Olimpia Goia - Dezvoltare Personală

Înainte să construiești relații sănătoase cu ceilalți, ai nevoie să te cunoști pe tine. Uneori cea mai grea conversație pe care o ai este cea cu tine însuți. Și tot ea e cea mai vindecătoare. 💚

Vara îți oferă nenumărate moduri de conectare — cu tine și cu cei dragi.

Azi am ales natura, fructe coapte culese cu mâna și mult soare. 🌿

E timpul când încetinești, respiri mai adânc și îți amintești ce contează cu adevărat.

Astfel de momente sunt cele care creează amintiri peste ani — cu ele rămânem.

Învăț să trăiesc mai mult clipa și momentul prezent. Și azi, am reușit. ☀️

Tu cm te reconectezi vara? Scrie-mi mai jos. 👇

Mirosul de clătite... bunica ne făcea mereu clătite dospite. Deși era foarte cald afară, fiind vară, stătea lângă sobă și ne cocea clătite. Nu făcea niciodată puține — mereu făcea aluat într-o oală mare.

Mă gândesc acum cât efort era pentru ea să stea în căldură și în picioare să ne facă acele clătite. Deși pe timpul zilei mereu avea treabă — de dimineață în grădină, la animale, apoi ne gătea la toți micul dejun, prânzul și cina.

Nu am auzit-o niciodată să zică că azi nu are chef să ne facă ce ne era poftă. Nu am auzit-o niciodată spunând că e obosită și nu mai poate.

Weekendul acesta am fost la ea și am mâncat brânzoaice și am vorbit mult. Mi-am amintit de verile în care eram copil și mergeam la ea — de cm era casa plină, gospodăria la fel, multe animale, multe fructe și legume în grădină.

Simt recunoștință că am avut parte de vacanțe așa frumoase la ea la țară, că ne-a răsfățat pe toți. Și mă bucur că o am în viața mea — o femeie atât de puternică. ❤️

Tu ce amintire frumoasă ai de la bunica ta? Scrie-mi mai jos. 👇

Îmi amintesc și acum, după 10 ani, acea dimineață în care, cu emoție dar și teamă, mă pregăteam să merg la maternitate. Eram programată la cezariană și știam de câteva zile când urmează să devin mamă. Acea zi e încă vie în mintea mea ca și cm ar fi fost ieri și probabil așa va rămâne pentru totdeauna.

Din acel bebeluș mic și firav, azi, 10 ani mai târziu, puiul meu mic a devenit un băiat mai mare decât mine. Uneori aș vrea să pot opri timpul în loc, să mă pot bucura de el mai mult timp. Parcă oricât ar trece nu reușesc să mă satur de el, mic și apoi mare...

Acum, privind în urmă, ce urma să fie o zi care ne mărește familia, care mi-a îndeplinit acel vis... cu fiecare an care trece sunt și tristă, pentru că acel vis nu a fost cm mi-am dorit. Mi-am dorit pentru fiul meu o familie armonioasă și să crească frumos împreună cu părinții lui.

Însă viața nu e mereu așa cm ne imaginăm că va fi. Acum sunt liniștită și împăcată că familia noastră este diferită. Mă bucur că e un băiat echilibrat, pe care toți cei din jur îl apreciază și laudă. Am dat tot ce am putut mai bun, am învățat unde nu am știut ce să fac.

Ce simt azi? Iubire infinită și recunoștință că a ales să fiu mama lui.

La mulți ani, puiul meu. 🩵

Aseară am tuns-o și spălat-o pe mica mea doamnă. Nu e perfect, dar e mai curată și e fericită. 🐾

De fiecare dată simt entuziasm. Și mândrie că reușesc.
Uneori facem lucruri noi din necesitate — și descoperim că putem mai mult decât credeam.

Mereu învățăm lucruri noi despre noi. Chiar și dintr-o tunsoare de câine. 😄

Tu ce lucru nou ai descoperit despre tine în ultima vreme? Scrie-mi mai jos. 👇

Zilele acestea m-am întors pe aleea de la blocul în care am copilărit. 🌹

Locuiesc și acum foarte aproape de acel loc și trec zilnic pe lângă el.

Dar mulți ani am evitat să merg pe aleea copilăriei mele.

Îmi era prea dor de acel acasă.

Acum câțiva ani l-am dus pe Hermes acolo și i-am arătat locurile în care mă jucam.

Mi-am amintit multe lucruri atunci.

Și a durut.

De data aceasta a fost diferit.

M-am plimbat pe aceeași alee. Am privit aceiași trandafiri care îmi plăceau atât de mult când eram copil.

Și pentru prima dată după mult timp nu am simțit durere.

Doar bucurie.

M-am bucurat de acel loc. De amintiri. De copilul care am fost. De femeia care sunt astăzi.

Și atunci am realizat ceva.

Vindecarea nu înseamnă să uiți.

Vindecarea înseamnă să te poți întoarce într-un loc care cândva te durea și să poți zâmbi. 🤍

Există un loc din copilăria voastră la care vă întoarceți din când în când? 🌿