Georgiana Maier- Consiliere pentru Dezvoltare Personala

30/09/2026

Unele lucruri nu pot fi grăbite.
Nici povestirea unei experiențe, nici înțelegerea ei, nici felul în care o femeie începe să aibă din nou încredere în ceea ce simte.

În „Locuri sub soare” încercăm să primim fiecare mărturie cu grijă, fără să îi cerem să fie spusă într-o anumită ordine și fără să căutăm o versiune perfect așezată.
Uneori, cuvintele vin repede, alteori au nevoie de timp, de tăceri și de cineva care să rămână acolo și să asculte.

Fotografii: Vlad Ursu

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

23/09/2026

19/09/2026

Într-o zi, căsuța cu „abia aștept” rămâne goală…

Nu se întâmplă neapărat cu zgomot. Viața continuă la suprafață: alarma sună, mesajele primesc răspuns, lucrurile sunt duse până la capăt. Din afară, nimic nu pare cu adevărat schimbat.

Doar că viața nu mai ajunge înăuntru.

Lucrurile care altădată aduceau bucurie rămân dincolo de un geam gros. Pot fi văzute și recunoscute dar nu se mai simt. Ca o petrecere privită de afară, fără ca muzica să treacă prin sticlă.

Asta poate fi anhedonia.

Nu lipsă de recunoștință. Nu lene. Nu răceală. Ci pierderea plăcerii, a interesului și, uneori, chiar a dorinței de a mai dori ceva.

Iar peste gol se așază repede judecata: „Ar trebui să mă bucur. Am motive. Ce este în neregulă cu mine?”

Dar bucuria nu poate fi scoasă la tablă și obligată să răspundă. Uneori, ceva dinăuntru este prea obosit sau prea rănit ca să o mai poată simți.

Atunci nu ajută să fie forțată ușa.

Ajută să rămână o lumină mică aprinsă. Să existe ajutor, răbdare și mai puțină pedeapsă pentru ceea ce, pentru o vreme, nu poate fi simțit.

Bucuria nu se întoarce întotdeauna dintr-odată. Uneori revine în fragmente, aproape neobservată, până când geamul dintre om și propria viață începe din nou să lase sunetul să treacă.

15/09/2026

Sindromul impostorului are un fel foarte abil de a păstra toate dovezile împotriva ta și de a le pierde pe cele care l-ar putea contrazice.

Dacă ai greșit, înseamnă că nu ești suficient de bun.

Dacă ai reușit, ai avut noroc, ai primit ajutor sau sarcina nu a fost atât de dificilă.

Dacă cineva te apreciază, probabil nu te cunoaște destul de bine. Dacă te cunoaște și continuă să te aprecieze, poate este doar amabil.

Și astfel ajungi să muncești mult pentru lucruri pe care, după ce le obții, nu ți le mai recunoști.

Nu este modestie.

Modestia îți permite să îți vezi atât limitele, cât și competențele. Aici, însă, parcă există un funcționar interior care respinge fiecare reușită din lipsă de acte: mai trebuie o diplomă, o confirmare, încă un rezultat. Dosarul nu este niciodată complet...

Poate că nu ai nevoie să te convingi că ești cel mai bun, doar să încetezi să tratezi fiecare greșeală ca pe o dezvăluire și fiecare reușită ca pe un accident.

10/09/2026

Există o independență care vine din libertate și una care s-a format din lipsa alternativelor.

A doua este admirată des. Omul se descurcă, nu cere, nu încurcă și găsește o soluție chiar și când îi este foarte greu. Primește multe confirmări că este puternic, dar puține întrebări despre cât îl costă această putere.

A cere ajutor nu vine firesc atunci când ai învățat că nevoile tale apasă, deranjează sau rămân fără răspuns.

Uneori nu avem de învățat cm să fim mai puternici avem de aflat dacă putem lăsa, măcar din când în când, pe cineva să se apropie și de partea care nu mai poate.

01/09/2026

Prima zi de toamnă. 🍂

Fără liste cu versiuni mai bune ale noastre.
Doar cu puțină atenție la ce am obosit să ducem și la ce poate fi, în sfârșit, lăsat jos.