19/03/2026
Astăzi am avut în audiență, în regim de urgență, un tată însoțit de fetița acestuia de doar un an și câteva luni. A venit speriat, convins că „urmează să i se ia copilul”.
Vreau să fie foarte clar, nu voi lua copiii din familie. Și nu aș susține niciodată o astfel de măsură decât dacă există suspiciuni rezonabile, bazate pe fapte, că viața sau siguranța copilului este pusă în pericol. Nu pe zvonuri, nu pe speculații, nu pe răfuieli între adulți.
Un detaliu esențial, pe care trebuie să îl spun cu toată responsabilitatea, este că mama copilului a decedat în urmă cu câteva luni. Pierderea partenerului de viață, pierderea soțului sau a soției, iar mai ales faptul că un copil rămâne fără mamă sau fără tată, creează contexte grele, uneori copleșitoare, în care oamenii pot trece prin episoade de dezechilibru, epuizare și vulnerabilitate. Tocmai de aceea, dincolo de obligațiile instituționale, noi, ca adulți și ca comunitate, avem o responsabilitate morală clară, să fim acolo, să fim alături de părinții rămași singuri și de copiii care trec prin astfel de tragedii. Comunitatea trebuie să răspundă pozitiv și să ajute, nu să judece și să izoleze.
După discuție, am ales soluția care, pentru mine, rămâne mereu prioritară, copilul să rămână în familie. Tatăl a primit clemență și șansa de a se întoarce acasă, iar împreună cu autoritatea locală să își igienizeze spațiul și să îmbunătățească rapid condițiile. Rolul instituțiilor statului nu este să rupă copiii de părinți, ci să ajute familiile să își corecteze problemele, atunci când acest lucru este posibil și sigur.
M-am opus și mă voi opune ferm instituționalizării ca soluție „de primă intenție”. Copiii nu au ce căuta în centre atunci când există alternative reale și când părinții pot fi sprijiniți să își asume responsabilitatea. Copiii trebuie să crească în familie. Iar rolul nostru, al statului și al specialiștilor, este să facilităm acest proces, cu răbdare, cu respect, cu comunicare calmă și cu soluții concrete.
Fac un apel către toți părinții — mai ales către cei din familii aflate în dificultate, către părinții separați, divorțați sau aflați în conflict, faceți efortul să nu vă mai purtați războiul prin intermediul copilului. Dacă există conflict între adulți, nu îl puneți pe umerii copilului. Nu îl transformați în instrument, mesager sau „armă” într-o luptă între maturi.
Din păcate, o mare parte dintre situațiile care ajung în atenția noastră pornesc din conflicte între adulți în care copilul este folosit. Iar când constatăm că adulții nu reușesc să se maturizeze și pun copilul în pericol, legea ne obligă să intervenim, inclusiv în regim de urgență.
Dragi părinți, vă rog, maturizați-vă. Opriți luptele. Opriți războaiele în care copilul ajunge victimă. Copilul are nevoie de stabilitate, siguranță și liniște — nu de tensiuni, amenințări și răzbunări.
Noi, ca instituții, avem datoria să protejăm copilul. Dar protecția reală începe acasă și în jurul familiei, cu responsabilitate, cu cooperare și cu sprijin real din partea comunității. Atunci când o familie trece printr-o pierdere atât de mare, nu întoarcem privirea. Ne implicăm, ajutăm și rămânem alături, ca lucrurile să se așeze, iar copilul să poată crește în siguranță și cu demnitate.
19/03/2026
12/03/2026
01/03/2026
27/02/2026
18/02/2026
18/02/2026
18/02/2026
18/02/2026
18/02/2026