18/09/2026
🇪🇺 English
🇫🇮 I was honoured to contribute to the 70th FUEN - Federal Union of European Nationalities Congress in Helsingfors - Helsinki—held in Finland for the first time and hosted by the Swedish Assembly of Finland, Folktinget. On the panel “Language planning in social and healthcare services,” moderated by Peggy Heikkinen, I joined Kia Leidenius and Albert Massana to discuss what it takes to turn linguistic rights into meaningful, everyday access to care.
Language in health and social care is not merely a cultural preference, but a fundamental condition for trust, accurate assessment, informed consent, continuity of communication, dignity, and equal access.
For a person facing illness, psychological distress, trauma, disability, ageing, grief, or a complex public-service system, being able to understand and to be understood in one’s own language is not an added benefit. It is a matter of safety, participation, and human rights. Drawing on my work in social work, medical psychology, psychosocial oncology, policy - governance, and ombuds practice at -Bolyai University, I emphasised that language-sensitive care must be embedded in service design: in recruitment and training, interpreting arrangements, accessible information, complaint mechanisms, coordinated support pathways, and genuine co-design with service users and minority communities. Formal recognition is essential—but a right becomes real only when it can be exercised at the moment a person needs help.
Thank you to FUEN 🇪🇺, Folktinget 🇫🇮, the organisers, fellow panellists, and all participants for an important European conversation on linguistic diversity, social inclusion, and resilient democracy. More about the congress: https://congress2026.fuen.org/
🇷🇴 Română
🇫🇮 Am avut onoarea de a contribui la cel de-al 70-lea Congres FUEN, desfășurat la Helsingfors - Helsinki, organizat pentru prima dată în Finlanda și găzduit de Adunarea Suedeză din Finlanda, Folktinget. În cadrul panelului „Planificarea lingvistică în serviciile sociale și de sănătate”, moderat de Peggy Heikkinen, am discutat, alături de Kia Leidenius și Albert Massana, despre modalitățile prin care drepturile lingvistice pot deveni un acces real și concret la îngrijire și servicii.
Limba în domeniul sănătății și al serviciilor sociale nu este doar o preferință culturală, ci o condiție fundamentală pentru încredere, evaluare corectă, consimțământ informat, continuitatea comunicării, demnitate și acces egal.
Pentru o persoană care se confruntă cu boala, suferința psihologică, trauma, dizabilitatea, îmbătrânirea, doliul sau cu un sistem public complex, posibilitatea de a înțelege și de a fi înțeleasă în propria limbă nu este un beneficiu suplimentar. Este o chestiune de siguranță, participare și drepturi ale omului. Pornind de la activitatea mea în asistență socială, psihologie medicală, oncologie psihosocială, guvernanță și practica de ombuds la Universitatea Babeș-Bolyai, am subliniat că îngrijirea sensibilă la dimensiunea lingvistică trebuie integrată în proiectarea serviciilor: în recrutare și formare, în accesul la interpretariat, în informațiile accesibile, în mecanismele de reclamație, în traseele de sprijin coordonat și în co-proiectarea serviciilor împreună cu beneficiarii și comunitățile minoritare. Recunoașterea formală este esențială—însă un drept devine real numai atunci când poate fi exercitat exact în momentul în care persoana are nevoie de ajutor.
Mulțumesc FUEN 🇪🇺, Folktinget 🇫🇮, organizatorilor, colegilor din panel și tuturor participanților pentru o importantă conversație europeană despre diversitate lingvistică, incluziune socială și democrații reziliente. Mai multe informații despre congres: https://congress2026.fuen.org/
🇭🇺 Magyar
🇫🇮 Nagy megtiszteltetés volt számomra, hogy hozzászólhattam a 70. FUEN Kongresszus munkájához Helsingfors - Helsinkiben. A kongresszust első alkalommal rendezték meg Finnországban, házigazdája pedig a Finnországi Svéd Nemzetgyűlés, a Folktinget volt. A Peggy Heikkinen által moderált „Nyelvtervezés a szociális és egészségügyi szolgáltatásokban” című panelbeszélgetésen Kia Leideniusszal és Albert Massanával együtt arról gondolkodtunk, miként válhatnak a nyelvi jogok valódi, mindennapi hozzáféréssé az ellátásban.
Az egészségügyi és szociális ellátásban a nyelv nem pusztán kulturális preferencia, hanem a bizalom, a pontos felmérés, a tájékozott beleegyezés, a kommunikáció folytonossága, a méltóság és az egyenlő hozzáférés alapvető feltétele.
Betegség, pszichés megterhelés, trauma, fogyatékosság, idősödés, gyász vagy egy összetett közszolgáltatási rendszerben való eligazodás idején az, hogy valaki a saját nyelvén értsen és megértessék, nem többletszolgáltatás. A biztonság, a részvétel és az emberi jogok kérdése. A szociális munka, az orvosi pszichológia, a pszichoszociális onkológia, az egyetemi ombuds gyakorlat terén, a Babeș–Bolyai Tudományegyetemen szerzett tapasztalataimra építve azt hangsúlyoztam, hogy a nyelvérzékeny ellátást a szolgáltatások tervezésének szerves részévé kell tenni. Ennek ki kell terjednie a munkaerő-toborzásra és képzésre, a tolmácsolásra, a hozzáférhető tájékoztatásra, a panaszkezelési mechanizmusokra, az összehangolt támogatási útvonalakra, valamint a szolgáltatáshasználók és kisebbségi közösségek érdemi bevonására. A formális elismerés nélkülözhetetlen, de egy jog csak akkor válik valósággá, ha az érintett pontosan akkor tud élni vele, amikor segítségre van szüksége.
Köszönöm a FUEN-nek 🇪🇺, a Folktingetnek 🇫🇮, a szervezőknek, paneltársaimnak és minden résztvevőnek ezt a fontos európai párbeszédet a nyelvi sokszínűségről, a társadalmi befogadásról és az ellenállóképes demokráciáról.
További információ a kongresszusról: https://congress2026.fuen.org/
