografii, Şcoala din Rus apare atestată prima dată în 1794 într-un document semnat de episcopul Muncaciului, Andrei II Bacinschi unde se prezintă o serie de şcoli care “toate activau foarte bine” printre care şi Şcoala din Rus. Se presupune că aceasta a luat fiinţă ceva mai devreme decât anul 1794 în care a fost inspectată şi apreciată cu calificativul “foarte bine”. Din însemnările găsite la parohia bisericii din Rus reiese că localul şcolii din Rus s-a aflat în fosta casă parohială, după desfiinţarea temporară a acesteia în anul 1806. În anul 1860 s-a construit un local nou, care a servit atât ca spaţiu de învăţământ cât şi ca locuinţă a învăţătorului. În anul 1910 s-a construit un nou local de şcoală, care urma să fie demolat în anii 70, după ce a folosit un timp drept cămin cultural. Prin anii 1960-62 s-a construit un alt edificiu, care a fost extins în 1975.
Școala Gimnazială Chechiș
Satul Chechiş se află la 15 km de municipiul Baia Mare, pe DJ 85, spre Târgu Lăpuş. Vatra satului este centrată pe valea râului Chechiş, afluent pe dreapta al Lăpuşului, iar limite spre sud râul Lăpuş şi satul Ocoliş , spre est satul Cărbunari, spre vest este satul Groşi, iar spre nord satul Coruia.
Şcoala din localitatea Chechiş a fost înfiinţată în anul 1897. Unitatea de învăţământ este situată în centrul localităţii. Construcţia şcolii noi a început in anul 1965. In 1967 clasele V-VIII au început să funcţioneze în clădirea nouă , în clase simultane. Abia din anul 1969 au funcţionat ca şi clase independente, clasele I-VIII.
Școala Primară Șindrești
„Şcoala cea mai bună e aceea în care vezi alături de tine suflete care-ţi sunt ca fraţii şi surorile”
N. Iorga
Dacă ne luăm după spusele unui vechi proverb românesc „Unde şcoala se iveşte, pamântul se-mbogăţeşte”, putem spune că acest lucru se adevereşte şi în localitatea Şindreşti, unde cu mult timp înainte de secolul XX a activat o mică formaţiune de elevi care au urmat cursurile şcolii din sat. După spusele celui mai bătrân om din sat, badea Artenie, clădirea şcolii era în locul numit azi Mociriţa. În jurul anului 1 938, pe langă o sală lungă unde învăţau 7 clase de elevi, în aceeaşi clădire, la capătul ei existau două încăperi destinate ca spaţiu de locuit pentru învatatori, care erau din municipiul Baia Mare. După ocupaţia maghiară, ramâne doar o învăţătoare tot la 7 clase, doamna Policec Maria. Pe vremea respectivă, într-o zi a săptămânii, elevii erau obligaţi să vorbească doar în limba maghiară.
Între anii 1 932-1948 preotul Bârsan Vasile, care era paroh în satele Rus şi Şindreşti, venea în fiecare săptămână la şcoală şi le prezenta elevilor informaţii religioase.
În anul 1 957 s-a început construirea unei noi şcoli. Cărămida au facut-o oamenii din sat, pe imaş, în locul numit Clejuţa, după care au transportat-o pe terenul din centrul satului, unde este azi poziţionat Căminul Cultural. Din cauza unor neinţelegeri cu proprietarul terenului, toată cărămida a fost mutată pe terenul unde funcţionează în acest moment Şcoala Primară Şindreşti, teren donat de Ciocotişan Toma a Anisiei. Construcţia s-a finalizat repede, pentru ca pe vremea aceea oamenii erau obligaţi la prestaţii, adică aveau 18 zile pe an când trebuiau să lucreze în folosul comunitaţii, fapt pentru care putem spune că toţi locuitorii din Şindreşti au muncit la construirea noii clădiri.
