Istoria românilor în culori

Spitalul Orășenesc Brezoi scoate la concurs, pe perioadă nedeterminată, 6 posturi de medici specialiști, în specialități precum Cardiologie, Neurologie, Pediatrie, Medicină de Urgență și altele.

Șase medici specialiști, căutați la Spitalul Orășenesc Brezoi. Ce specialități sunt disponibile - Eveniment Valcean Spitalul Orășenesc Brezoi își completează echipa medicală și a anunțat organizarea concursurilor pentru ocuparea a șase posturi de medici specialiști. Sunt vizate mai multe domenii medicale, atât în cadrul Ambulatoriului de specialitate, cât și în structurile spitalului. Unitatea medi...

Apel umanitar pentru Ștefania Tanislav!
Căpitanul echipei de handbal junioare a Colegiului Energetic Râmnicu Vâlcea, în vârstă de 16 ani, are nevoie de noi!!!

Apel umanitar pentru Ștefania Tanislav! Căpitanul echipei de handbal junioare a Colegiului Energetic Râmnicu Vâlcea are nevoie de noi Comunitatea din Râmnicu Vâlcea este chemată să se mobilizeze pentru Ștefania Tanislav, în vârstă de 16 ani, căpitanul echipei de handbal junioare 2 a Colegiului Energetic Râmnicu Vâlcea. Tânăra este internată în stare gravă la Terapie Intensivă – Maternitatea Râmnicu Vâlcea, und...

Dimitrie Cantemir (1674 - 1723)
a fost unul dintre cei mai străluciți intelectuali ai Europei secolului al XVIII-lea.
A scris „Descriptio Moldaviae”, prima monografie științifică a Moldovei și o istorie monumentală a Imperiului Otoman care a uimit occidentul.
Poliglot, muzician, filosof și istoric, el a dialogat de la egal la egal cu elita culturală a vremii.
Într-o epocă de dominație otomană, Cantemir a demonstrat că un român poate fi în avangarda gândirii europene.

Wikipedia: https://w.wiki/8dGU

Brezoi 3 August 1934 (acum 92 de ani)
Louise Reisenauer (mătușa), Ioan Eftimie (bunicul) și tatăl lui Kandy Reisenauer.

Cluj, zona actualei străzi Iuliu Maniu, în jurul anului 1890.

Fotografia prezintă partea estică a Pieței Centrale, actuala Piață a Unirii, dominată de Biserica Sfântul Mihail. În prim-plan se observă căruțe, cai și numeroase tarabe acoperite, care ilustrează activitatea comercială a pieței.
În partea dreaptă se deschide zona actualei străzi Iuliu Maniu, mărginită de clădiri joase, printre care se afla și una dintre vechile „case cu picioare”, denumite astfel datorită arcadelor de la parter.

În 1706, un locuitor al Clujului, Varga Pál, s-ar fi îmbogățit brusc și ar fi cumpărat o casă cu picioare. În testamentul său din 1716, el susținea că descoperise comoara în Munții Gilăului, dar că luase doar o mică parte din ea. Mărturia a declanșat numeroase căutări, ajunse atât de ample încât autoritățile Transilvaniei le-au interzis în 1796.
Săpăturile au continuat sporadic până în prima jumătate a secolului al XX-lea, inclusiv pe Cetățuie, însă tezaurul nu a fost găsit niciodată.

Aceeași imagine se află și pe pereții Cofetăriei Carpați din centrul Clujului. Pentru familia mea, fotografia are și o semnificație aparte: aici, în timp ce savuram o prăjitură cm numai la Carpați se găsește, fiica mea a pronunțat pentru prima dată în viață un „r” apăsat, pe care nu îl vom uita niciodată.

Sursa foto: https://foaiatransilvana.ro

Poeții nu mor atunci când pleacă dintre noi, ci abia atunci când versurile lor sunt uitate.
Adrian Păunescu nu va muri niciodată, fiindcă trăiește în poemele pe care milioane de români le poartă în memorie, în cântecele care au unit generații și în conștiința unui popor.
Poți muta o statuie dintr-un loc în altul, dar nu poți șterge un poet din sufletul unui popor.
Adrian Păunescu trăiește în inimile celor care lăcrimează la auzul versurilor nepereche din „Rugă pentru părinți”, înălțate spre suflet de glasul inconfundabil al lui Stefan Hrusca.

