Alina Ioana Pop - Coaching Services

🔥Mă mut🔥

My dear reader, mă mut.
De azi, online locuiesc:
*pe pagina personală: https://www.facebook.com/alinaioana.pop.7/
*pe site: https://www.springyourlife.com/
*si pe LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/alina-ioana-pop-pcc-35021a5/

✨Te invit cu drag să ne vedem/auzim acolo✨

Am creat această pagină intr-un moment al business-ului în care nu știam exact de unde să o apuc si cei mai mulți dintre specialiștii de marketing ziceau că e musai, da’ musai să ai pagină de business, altfel nu ești profi🤓. Și am mai înființat-o pentru că era ușor (actually, singura modalitate) să creez evenimente.
Ei, acum știu mai bine ce vreau și cm vreau să apar în fața ta🧘🏻‍♀️. Fix așa cm sunt și cm vrei să mă vezi că să poți decide, în cunoștință de cauză, dacă vrei să lucrezi cu mine. Ca să nu mai zic că, dacă e să facem o analiză de conținut, tot ce am postat aici, am postat și pe pagina mea personală.
Așa că prefer să-mi folosesc energia pentru ce știu eu mai bine, nu ca să alerg între pagini😅. Evenimente, oh well, am să le anunț pe site și pe pagina personală, sunt sigură că vor ajunge la tine fix când ai nevoie❤️.
Rămâne conținutul aici, poți să citești când ai chef, însa nu voi posta nimic nou.

🎨Ne vedem on the other side (come to the dark side, we have cookies🤣🍪🍪🍪)

Aseară s-au întâlnit oameni cu ei înșiși și cu perspectivele celorlalți într-o explorare facilitată de cardurile Points of You. Ca de obicei, momente de AHA, idei vechi și noi puse pe tapet, vulnerabilitate faină, în forma ei crudă și revelatoare, iar la final s-a lăsat cu “mai vrem!”😎

Ca să ne ajute să transformăm “mai vrem” în “mai facem”, am creat grupul de Perspective cu Points of You - pentru voi, cei care ați lucrat cu mine și Points of You în orice formă (group coaching, demo, formare, coaching individual), să ținem legatura într-un spațiu safe, ca cele create în sala (sau online), sa vă mai provoc cu momente de reflectare, să împărtășim perspective și să vă pot anunța când mai facem întâlniri de grup.

Join me, promit doar conținut de calitate (și nu prea mult, să avem vreme să ne mai vedem și de viață🙃)

Link in comment

Așa, ca în poza de mai jos, mă vezi tu, ca participant la programul de Group Coaching 𝗧𝗮𝗺𝗶𝗻𝗴 𝘁𝗵𝗲 𝗜𝗺𝗽𝗼𝘀𝘁𝗼𝗿 𝗦𝘆𝗻𝗱𝗿𝗼𝗺𝗲.
Așa apar în fața ta, pe ecranul laptopului, în fiecare marți dimineață, între 9 și 11, începând cu 18 octombrie 2022🤩.

Uite ce zice Roxana despre experiența ei în acest program:
“𝐴𝑐𝑢𝑚 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑖̂𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑎𝑧𝑖 𝑙𝑎 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆, 𝑔𝑟𝑎̆𝑖𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑎 𝑖̂𝑛 𝑓𝑖𝑥 𝑐𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑎̆. 𝑈𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑑𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑖𝑛𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑔𝑟𝑢𝑝𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑢𝑙 𝑐𝑎̆, 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑜𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒 𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑒𝑧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑟𝑢𝑛𝑡𝑎̆𝑚, 𝑛𝑒 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎̆𝑚, 𝑣𝑟𝑒𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑖𝑚, 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑚 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑛𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆, 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢, 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑛 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑓𝑜𝑟𝑡̦𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒 𝑎 𝑠𝑖𝑛𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑎̆𝑙𝑎𝑙𝑡.
𝐴𝑙𝑖𝑛𝑎 𝑒 𝑖̂𝑛 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑢𝑛 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑐𝑎 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟. 𝐸𝑎 𝑛𝑒-𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟, 𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑖𝑐𝑖𝑙𝑒, 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑖𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑠𝑚 𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑎𝑖𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑙𝑑𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑎̆ 𝑓𝑒𝑛𝑜𝑚𝑒𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 - 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑜𝑠 - 𝑜 𝑙𝑒𝑗𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑏𝑖𝑛𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑙 "𝑦𝑜𝑢 𝑔𝑜𝑡 𝑡ℎ𝑖𝑠" 𝑠𝑎𝑢 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑜𝑘 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑖𝑛 𝑝𝑒 𝑚𝑎𝑠𝑎̆, 𝑙𝑎𝑠𝑎̆-𝑙𝑒. ❤❤❤”

Dacă simți că e pentru tine, acum, dă-mi un semn. (link cu mai multe detalii în comments).

Cum mai e la coaching?

Într-o zi - nu zic care, știi tu, orice asemănare cu persoane și întâmplări reale e 100 % fix așa 🤓 - a venit o clientă nouă. M-a studiat online și a decis să vină la o discuție.

