15/02/2022
Sfertul de Oră Național al Lecturii
Bogdan Diaconu Moga
Într-un comunicat de presă publicat joi, 10 februarie, Dl. Sorin Câmpeanu, Ministrul Educației, recomandă profesorilor, școlilor și celor interesați să onoreze prin activități specifice proaspăt inventata Zi Națională a Lecturii. Adică, încă o zi în care Mircea se face că lucrează... Îmi imaginez mii de elevi răsuflând ușurați că, în sfârșit, cu voie de la Prefectură, își pot scoate de sub bancă și citi în voie BD-urile, sau cele 40 de volume ale lui Jules Verne, sau Minulescu de la bibliotecă îndoit de la atâtea Valentine’s Days, sau Maitreyi cu adnotări febrile și pagini transpirate... Nu foarte în voie, totuși... Pentru că îndemnul pionieresc vine la pachet și cu indicații prețioase: avântul cultural nu se consumă așa, oricum... Cu moderație! păi, ce, citim de capul nostru!? Iluminarea se va comite la 11.00 și la 14.00 trecute fix, precizează didactic domnul ministru! Și timp de 15 minute! Și „fără a presupune discutarea fragmentelor citite sau realizarea unei analize pe text”! Adică, să nu ne obișnuim prost... Să zicem mersi că avem voie să citim la școală! Mai vrem să și discutăm despre asta?! Aferim!
Eu cred că a încuraja lectura înseamnă, tocmai, a împărtăși experiența lecturii: adică, „a discuta” despre cărți, despre autori. A opina, a-ți da cu părerea, a argumenta și contraargumenta, a împărtăși gânduri, sentimente trezite, mișcate de lectură. Nu doar a citi pentru sine. În definitiv, asta facem acasă, nu? Lectura e un act intim, însă, a discuta despre experiența lecturii e un exercițiu cu adevărat util, ba chiar necesar într-o clasă de elevi. Or, tocmai ocazia asta le e refuzată tinerilor. A nu se discuta! A nu se analiza! Citim, și gata!
Mă bucur, așadar, să folosesc prilejul pentru a împărtăși tinerilor cititori 3 experiențe de lectură, 3 titluri și noianul de idei stârnit de lectura lor. Ca să fie cu folos, am ales volume din rândul celor care nu prea își găsesc locul prin manuale. Pentru cititorii începători sau experimentați. Pentru cei abia recrutați sau tocilari. Celor care nu au nevoie de un Sfert de Oră Național al Lecturii, deoarece, pentru ei, fiecare zi este ZIUA MEA PERSONALĂ A LECTURII 😊
🎯CATEGORIA LITERATURĂ ROMÂNEASCĂ: Monica Pillat, Invitație la vis, Humanitas
- Pentru că lectura basmelor Monicăi Pillat este ca un plonjon cu capul înainte într-un bazin cu vise reci multicolore, o amorțire a simțurilor, un descântec cu istorii străvechi și umbre evanescente, cu simboluri la fiecare pas, cu mistere ce irump unul dintr-altul, cu ritmuri interioare ce cadențează lectura în legănatul acela primar adormitor al amiezilor de vară din copilărie. Citești, și nu știi dacă citești sau reciți sau îngâni, urmezi loial detectivistic șirul întâmplărilor sau te cufunzi în propria ta imaginație, împletind firul roșu al narațiunii cu propria ta poveste, până-ntr-acolo încât basmul alunecă în mintea ta și se cuibărește, ca și cm ar fi fost acolo dintotdeauna. Poate asta e misiunea unei cărți: să ne regăsească, să se reîntoarcă la sufletul ce a părăsit lumea basmului, ca în anamneza platoniciană.
🎯CATEGORIA JURNAL DE CĂLĂTORIE: Sylvain Tesson, În pădurile Siberiei: 6 luni pe malul lacului Baikal, singur, la 25 km depărtare de primul vecin, Philobia
- Pentru că redescoperă pentru noi și împărtășește o rețetă atât de simplă pentru nevrozele lumii de azi: plimbarea prin pădure și lectura. Pentru că ne reamintește ceea ce uităm în fiecare dimineață, negreșit, ceea ce am uitat azi-dimineață și vom uita și mâine: prețul timpului, meditația, liniștea, răgazul cu noi înșine. Pentru că inspiră, pentru că ne îndeamnă să recuperăm darul acesta mistic al lecturii: conversația cu sine, actul acesta primar de cufundare în sine și de regenerare. SOLILOCVIUL.
Pentru că există oameni care se pot izola 6 luni în sălbăticie, luându-și cu ei nu doar topor, ceainic, busolă, saci de dormit, cutii cu paste și cu fructe uscate, ci și o ladă cu cărți. Pentru această frază: „Când începi să simți că viața ta interioară devine din ce în ce mai săracă, e cazul să iei cu tine câteva cărți bune, ca să ai cu ce să umpli vidul dinăuntru.”
🎯CATEGORIA NON-FICȚIUNE: Francesc Rossell i Pujos: Infinitul: Călătorie sau destin?, Litera
- Pentru că ilustrează caracterul profund uman al matematicii: unealtă făurită de om pentru a face ordine în haosul lumii din jur, pentru a înțelege, pentru a da sens unui univers ce pare nesfârșit, înfricoșător, cu neputință de controlat. Pentru că ne aduce aminte de propriile vulnerabilități și limite în fața necunoscutului. Pentru că ne face să ne întrebăm ce pierdem reducând matematica la o competiție de rezolvat probleme, la parcurgerea unor liste interminabile de exerciții stereotipe făcute la normă, la o gimnastică abilă, dar futilă, în care sensul se pierde dinainte de a fi intuit, dizolvat pe traseul formal deductiv ce refuză mirarea, imaginația, emoția, curiozitatea. Pentru că ne reamintește misiunea profesorului: de a inspira și ghida, nu de a dresa și supune mințile tinerilor.