02/03/2026
Despre „simțul măsurii” și cm îl antrenăm în copilărie folosind instrumente ale metodei Feuerstein
„Simțul măsurii” reprezintă capacitatea de a menține un echilibru între extreme și de a acționa cu moderație și discernământ în orice situație.
Pe înțelesul tuturor: „ ... simț sănătos și frumos care ne permite să înțelegem, să judecăm și să apreciem orice lucru cu moderație și chibzuială, simț care ne face să nu ne alunece pământul de sub picioare și care ne menține în limitele realului, firescului, acceptabilului.” ( Mihail Dolgan, critic literar, „Despre simțul măsurii și nevoia acută de a-l poseda” )
A avea simțul măsurii înseamnă să știi când să te oprești și cm să dozezi resursele, cuvintele, acțiunile pentru a obține un rezultat armonios.
Simțul măsurii nu este înnăscut, ci se formează treptat, începând de la vârste fragede, prin acțiuni mici, repetate, adaptate vârstei și individului, pregătite eficient de adulți responsabili.
Principalele dimensiuni ale simțului măsurii:
- Echilibru,
- Discernământ,
- Stăpânire de sine/autocontrol,
- Moderație materială.
Beneficii ale simțului măsurii:
- Reziliență,
- Adaptabilitate,
- Stabilitate,
- Sănătate,
- Performanță,
- Refacere,
- Prevenirea epuizării,
- Evitarea ridicolului.
Cum antrenăm simțul măsurii prin metoda Feuerstein?
Există un instrument ,în cadrul programului FIE BASIC, - Compară și descoperă absurdul, care oferă 40 de pagini de lucru a căror sarcină principală este „de a descoperi și de a înțelege natura absurdului (a incongruenței) dintre două situații care sunt prezentate pentru a crea o stare de dezechilibru în experiență.” (din Ghidul instrumentului)
Scopul principal al instrumentului nu este antrenarea simțului măsurii, ci învăţarea utilizării unui sistem de criterii pentru compararea obiectelor, imaginilor, noţiunilor. Mai precis, este exersată comparația, alături de analiză și sinteză, operație mentală implicată în înțelegerea „ realului, firescului, acceptabilului”.
Pentru înțelegerea și dezvoltarea simțului măsurii la grupa mare de preșcolari (5-6 ani) eu aleg 5 povești ilustrate , care valorifică relația copilului cu hrana sau cu efortul, pe care le recitesc , după anumite perioade de timp, până când copilul ajunge să anticipeze sintagmele( „măsură”, „porție”, „echilibru”, „efort”, „epuizat ” etc.)
Un exemplu, pagina 2 din Seria C
Analizăm imaginea ( planul apropiat/îndepărtat, în stânga/în dreapta), comparăm , căutăm neobișnuitul , aducem schimbări, realizăm sinteze parțiale creând povești pornind de la imagine, insistăm pe imagine căutând povești diferite dintre care alegem una reprezentativă pentru „simțul măsurii” (sinteza generală).
„Povestea noastră este despre două vite domestice. Vitele domestice sunt mamifere erbivore de dimensiuni mari crescute pentru lapte, carne sau pentru forța cu care trag diverse obiecte grele, forța de tracțiune. Cele două vite sunt îngrijite diferit. Prima primește hrana în porții mici și dese. Vasul în care i se dă iarba pe care o mănâncă cu poftă, este de fapt măsura unei porții, astfel învață cât și când să mănânce. Acest animal crește mare și puternic. Al doilea animal primește hrana neporționată, nemăsurată, toată deodată. El nu știe cât și când să mănânce. Pare că e copleșit, neputincios, nesigur. El mic, are întârzieri de creștere. Morala: Creștem cu porții mici și dese. Creștem mari dar nu dintr-odată.”
Transferul/ mutarea atenției copilului la situațiile de viață personală se poate face prin întrebări de felul: Câte mese ne sunt servite zilnic? De ce credeți că nu ni se servește toată mâncarea la o singură masă și astfel să scăpăm de grija mâncatului? De ce credeți că mâncarea ne este servită pe farfurie și nu direct din oală? De ce credeți că mâncăm cu lingura și nu cu polonicul? Ați fost vreodată obligați să mâncați mai mult decât vă doreați? etc .
Mesaj pentru părinți:
Creșterea și dezvoltarea se produce cu pași mici și repetați, cu porții mici și dese, respectând ritmul și timpul fiecărui individ.