01/08/2024
Consiliere Psihologică-Psihoterapeutica
Cîrstea
🛑Copilul învață ce este iubirea, văzându-și părinții cm se iubesc și se respectă. O greşeală frecventă pe care o fac părinţii este aceea de a asocia iubirea cu o viitoare relaţie de cuplu. Doar că iubirea este o stare de spirit şi etapa esenţială din dezvoltarea sa personală, emoţională şi psihică.
Aşa că vreau să îţi spun câte ceva despre asta.
Iubirea începe în familie. Primul model de iubire a copilului este familia. Primul loc în care copilul ia contact cu ceea ce înseamnă iubirea şi învaţă lecţia iubirii este acasă. Iată cum, încet-încet ne îndepărtăm de prejudecata iubirii care este strâns legată, pentru mulţi părinţi, de maturizare şi relaţiile de cuplu.
Iubirea este esenţa familiei, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. În familie, copilul trebuie să vadă, să înveţe şi să trăiască pentru prima dată, sentimentul iubirii. Vorbele frumoase, armonia din relaţia voastră, tonul blând cu care te adresezi copilului, mângâierile, îmbrăţişările şi activităţile desfăşurate împreună – toate sunt bucătăria iubirii.
Când copilul creşte asistând la un astfel de comportament, el devine automat conştient de ce este iubirea.
Acasă, este prima și cea mai importantă „școală” pentru un copil. Părinții sunt primii dascăli și totodată cei care lasă cea mai adâncă urmă în viața copilului lor. Copiii trebuie informati corect și real despre cm functioneaza relațiile. E bine ca acestia să știe că relațiile sunt la fel de imperfecte ca oamenii care le creează, că este imposibil să relaționezi fără să mai și greșești, și că la baza relațiilor sănătoase se află disponibilitatea de a repara ruptura psihologică creată. Dar informația aceasta trebuie neapărat să vină din familie.
✅Copiii trebuie să afle că, dacă vrei să distrugi o relație, ai de făcut, în mod constant aceste lucruri:
⚠️ - sa critici
⚠️ -sa te consideri superior celuilalt
⚠️-să nu îți asumi responsabilitatea pentru propria contribuție la durerea celuilalt.
Să-i ignori nevoia de apropiere și comunicare.
⚠️-să nu-i respecți celuilalt, timpul, valorile, visele, obiectivele.
⚠️-să-i îngrădești libertatea de a alege, de a învăța, de a evolua.
✅ In timp ce, a cultiva o relație implică mult risc și întâlnirea cu propria vulnerabilitate :
😉-să îți exprimi asumat nevoile
😉-sa apreciezi și să admiri
😉-să respecți nevoile celuilalt la fel ca pe ale tale.
😉-să înveți să te detensionezi în momente de criză psihologică
😉-să știi că la baza unei relații tainice se află prietenia, încrederea, responsabilitatea și angajamentul – atitudini care se cultiva în fiecare zi puțin câte puțin.
Fiecare om pleacă de acasă cu un bagaj de valori, de aceea este important ca acest bagaj ce-l va însoți de-a lungul vieții, să fie unul sănătos, bazat pe iubire și respect de sine, de educație corectă, cu blândețe, lipsit de convingeri limitative și de traume.
Nu trebuie să sune ca o povară aruncată pe umerii părinților, dar ei sunt oamenii care ne fac cunoștință cu viața, ei ne învață să mergem, să mâncăm, să vorbim. Tot de la ei ar trebui să învățăm și aceste lucruri de care ne vom lovi atât de mult în viața de adult.
Dacă sunteti o familie optimistă, în care domneste armonia, în care copilul vă poate vedea îmbrăţişându-va ajutându-vă la sarcinile casei şi mulţumindu-vă pentru asta, atunci el va putea înţelege ce înseamnă iubirea.
Păstrati armonia, discutaţi calm, dar nu evitaţi discuţiile în contradictoriu în faţa copilului. Studiile de psihologie susţin faptul că acestea, atunci când se încheie prieteneşte, sunt un exemplu frumos pentru copil. De ce? Pentru că el înţelege că iubirea nu înseamnă perfecţiune, ci armonie, negociere şi final fericit. In plus, copilul înţelege că o discuţie în contradictoriu nu reprezintă ,,o problemă”, iar oamenii se pot iubi chiar şi când au opinii diferite cu privire la un lucru.
Sunt copiii noştri, dar adesea avem tendinţa de a-i vedea altfel decât sunt. Sau de a-i schimba şi a-i face aşa cm credem noi că ar trebui să fie. Lucru foarte greşit. Să-i oferi copilului resurse permanente pentru a se îmbunătăţi e una, să îţi doreşti să-l schimbi e cu totul altă poveste. Şi nu are legătură cu iubirea.
Din iubire… nu vrei să-l modelezi pe celălalt pe placul tău, ci să-i cauţi cele mai frumoase părţi şi să-l ajuţi să se descopere şi să strălucească.
Atunci e iubire. Când îl accepţi şi eşti cu adevărat mândră de cm e el. Efectul? Va deveni şi mai bun. De bunăvoie. Ce să facem, asta e mecanismul iubirii şi nu-l poate schimba nimeni.
Când copilul vede acceptare în familie, între voi, dar şi faptul că voi îl acceptaţi aşa cm e, fără să îi reproşaţi permanent ceva, fără să îl comparaţi permanent şi fără să ridicaţi tonul, el se simte iubit.
Deşi poate sună puţin ciudat, iubirea e şi un model de sistem economic. Metaforic vorbind. Să ceri şi să aştepţi, fără să oferi niciodată în schimb, înseamnă certitudinea că ţi se cuvine, iar celălalt nu merită. Indirect, exact aşa se traduce. Îmi pare rău.
Iubirea înseamnă un circuit permanent între cerere şi ofertă. Când vreau să îmi îndeplineşti anumite nevoi, automat eu deja ţi-am îndeplinit acele nevoi. E un circuit care are la bază iubire, nu compromis. Compromisul e atunci când o persoană doar oferă, iar cealaltă doar primeşte.
Copilul trebuie să înveţe ce înseamnă să oferi şi să primeşti. Învaţă-l să ofere jucăriile care nu-i mai folosesc, hăinuţele pe care nu le mai poartă. Explică-i ca şi el primeşte permanent – şi trebuie să păstrăm un circuit. Învaţă-l să dăruiască şi să primească, fără să se simtă dator sau vinovat.
Iubirea constă în echilibru.
♥️ Concluzia ♥️
Iubirea începe acasă, iar lipsa ei se reflectă în toate aspectele vieţii viitoare de adult. În relaţii defectuoase, în incapacitatea de a iubi pe cineva, în dificultatea de adaptare, de a-i putea privi pe ceilalţi deschis, de a avea, până la urmă, o viaţă echilibrată.
Iubirea e atât de importantă, dar atât de puţin educată. Nu-ţi lasă copilul să plece din familie fără lecţia iubirii învăţată.
