Istoria românilor în culori

Jeanina Matei
„Regina festivalului” la Viña del Mar din Chile în 1984, rămâne una dintre cele mai fascinante și elegante voci ale muzicii ușoare românești din anii ’70–’80.
Avea o prezență care atrăgea privirea, un stil al ei, inconfundabil și șlagăre care și astăzi trezesc nostalgii celor care au prins acea perioadă.
Jeanina Matei a fost și rămâne una dintre cele mai spectaculoase apariții de pe scena românească, o artistă cu farmec, rafinament și multă lumină.

Wikipedia: https://w.wiki/RUDU

Elena Cuza
(1825 – 1909) a fost Elena Rossetti, fiica postelnicului lordache Rossetti, de la Soleşti, cunoscută și ca Elena Doamna, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Wikipedia: https://w.wiki/RQyE

„Tot ce pot ierta oamenilor este prostia: singurul lor defect care nu mă irită. În schimb, nu voi ierta niciodată răutatea sau duplicitatea, ele sunt semnele unei lucidități perverse, ale unei inteligențe întoarse împotriva vieții.”

Emil Cioran, Caietele 1957–1972

Wikipedia: https://w.wiki/KuuZ

Silly Vasiliu
„Răsfățata publicului de revistă”, a fost una dintre marile dive ale României interbelice, cu perioada de glorie în anii ’30.
În 1931 strălucea pe scena Alhambrei în spectacole precum „Bonsoir Alhambra” și „Sinaia petrece”, iar în 1935 intra și în istoria cinematografiei românești prin apariția în „Bing-Bang”, primul film sonor românesc.
Actriță de teatru și film, admirată pentru frumusețea ei aparte, pentru farmecul scenic și pentru naturalețea cu care cucerea publicul, Silly Vasiliu a rămas în memoria epocii ca o femeie cu personalitate puternică, elegantă și curajoasă. Nu era doar o prezență frumoasă, ci o artistă capabilă să dea viață unor roluri pline de umor, grație și expresivitate, într-o perioadă în care teatrul de revistă românesc trăia una dintre cele mai efervescente etape ale sale.
Drumul ei spre scenă nu a fost însă lipsit de încercări, la 14 ani a fugit de acasă după ce părinții au vrut să o mărite cu forța, un gest radical pentru acele vremuri, dar care vorbește despre firea ei independentă și despre curajul de a-și alege singură destinul, în vremuri când se considera ca o crimă din partea unei tinere femei să nu poarte părul tuns și ondulat.

Wikipedia: https://w.wiki/R6XV
Sursa: https://playtech.ro/2025/rasfatata-publicului-de-revista-cea-mai-mare-diva-de-la-alhambra-actrita-silly-vasiliu-a-fugit-de-acasa-la-14-ani-cand-parintii-au-vrut-sa-o-marite-cu-forta/

Elisabeta Henția, o stea a revistei și operetei românești!
Născută în 1920, Elisabeta Henția a fost botezată chiar de Principesa Elisabeta a României.
Fiică a pictorului Alexandru Henția și nepoată a marelui Sava Henția, a moștenit talentul artistic și l-a dus pe scenă cu strălucire.
A debutat în 1939 la Teatrul Alhambra Excelsior și a devenit o adevărată minune a teatrului de revistă (celebră în spectacolele de la Cărăbuș, 1941) și a Operetei București.
A cântat, a dansat cu grație și a jucat cu farmec, fiind adorată de public. S-a remarcat ca solistă de legendă și dansatoare admirabilă în numeroase producții memorabile.
A fost căsătorită cu actorul Mihai Popescu și cu celebrul coregraf și balerin Oleg Danovski.
O artistă elegantă, talentată și plină de viață, care a adus bucurie pe scenele românești într-o epocă de aur a teatrului ușor!

Wikipedia: https://w.wiki/R2w8
Sursa foto: Ziarul Timpul, decembrie 1940

Lucia Radu și Tudor Vornicu, căsătoriți la Paris în 1958 și divorțați în 1963.

