20/12/2021
Aurealian Sacerdoțeanu
Născut la 20 decembrie 1904 în Costeștii - Vâlcii, elev emerit al liceelor „Alexandru Lahovari” din Rm. Vâlcea și „Gheorghe Șincai” din București, absolvent „Magna cm laudae” al Facultății de Istorie și Arhivistică din București, bursier al Școalei Românești din Paris, profesor și director al Arhivelor Statului, Aurelian Sacerdoțeanu era, conform evocărilor făcute, un bărbat înalt, elegant, totdeauna îmbrăcat în costum cu cravată și batistă asortată la ...., cu mers hotărât, drept, purtând o geantă mare, maro, în care avea diverse materiale pentru cursuri și alte documente, și ochelari cu ramă groasă. Era blând, generos, avea umor și o deosebită putere de muncă. (INote din discursurile invitaților la Centenar „Aurelian Sacerdoțeanu”: Dumitru Andronie, director Arhivele Județene Vâlcea, C. M. Lungu, director al Arhivelor Naționale, profesor doctor docent Ioan Scurtu și academician Cornelia Bodea, istoric)
*AURELIAN SACERDOŢEANU, viitorul istoric, s-a născut la Costeşti, la 20
decembrie 1904 şi a decedat la 7 iunie 1976, în Bucureşti. A fost fiul preotului Nicolae Sacerdoţeanu, care a predat în câteva rânduri, ca învăţător, la şcoala din Costeşti. Aurelian Sacerdoţeanu, şi-a făcut primele studii la Şcoala Primară Mixtă Costeşti-Ferigile, din comuna natală, cursul inferior la Liceul Alexandru Lahovari din oraşul Râmnicu Vâlcea,
iar clasele superioare la Liceul Gheorghe Şincai din Bucureşti. În anul 1923, s-a înscris la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1927, obţinând licenţa în istorie. Printre profesori i-a avut pe Vasile Pârvan şi Nicolae Iorga. În acelaşi an a absolvit şi cursurile Şcolii Superioare de arhivistică şi paleografie, ca şi ale Seminarului Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, ambele din Bucureşti.
În baza recomandării Facultăţii de Filozofie şi Litere pe care o absolvise cu
rezultate strălucite, între anii 1927-1930 va fi membru bursier al Şcolii Române din Franţa, unde a mai urmat în acelaşi timp şi „cursuri libere” la încă trei instituţii superioare din Paris, Sorbona, Şcoala Naţională de Arte. Examenul de capacitate pentru învăţământul secundar l-a susţinut la Iaşi în anul 1930, în specialitatea principală „istoria” şi secundară ”geografi a”. În anul 1930 a obţinut „Magna cm Laude” şi titlul de doctor în istorie. La 1 septembrie 1926 a intrat şi ca „funcţionar” la Direcţia Generală a Arhivelor Statului, unde
a lucrat până la plecarea în Franţa, iar de la 1 decembrie 1929, va deveni profesor la Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie din Bucureşti (1929-1938), respectiv la Şcoala de Arhivistică (1938-1948). Câtva timp va lucra ca profesor secundar, între anii 1930-1932 la Seminarul Teologic „Kerasie Episcopul” din Buzău, între anii 1932-1936 la
Şcoala Comercială de băieţi Nicolae Bălcescu din Bucureşti şi în paralel din 1934 până în 1940, şi ca profesor la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din capitală.
După ce a mai funcţionat la Şcoala Normală de Băieţi începând cu data de 1 octombrie 1938, a fost numit director general al Arhivelor Statului din Bucureşti, pe care le-a condus până în 1953. Între anii 1948-1950, a condus ca decan şi Institutul de Arhivistică,
Bibliografie şi Muzeografie, pentru a cărei înfiinţare a contribuit personal. Între anii 1938-1948, a condus „Revista Arhivelor” iar între anii 1941-1947, revista „Hrisovul”. În anii 1950-1970, a desfăşurat şi activitate didactică în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost un medievist cu preocupări multiple. Unul dintre iniţiatorii colecţiei naţionale de documente interne - „Documente privind Istoria României”.
A publicat o seamă de documente importante, ştiri şi cronici străine, pomelnice, etc.. A realizat studii remarcabile în disciplinele auxiliare ale istoriei. A realizat o editare critică a operelor lui Dimitrie Onciul. Trebuie amintită şi valoroasa lucrare „Marea invazie tătară în sud-estul european” despre continuitatea românilor în evul mediu, studiile locale despre localitatea Costeşti şi judeţul Vâlcea, ş.a.. S-a dovedit un mare patriot atunci când, în timpul războiului mondial, încă de la sfârşitul lunii mai şi iunie 1944, a evacuat Arhivele Statului din Bucureşti, în comuna natală Costeşti de Vâlcea, pentru ca istoria
ţării să nu cadă pradă distrugerilor marii conflagraţii mondiale.
În ultima perioadă când a fost director al Arhivelor Statului din Bucureşti, s-a opus
sugestiei venite din partea lui Mihai Roller, ca o parte din documentele arhivei să fie date la topit, salvându-se astfel de la distrugere. În prezent, la Arhivele Statului din capitală, istoricul Aurelian Sacerdoţeanu, are cel mai mare fond arhivistic personal.
Profesor, învăţat şi distins, cu un dar pedagogic deosebit, perfect stăpân pe
domeniile de care s-a ocupat, a ridicat cateva generaţii de elevi specialişti în disciplinele auxiliare. De la 10 iunie 1976, rămăşiţele pământeşti ale acestui mare cărturar, om ale acestor locuri, care s-a ridicat de pe meleagurile comunei Costeşti, odihnesc la Cimitirul
Belu din Bucureşti.
Unul dintre fraţii săi, tot fost elev al Şcolii din Costeşti, colonelul-medic Fenelon
Sacerdoţeanu (1902-1982), a fost un medic renumit, participant la cel de-al doilea război mondial, care a realizat şi publicat studii în domeniul medical. El a fost printre cei care au înfiinţat Şcoala Sătească din satul Bistriţa pe la jumătatea celui de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea şi a iniţiat ridicarea clădirii băilor minerale din Costeştii Vâlcii.
Profesor Nicolae Făulete - Monografia istorico-etnografică a comunei Costești - județul Vâlcea