Între anii 1971-1972 s-au început lucrările la extinderea clădirii actuale. Ciocotişan Toma si Ciocotişan Gavrilă sunt doi învaţatori din localitate care au pregătit generaţii de-a rândul. Actuala clădire cuprinde:
3 săli de clasă funcţionale
un laborator AEL (sală cu calculatoare)
două holuri
o sală profesorală
un grup sanitar
3 săli nefuncţionale (depozit)
Școala Primară Unguraș
Satul Unguraș datează din anii 1400. Din spusele bătrânului Chiver Antonie, satul nu avea o clădire destinată educației elevilor. Familia Bele Ariton și Parasca a pus la dispoziție o cameră din propria casă în care învățătorul preda lecții acelor copii puțin ai satului. Tot din spusele bătrânilor, din lemnul rezultat din demolarea bisericii iezuite, în centrul satului care era în Valea Vii zona numită a Chiverenilor, în anii 1909 s-a construit prima școală. Terenul a fost donat de Iov Ardelean, iar casa cu întreaga gospodărie și-a mutat-o pe “pământ de-a bisericii “ pe locul numit Braniște, preot fiind Vasile Lucaciu. Preotul a dorit prin aceasta ca școala să fie în strânsă legătură cu biserica. În vremurile celui de-al Doilea Război Mondial, până la clasa a șaptea limba de predare era limba maghiară. Din anii 1940 a funcționat doar școala primară de 4 clase. Această școală, cu o singură sală, a funcționat până în 1957. Ultimii care au predat au fost soții-învățători Pitiritean Gavril și Pitiritean Lenuța.
În anul 1957 s-a construit o nouă școală pe același loc, preot fiind Iuliu Șurani. Materialul principal, cărămida, s-a produs chiar în curtea școlii în cuptoare mânuite de țiganii Maria Bongarului cu soțul Andrei din Baia Sprie ajutați de alți doi țigani din Șomcuta Mare. Unul din învățătorii renumiți a fost Costin Mircea din localitatea Rus. Școala, exact cm este și azi, are două săli de clasă, o sală dotată cu calculatoare și un oficiu profesoral. Încălzirea s-a făcut cu lemne până în momentul în care consilierul Bele Nicolae împreună cu învățătoarea satului Filipan Aurelia și familiile elevilor, în 1998, au introdus gazul metan ca nouă sursă de încălzire.
În anul 2009, cu sprijinul Primăriei Dumbrăvița a început extinderea școlii cu două săli de clasă, grupuri sanitare, centrală termică și o cameră tehnică. Grădinița Cărbunari
Istoricul ne arată că prima şcoală înfiinţată în localitatea Cărbunari datează, cu aproximaţie, de prin anul 1858-1860, fiind o şcoală confesională, aparţinând bisericii. A funcţionat într-o casă donată de o familie din sat. I se spunea “La Marina din Şcoală”, casă aflată în spatele actualei biserici.
Între cele două războaie mondiale s-a început construcţia unei noi şcoli, clădirea în care acum funcţionează Căminul Cultural, o clădire construită în vinclu. Datorită războiului şi consecinţelor lui construcţia a fost abandonată. Mai târziu şcoala a funcţionat în actuala casă parohială, unde erau două săli de clasă şi o încăpere pentru învăţător. Actuala şcoală a fost începută în anul 1972 .La construirea şcolii şi-au adus aportul şi sătenii prin muncă de voluntariat. În şcoală au funcţionat patru clase gimnaziale, primare şi o grupă combinată de preşcolari. Cu trecerea anilor ciclul gimnazial a fost desfiinţat, rămânând doar două clase de simultan la ciclul primar şi o grupă de preşcolari.
În anul şcolar 2010- 2011este desfiinţat şi ciclul primar, elevii fiind transferaţi la Şcoala Gimnazială Dumbrăviţa, rămânând în sat doar o grupă de grădiniţă.