Două destine legate pentru câțiva ani de o poveste începută la Paris. S-au căsătorit în 1958, într-o perioadă în care Vornicu își construia cariera de jurnalist și om de televiziune, iar Lucia Radu își urma propriul drum, care avea să o ducă mai târziu spre atletismul de performanță la o vârstă impresionantă.
Căsnicia lor s-a încheiat în 1963, dar numele celor doi a rămas legat de o epocă aparte - el, una dintre figurile importante ale televiziunii românești, ea, o femeie energică, fostă jurnalistă, ghid turistic și multiplă campioană la atletism masters.

Wikipedia: https://w.wiki/QqYx
https://w.wiki/Qqaa

😊‼️ ⚡️ Strângere fulger de fonduri ⚡️ ‼️ 😊

Strângerea noastră de fonduri pentru ediția iunie 2026 a târgului de la Negreni a intrat în faza fulger, cu doar câteva zile în față până când vom fi acolo. Donațiile voastre se apropie de pragul de 2500 lei, jumătatea țintei propuse de 5000 lei. Vă suntem recunoscători!

Deoarece nu ne place să lăsăm să lăsăm patrimoniul fotografic la voia întâmplării, vom fi la Negreni pe 10 iunie. Asemenea dăților trecute, putem transforma sprijinul vostru în patrimoniu fotografic pus în siguranță. Este una din situațiile în care putem spune clar: cu cât mai mult, cu atât mai bine! Deoarece avem nevoie de istorie pentru a construi viitorul. Și nimic nu merită să se piardă.

Puteți dona în continuare, către Asociaţia Renascendis, prin mijloacele de mai jos:
👉în cont lei: RO05BTRLRONCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉în cont euro: RO52BTRLEURCRT0678400301, deschis la Banca Transilvania
👉prin Paypal: paypal.me/AsociatiaRenascendis
👉Revolut: +40721320452
👉BTpay: +40721320452

Vă mulțumim că ne sunteți aproape!
Arhiva de Fotografie

Maria Lătărețu Fan Club România.

Maria Lătărețu, Privighetoarea Gorjului Enjoy the videos and music you love, upload original content, and share it all with friends, family, and the world on YouTube.

Carol Hajnal (1956 - 2016)

(Hajnal Károly), unul dintre cei mai talentați boxeri români din anii '70.
Născut pe 3 iunie 1956 la Salonta, a început boxul la doar 12 ani, ghidat de antrenorul său Bagosi Imre, pe care îl considera un adevărat tată. A devenit rapid un simbol al boxului românesc, culminând cu medalia de bronz la Campionatele Europene din 1979 la Köln, la categoria semimijlocie (63,5 kg).
A luptat cu mândrie pentru România pe ringuri din Europa, SUA, Asia. După retragere s-a întors acasă, la Salonta, unde a continuat să transmită pasiunea pentru box noilor generații la Clubul Basti Box.
A plecat dintre noi pe 18 august 2016, dar numele său trăiește prin Memorialul Carol Hajnal – turneul care îi poartă numele și care unește anual tineri pugiliști din România și Ungaria.

Wikipedia: https://w.wiki/QZqK
Sursa foto: BASTI BOX

Ion Lăceanu 1967.
Supranumit pe bună dreptate „omul-orchestră” al folclorului românesc, a demonstrat lumii întregi că frumusețea nu are nevoie de tehnologie complexă pentru a cânta, ci doar de un suflet curat și de o legătură profundă cu pământul natal.
Astăzi, dincolo de aplauzele celor 58 de țări pe care le-a colindat, Ion Lăceanu rămâne un simbol al demnității și al modestiei.
În anul 2021, în urma decesului soției sale, artistul a ales de bunăvoie să se mute într-un centru de îngrijire (cămin de bătrâni) din București pentru a evita singurătatea, fiind uitat de aproape toți colegii de breaslă:
„S-a așternut tăcerea. Din când în când, mă mai sună câte cineva”...

Wikipedia: https://w.wiki/QPN2
Sursa foto: Arhiva de Fotografie