A zis că nu știe ea prea bine care e treaba cu career coaching și life coaching și diferența între astea două, dar a venit să povestim despre partea profesională. I-am zis că nu aș pierde vremea să-i explic diferențe/asemănări, etc., căci eu, dacă nu ar fi pentru nevoia de a comunica în vreun fel ce fac (adicătelea cu ce mă ocup), nu m-aș numi nicicum, și nici coaching-ul nu l-aș clasifica nicicum, ci aș zice doar „hai, că e ce trebe".

Am zis hai să ne continuăm conversația de coaching, și mai vedem la final dacă mai e nevoie de explicații. Și ne-am continuat discuția, explo­rarea (ne-am băgat un pic și în cardurile de la Points of You, că prea îs de ajutor).

Nu știu să îti zic exact ce și cm s-a întâmplat🤔. Că aia tot zic, că nu am cm să explic experiența de coaching. Că de aia îi zice "experiență", că e ceva de experimentat.
La final a zis ceva de genul (nu citez, că nu am reținut ordinea cuvintelor, ideea de baza asta era): Pfuai, tot încercam eu să-mi imaginez cm o să fie, dar la asta nu m-am gândit. Cum am ajuns să mă gândesc la ✗ și am făcut conexiunea cu Y? Că niciodată nu m-am gândit la asta. Și faza cealaltă, că nu m-am uitat la lucruri din perspectiva asta, hmm, foarte interesant, nu mă așteptam.

Am zâmbit🙃.
E de experimentat 🎶, nu de povestit.

Aceste flori minunate le-am primit de la niște ladies și mai minunate, care au fost alături de mine (sau eu am fost alături de ele? 🤔) într-o călătorie de 8 săptămâni de auto-investigare, descoperire, reflecție, în care am folosit coaching-ul de grup, instrumentele creative de la Points of You, intuiția și multă deschidere.

Am avut ca tematică generală treaba asta limitatoare cu Sindromul Impostorului. Am întors subiectul pe mai multe părți, ne-am uitat la noi în relație cu diverse aspecte de manifestare a S.I. , "ne-am dat în carduri", am oglindit reciproc, am primit și dat perspective diferite și posibile, am căutat, ne-am dat voie să ne uităm, să ne extindem percepția și înțelegerea asupra noastră și a locului nostru în diverse sisteme.

Sunt recunoscătoare 🙏🏻 și mă înclin în fața celor care mi-au permis să le însoțesc în această călătorie. Am învățat și eu multe, despre mine, atât în rol de facilitator/coach, cât și din perspectivă foarte personală. Las să se mai așeze un pic toate cele, simt că în acest moment nu reușesc sa iți transmit în cuvinte tot ceea ce simt. Revin zilele astea 🥰

Pauză publicitară: în 18 octombrie, online, între 9 și 11 începe următoarea grupă. Cu o discuție în prealabil (sper că ai prealabil 🤣), te aștept și pe tine în acest context de creștere.
Link in comentarii. 😘

A fost odată ca niciodată eu.

Acum niște ani (nici nu contează câți) citeam ceva despre dezvoltarea personală. Și am dat din întâmplare peste conceput de "sindromul impostorului". Citind eu acolo despre ce e vorba, am trăit - niște sentimente amestecate bine. Pe de o parte am început să-mi amintesc situații✏️ în care simțisem cm îmi dă târcoale sau chiar mă copleșește acest sindrom, pe de altă parte eram bucuroasă să-mi dau seama că există, că are un nume, nu e un fenomen singular și că nu sunt stricată - sau „închipuită"🤪, cm zicea bunica, pentru că am acele - gânduri /sentimente.

✏️Când am început să lucrez în resurse umane, pe partea de recrutare, la fiecare interviu în urma căruia trebuia să resping pe cineva mă gândeam „doamne, cine sunt eu aici, să mă joc așa cu viața oamenilor? cu ce drept decid eu cine e ok și cine nu e ok pentru o anumită poziție? dacă nu am evaluat corect? dacă este un potențial acolo pe care nul- am văzut?” apoi mergeam și studiam despre interviuri, tehnici, etc, să mă asigur că fac totuși o alegere bună. Dar sentimentul ăsta nu m-a părăsit mulți ani.

✏️Sau dacă angajam totuși pe cineva care se dovedea a fi nepotrivit → “vezi, l-ai lăsat să-ți scape, nu știu zău dacă chiar ești bună la treaba asta cu interviurile”.

✏️Când, HR manager fiind deja de câțiva ani, mergeam la conferințe de HR - fericită nevoie mare că apuc și eu să vorbesc cu oameni care cunosc aceeași limba ca și mine, HR-eza - mă surprindeam ascultându-i pe alți vorbind despre niște concepte ce îmi păreau total necunoscute. Adică nu mai știam limba, frate, și mă simțeam mică și neștiutoare. Apoi mergeam să caut termenii aceia, doar ca să constat că eu lucram on a daily basis cu "despre ce vorbeau ei", doar că nu știam că se numesc așa. Am învățat HR mai mult din mers, iar partea de teorie nu era ceva ce am studiat intens, recunosc, am mers mai mult pe practică. Plus că îmi dădeam seama ulterior că lucram chiar foarte bine și de folos cu conceptele acelea, fără să le știu denumirea „științifică".

