12/10/2025
La 12 octombrie 1863 a plecat la Domnul Andrei Mureșanu – ideologul, luptătorul și poetul. Acesta s-a născut la Bistrița în 19 noiembrie 1816, ca mezin al familiei Toader și Eftimia Muresan. A studiat la Școlile greco catolice din Bistrița, apoi Blaj având ca profesori pe: Timotei Cipariu, Simion Barnuțiu, Ioan Rusu, Demetriu Boier, pentru puțină vreme George Barițiu. In 1838, când Barițiu a avut nevoie de un ajutor în munca sa culturală, didactică și publicistică la Brașov îl recrutează pe fostul său învățăcel, deși era încă student în ultimul an, Barițiu i-a obținut dispensa de a intra în învățământ fără a-și fi terminat studiile și astfel începe cea mai rodnică perioadă din activitatea sa (1838-1850). Aici a avut prilejul să cunoască o seamă de poeți din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, mai târziu pe Dimitrie Bolintineanu și Vasile Alecsandri, care obișnuiau să meargă vara la băi la Vâlcele, nu departe de Brașov. După înăbușirea Revoluţiei din Transilvania, a publicat oda funebră "Către martirii romani" (1850), închinându-se cu smreneie în fața amintirii lor, a trecut Carpații în Muntenia, împreună cu George Barițiu; au fost luați prizonieri de armata țaristă (rusă) și duși în nordul Moldovei. Eliberat se stabilește la Sibiu, după 1850, și-i încep avatarurile biografice, datorită unei slujbe anoste și a unor grave depresiuni sufletești care-i minează adânc sănătatea. O vreme a nutrit gândul de a trece Carpații ca să se stabilească în Principate, dar a renunțat și s-a întors la Brașov, dar cu toată grija lui Barițiu nu mai reușește să mai înceapă activitatea creatoare și tot mai înnegurat sufletește s-a stins din viață.
La Brașov i-a apărut unicul volum de versuri: Din poeziile lui Andreiu Murășanu, premiat de ASTRA (Asociația Românilor din Transilvania)cu 50 de galbeni. Înmormântarea sa a pricinuit un protest al enoriașilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu și-ar avea locul un credincios greco-catolic.
Așa l-a vazut Eminescu în “Epigonii”: Preot desteptării noastre, semnelor vremii profet. Creația poetică a lui Andrei Mureșanu “un răsunet/ Deșteaptă-te române” (iulie 1848) ocupă un loc singular în lirica poetului și-n lirica românească; devenită imn național al românilor, încă înainte de oficiala decretare. A participat la măreața Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj 3/15 mai, în urma căreia a apărut capodopera ”Un rasunet”, fiind un ecou, un răsunet ardelean la poezia lui Vasile Alecsandri “Deșteptarea României" publicat cu puțin timp înainte. Bălcescu a numit-o “Marseilleza românilor”, izvorul poeziei se află în Discursul lui Simion Barnuțiu rostit la 2/14 mai 1848 în Catedrala Blajului. După o întâlnire cu fruntașii locali din Brașov, i-a povestit lui George Moroianu soția autorului, Susana Mureșanu, s-a întors bărbatul ei mai târziu, după miezul nopții, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a așezat la masa de lucru “și a scris până târziu, după ce se făcuse ziua, plimbându-se prin odaie, citind cele scrise”. Erau strofele din “Desteapta-te romane!”. La câteva zile după ce i-a dat forma definitivă, pe care o cunoaștem astăzi, Andrei Mureșanu și-a “luat băieții de la gimnaziul catolic de români” din localitate și, împreună cu vărul său Iacob Mureșianu și cu George Barițiu, care erau și ei profesori la acel gimnaziu, s-au dus cu toții pe Tâmpa, cântând “Deșteaptă-te române!”, mai întâi după o melodie veche. După spusele soției autorului, melodia tot poetul i-a dat-o, nicidecum n-a fost intonat prima dată de Anton Pan cm eronat se afirmase, d**a afirmațiile academicianului George Moroianu la o comunicare ținută la Cluj în 1927.
