Asociatia pentru copii cu autism,Harap Alb ofera beneficiarilor nostri terapie A.B.A.,TEACCH,PECS,in scopul dezovoltarii unei generalizari cat mai ample a achiiziilor dobandite. Terapia A.B.A(analiza comportamentala aplicata) este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatarii, cu scopul de a imbunatati comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii la mediu. Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care se evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a produce imbunatatiri semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului social. ABA include observarea directa si analiza functionala a relatiei dintre mediu si comportament. ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a produce modificari dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea “comportamentul uman este influentat de experientele trecute si prezente, dar si de structura genetica a individului”. Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:
-creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;
-invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abilitati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
-mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
-generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex (scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru – la gradinita, scoala, mediu social);
-reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;
-modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient insa, pe termen lung, se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie. Metoda TEACCH are ca principiu de baza structurarea invatarii, bazat pe patru elemente:
1. Organizarea mediului fizic – spatiul unde se desfasoara activitatile. Acesta este vizibil delimitat pentru fiecare activitate specifica in parte, astfel incat ii ajuta pe copii sa isi aminteasca si sa identifice unde anume se desfasoara o anumita activitate.
2. Structurile vizuale – ale spatiilor in care se desfasoara activitatile il ajuta pe copil sa isi concentreze atentia pe aspectele relevante ale sarcinii. Focalizarea atentiei este mijlocita si de blocarea stimulior perturbatori; un loc anume, d**a un paravan unde se afla o masuta, este ideal pentru activitatile de tip cognitiv.
3. Programele individualizate si structurarea timpului – timpul cand se desfasoara activitatile specifice. Structurarea timpului se face cu ajutorul orarelor vizuale (care pot fi cu obiecte, poze, pictograme sau scrise). Aceste orare pot fi planificate pe durata unui an, a unei luni, saptamani sau zile – si au ca scop pregatirea copilului pentru anumite actiuni desfasurate pe parcursul unor intervale de timp, facand predictibila activitatea urmatoare – cand si ce anume are copilul de facut.
4. Structurarea sarcinilor – informeaza copilul despre ceea ce trebuie sa faca in timpul activitatii ce trebuie desfasurata in mod independent. Materialele pentru activitati sunt plasate in partea stanga, iar o data cu terminarea acestora, copilul le va plasa in partea dreapta; de asemenea, o sarcina poate fi insotita de indicatori vizuali (pictograme, cosulete separate, numerotare sau indicarea prin sageti), care vor ajuta copilul sa inteleaga de unde, cm incepe si cm se termina o activitate. Rezultatele acestei metode:
- ofera copilului predictibilitate, ceea ce il va face mai cooperant si va creste toleranta la frustrare
- reduce problemele legate de organizare si timp
- stimuleaza comunicarea
- dezvolta interactiunea sociala
- sprijina si creste gradul de independenta copilului
Metoda PECS este o metoda care faciliteaza si/sau mijloceste comunicarea copilului cu autism. Are la baza comunicarea prin intermediul obiectelor, fotografiilor sau pictogramelor (in functie de nivelul de dezvoltare a copilului). Copilul trebuie sa aiba un set de obiecte, fotografii/ pictograme care simbolizeaza obiectul sau actiunea dorita. Cand doreste ceva, el va arata obiectul/ pictograma/ fotografia adultului (parinte sau terapeut). Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a initia o situatie de comunicare si sa aiba capacitatea de reprezentare a obiectului, in sensul de a-l recunoaste in fotografie sau pictograma.