Amploarea operei poetice a lui Adrian Păunescu a fost estimată la peste 300.000 de versuri, depășind chiar cele aproximativ 215.000 de versuri atribuite epopeii indiene „Mahabharata”, epopee indiană considerată una dintre cele mai vaste creații literare din istoria omenirii.

Wikipedia: https://w.wiki/SoLA Adrian Păunescu
https://w.wiki/SoLM Ștefan Hrușcă
Rugă pentru părinți - https://shorturl.at/g2tcn

Drumeție montană cu un scurt răgaz și o amintire fotografică pe un uluc, august 1922, sat Păscoaia, Brezoi, județul Vâlcea.

Înainte de construirea drumurilor și a căilor ferate forestiere, coborârea lemnului din munții care înconjoară Valea Lotrului era o muncă dificilă și primejdioasă. Buștenii tăiați pe versanți și în văile secundare erau aduși spre râul Lotru cu ajutorul jilipurilor, numite și uluce sau scocuri pentru lemne.
Jilipurile erau jgheaburi lungi construite din lemn și așezate pe pante, astfel încât buștenii să poată aluneca spre vale.
În terminologia forestieră tradițională, partea de jos a jilipului era numită uneori „inimă”, iar marginile sale oblice, care împiedicau ieșirea buștenilor, erau cunoscute sub numele de „argele”.
Transportul se făcea mai ales iarna. Suprafața jilipului era udată, iar apa îngheța, formând un strat de gheață care ușura alunecarea lemnului. În porțiunile foarte înclinate, viteza buștenilor trebuia atent controlată, deoarece aceștia puteau ieși din jilip sau puteau distruge construcția. Pentru încetinirea lor se foloseau pământ, crengi ori alte materiale care măreau frecarea.
Ajunși în valea principală, buștenii erau strânși și pregătiți pentru transportul pe apă.
Lotrul, râu de munte cu debit puternic, a fost folosit în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea atât pentru plutirea liberă a lemnelor, cât și pentru coborârea plutelor spre Brezoi. Aici funcționau ferăstraie și, mai târziu, importante fabrici de cherestea, printre care și Carpatina..
Jilipurile, plutăritul și munca oamenilor din pădure au avut un rol esențial în dezvoltarea economică a localităților Brezoi, Mălaia și Voineasa. Din acest vechi sistem de transport au rămas astăzi mai ales fotografii, documente și amintiri despre una dintre cele mai grele ocupații de pe Valea Lotrului.

Sursa foto: colecția personală Gheorghe Pei, via Civilizația Lemnului în România

Surse documentare:
- Petre Bardașu, „Din istoricul exploatărilor forestiere de pe Valea Lotrului”, în Studii vâlcene, 1971;
- Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, 1976.

Mihaela Taropa, anii '80.

Cu privirea plină de încredere și visuri mari, așa arăta Mihaela în acea primăvară a tinereții ei. Abia împlinise 20 de ani și viitorul i se deschidea plin de promisiuni.
Părul rebel, zâmbetul discret și ochii aceia care parcă spuneau „sunt gata să cuceresc lumea”.
O fotografie care surprinde perfect acea perioadă magică în care totul părea posibil.

Carmen Harra
(Doina Carmen Mureșan) s-a născut pe 25 martie 1955 la Bistrița.
Cântăreață de muzică ușoară, pop și latino, a debutat la 16 ani și a făcut parte din Trio Expres (1979-1987), cu hituri precum „Eu am un vis” și „Pentru tine”.
După 1983 s-a stabilit în SUA, iar din 2005 revine sub numele Carmen Harra cu piese latino și dance.
Carmen a devenit celebră internațional ca autoare de bestselleruri despre karma și relații („Karma de fiecare zi” fiind tradusă în peste 20 de limbi), psiholog intuitiv și consultant pentru vedete fiind o prezență constantă în media românească și americană.

Wikipedia: https://w.wiki/S58d - Carmen Harra
https://w.wiki/S58h - Trio Expres

Oana Sârbu
O fetiță minunată care a ajuns o actriță iubită, un simbol al adolescenței pentru o întreagă generație, datorită rolului Danei din filmul „Liceenii” (1986).
Cu zâmbetul ei cald și felul natural de a fi, Oana a rămas în sufletul nostru ca imaginea adolescenței curate, pline de visuri și de emoții.

Wikipedia: https://w.wiki/Hay7
Oana Sirbu