(fragment din monografia "Aniversarea a 50 de ani - Grupul Şcolar Copşa Mică")
50 de ani de transformări tumultoase, adeseori dureroase, generate de situaţia social-politică şi economică, marchează evoluţia unei şcoli, adeseori traumatizant, nu rareori marginalizată de politic şi social, dar care răzbeşte de-a lungul timpului.La redactarea prezentei monografii au contribuit în egală măsură actual
ii conducători ai şcolii, dar şi mulţi dintre martorii oculari ai evoluţiei acestei instituţii: ing. Obădău Maria (director adjunct timp de 14 ani, cu o vechime de 26 de ani în instituţie), Bogdan Maria (pedagog şi, apoi, bibliotecară, cu o vechime de 30 de ani), Vesa Maria (pedagog şi,mai apoi, secretar şef, cu o vechime de 24 de ani).Pentru ordonarea datelor care marchează evoluţia şcolii, ne vom opri la patru etape distincte, caracterizate prin mutaţii profunde în cea ce priveşte profilurile, formele de învăţământ, efectivele de elevi, baza materială şi cadrele didactice.1948 - 1955. Şcoala ia fiinţă la 1 octombrie 1948, la Mediaş ca Şcoală Medie Tehnică Metalurgică, tutelată de Ministerul Industriei şi, apoi de Ministerul Industriei Metalurgice şi Construcţiei de Maşini cu durata de 4 ani fiind una din numeroasele şcoli de acest fel apărute ca urmare a politicii de industrializare a ţării. Progresul tehnic pe plan mondial impune în acestă etapă retehnologizarea întreprinderilor naţionalizate şi angajarea imediată a unui personal specializat. Mediaşul, oraş puternic industrializat, era evident locul propice pentru înfinţarea şi funcţionarea unei asemenea şcoli. În oraş existau o serie de întreprinderi, precum: Fabrica de şuruburi, Fabrica de geamuri, Fabrica Vitrometan, Întreprinderea de vase emailate, Întreprinderea textilă; alături de acestea trebuie amintite şi cele din Copşa Mică: Întreprinderea Chimică "Nicolae Teclu" şi Întreprinderea Metalurică de Metale Neferoase. Începând cu 1 septembrie 1952, denumirea şcolii s-a schimbat în Şcoala Medie Tehnică de Mecanică, trecând la 10 august 1953 sub tutela Ministerului Industriei Chimice. Baza materială - şcoala funcţionează în peroada 1948 - 1955 într-o cladire din Mediaş, improprie, în str. Mitropolit Andrei Şaguna nr. 2, cladire construită îm 1813, care a avut în timp utilizări diverse (cazarmă, spital militar, internat). Parterul era destinat cursurilor - 5 săli, activităţilor practice - 2 ateliere (forjă şi sudură), cantina şi unele anexe, iar la etaj erau amenajate încăperi pentru administraţie şi internatul cu o capacitate de 230 de locuri. Planul de învăţământ - arată cu claritate politehnizarea forţată impusă de modelul sovietic. Se remarcă, mai întâi lipsa obiectelor de cultură generală (biologie, chimie, geografie), apoi numărul redus de ore de limba română, istorie, fizică, ca şi studierea cu obstinaţie a limbii ruse, percepută ca unică limbă modernă v. structura planul de învăţământ Începând cu anul şcolar 1953 - 1954, anii de studiu III şi IV au fost profilaţi pentru construcţii de utilaj chimic, introducându-se studiul tehnologiei chimice generale şi al proceselor şi aparatelor în industria chimică. Cadre didactice - profesorii şi inginerii încadraţi în acestă perioadă au fost selectaţi dintre cei mai buni specialişti, unii cu titluri ştiinţifice, iar mulţi dintre ei cu funcţii de conducere în întreprinderile din oraş. Persoanele care au onorat funcţia de director în acestă perioadă sunt: Bucur Ioan, Mimescu Petre şi Cristea Gheorghe. Dintre profesorii şi inginerii încadraţi la clasă, i-am retinut pe urmatorii: Cadre didactice Rezultatele elevilor Promovabilitate 1953-1954
Ne face plăcere să amintim câteva nume de referinţă dintre absolvenţii acelor ani: ing. Vasile Suciu, care a condus destinele şcolii în care s-a format timp de 10 ani, dr. ing. Hans Barth, cercetător în domeniul tehnicii spaţiale, ing. dr.Vasile Câmpean, cadru didactic al Universitaţii din Braşov, Minodora Pumnea lector la Universitatea din Braşov şi dr. ing. Emil Blaga, fost director general la Centrala Gazului Metan Mediaş.
