Asociatia de Sprijin a Copiilor cu Autism - Barcuta Fermecata

Total de acord!

Indrumati corect, parintii unui copil autist mai mic de 5 ani pot face in cateva luni, ocupandu-se de el cateva zeci de minute pe zi, mai mult decat fac ore de terapie zilnica in ani. Din pacate, parintilor le e frica ca ei nu stiu. Nu stiu sa se joace, nu stiu sa comunice si nu mai stiu sa faca o multime de alte lucruri. Realitatea e ca de fapt nici nu trebuie sa stie. Specialistul ar trebui sa stie si sa ii invete si pe ei. Chestii simple. Care insa schimba complet mersul lucrurilor. Un copil autist complet "pierdut" in lumea lui, cu ajutorul parintilor, poate deveni un copil integrat in familie, cu care te intelegi, te joci, comunica si invata, in cateva luni. Fascinant, nu? Fara sa il pui la vreo masuta, fara sa-l conditionezi cu "daca faci X, iti dau Y" si fara sa il cari ore in sir pe zi dintr-un loc in altul sa "faca terapie". Va insemna asta ca nu va mai fi autist? Nici vorba. Autismul este o eticheta pusa pe inabilitatea de a invata. De acolo intarzierea in dezvoltare, lipsa abilitatilor, interesele restranse, comunicarea deficitara si inexistenta raportarii sociale. Daca insa schimbi paradigmele astea si il ajuti sa invete sa invete ... alte orizonturi se deschid. Evident ca asta nu inseamna ca pac-pac a recuperat toate abilitatile care-i lipsesc si pe care le-a pierdut in ani de zile, in cateva luni. Dar din clipa in care ca parinte ai inteles cm sa il inveti sa invete, nimic nu te va opri sa extinzi. Iar de acolo nu va depinde decat de tine si de potentialul lui unde ajungeti.
Pentru ca apoi, incet si cu rabdare, i se pot preda cam toate abilitatile care-l pot ajuta sa devina functional si sa isi atinga potentialul maxim.

Cumva, din pacate, in loc de melanj intre parinti si specialisti cu scopul de a atinge obiectivele mai rapid, fiecare din parti isi vede de ceea ce ea considera prioritar. Parintii lasa totul pe umerii psihologilor, cabinetelor, centrelor iar acestia din urma impartasesc cat mai putine lucruri cu parintii.

Multi parinti se plang ca totul e o industrie de facut bani pe spatele parintilor. Din pacate intr-o anumita masura au dreptate. Dar aveti idee cati parinti sunt de fapt dispusi sa se implice? Doar aproximativ 5%. Asa ca e un cerc vicios: parintii isi duc copii in centre bucurandu-se de 2 ore de libertate iar specialistii fac ceea ce pot ... si le iau banii parintilor. Tentatia e sa spui ca specialistii le iau banii parintilor. In realitate niciun specialist nu ii poate lua banii unui parinte informat si educat. Care stie exact ce vrea.

☀️ A venit căldura, iar locul de joacă trebuia pregătit.

Împreună cu unul dintre copiii mai mari ai asociației, terapeutul a spălat, șters și pregătit balansoarul și toboganul pentru joacă.

Pentru că terapia nu înseamnă doar activități la masă.

Înseamnă și muncă, responsabilitate, organizare, implicare și sentimentul acela frumos că „și eu pot ajuta”.

Terapie dincolo de cabinet. Lecții pentru viață.

Ploaia a fost îngăduitoare și a venit după ce ne-am bucurat de film în aer liber 🫶🏻💫

Pregătirile sunt în toi 🥳🥳
Seara de film în aer liber pentru copiii noștri 🫶🏻

P.S avem și luminițe și felinare… numai să vină seara

Căutăm oameni dedicați pentru echipa noastră

Aseară… am sărbătorit. Dar, mai mult decât atât, am simțit

Am privit în urmă la cei 10 ani de Bărcuța Fermecată și am retrăit, împreună, începuturile curajoase, pașii mici, momentele grele, oamenii care au rămas aproape și copiii care ne-au învățat ce înseamnă răbdarea, speranța și bucuria progresului.

Am avut momente artistice care ne-au emoționat, copii curajoși care au urcat pe scenă, povești care ne-au amintit cât de mult înseamnă fiecare pas înainte și oameni minunați care au ales să fie parte din drumul nostru.

Am vorbit despre incluziune, despre familie, despre comunitate, despre taberele care schimbă vieți și despre cât de important este să nu mergem singuri.

Ne-am bucurat să îi avem aproape pe membrii noștri de onoare, parteneri, specialiști, cadre didactice, părinți, prieteni și oameni care, într-un fel sau altul, au urcat în această bărcuță de-a lungul timpului

Au fost emoții. Lacrimi. Râsete. Îmbrățișări. Recunoștință.

Și poate cel mai important lucru pe care l-am simțit aseară a fost acesta:

nu am ajuns aici singuri.

Mulțumim tuturor celor care ați fost alături de noi.
Și mulțumim că… navigăm împreună mai departe

📸 Lăsăm aici câteva imagini dintr-o seară pe care o vom păstra mult timp în suflet.