✏️Când venea cineva la mine să-mi ceară sfatul în treburi HR-istice: „doamne, acuma precis e să mă întrebe ceva ce nu știu și o să-și dea seama că nu sunt chiar așa de bună cm cred ceilalți că sunt. O să mă descopere.”

In fine, you got the idea😎. Am început să citesc mai multe despre asta, să mă cercetez, să lucrez cu mine, astfel încât să reduc sentimentele acelea de „𝗻𝗼𝘁 𝗴𝗼𝗼𝗱 𝗲𝗻𝗼𝘂𝗴𝗵" , “alții/oricare sunt mai grozavi ca mine”, etc. Să înclin balanța, conștient, către a fi conștientă cât mai realist de ce stă în puterea mea și în știința mea, și ce provine din frici, temeri, autoblamare, neacceptare. Am ajuns la un moment dat să nu mai simt prezența impostorului în viața mea.

🤩 Fast forward to today, tocmai ce avem în desfășurare prima grupă a programului de group coaching "Taming the Impostor Syndrome ", un program facilitat și cu ajutorul instrumentelor de la Points of You, cu o durată de 8 săptămâni, grup mic, 6 persoane. Ne întâlnim o dată pe săptămână, pentru două ore, și despicăm impostorul în multe bucăți, creăm conștientizări, oglindim, dezbatem perspective, integrăm informații și descoperiri, lucrăm și individual (yup, temele fac parte din program).

𝗨𝗿𝗺𝗮̆𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗴𝗿𝘂𝗽𝗲 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗽 𝗽𝗲 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝟰 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟮:
🍀𝗱𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗮𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟵 𝗹𝗮 𝟭𝟭 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲, și
🍀pentru cei care pot și doresc experiența 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝘁𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲, 𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝗺𝗮𝘀𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟭𝟴 𝗹𝗮 𝟮𝟬, (Cluj-Na­poca, Pța Mihai Viteazu).

𝗣𝘂𝗻 𝗹𝗶𝗻𝗸-𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗶, 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗳𝗲𝗹 𝗱𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲𝗯𝗮̆𝗿𝗶, 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝗶𝗰𝗶 🥰

E marți azi, și eu nu mă dezic de ardeleanca din mine🤓, povestindu-vă de un eveniment ce a avut loc săptămâna trecută, vineri și sâmbătă (vineri 13, da?).

Mai exact, vorbim de Creative Practice Workshop, nivelul 2 din Academia Points of You. E un workshop cu apucături de training🤪, în care cei care au gustat deja din puterea perspectivelor în primul nivel (Hello Points), vin să învețe mai mult despre instrumentele Points of You, si mai ales despre aplicabilitatea lor în practică.

Bine, bine, îs faine instrumentele astea, dar cm le folosesc eu mai departe? 🤔Cum le duc în zona de business, cm le adaptez la domeniul în care acționez? CUM?? 🙈Asta e întrebarea de pe buzele tuturor participanților, și stă acolo cu mare nerăbdare, până când, după 1 - 2 activități, sare în mijlocul camerei, și izbucnește: Hei, da, am înțeles că sunt profunde activitățile facilitate cu POY, dar EU, eu CUM tre' să fac cu ele?🧐

Cunosc foarte bine întrebarea, am avut-o și eu, mai ales prima dată când am participat la Creative Practice, în 2019. Wait, what? L-ai mai făcut? Da! Acum, în 2022 a fost deja a 3-a oară când am trecut prin Creative Practice (și prin mine at the same time). Si nu pentru că nu am priceput cm stă treaba😁, ci pentru că iau fiecare ocazie când se întâmplă în orașul meu, în sală, să experimentez din nou, să mă duc mai profund, să mai explorez părți din mine, să mai provoc, să mai așez.

🔥„Picanteria" pentru mine, de data aceasta, a fost că am avut rol dublu: atât de participant în procese, când Oana era la cârmă, cât și de facilitator al unora dintre experiențele ce compun Creative Practice. Experiența de învățare, pentru mine, din acest dublu rol, a fost una WOW⚡️✨☀️🌈. Fără nici o exagerare. Să pot să schimb rolurile, să mă conțin în fiecare dintre ele, să fiu atât de prezentă încât să pot face diferența între roluri, să aduc din experiența mea practică, să-mi oglindesc creșterea și mai ales să am alte și alte momente de înțelegere, de fiecare dată mai profunde, mai avansate, mai „DA" , astea sunt doar câteva dintre motivele pentru care voi spune DA oricăror experiențe de învățare cu POY la care voi putea participa, și mai ales la cele pe care le voi facilita eu.❤️

Lucru cu POY este experiențial. Si e potrivit (adaptabil) ai cărui context. Da, la final s-a răspuns clar și răspicat și la întrebarea CUM, iar participanții au plecat cu un plan de acțiune 📋 și cu nivele ridicate de energie și entuziasm.

Le mulțumesc tuturor că mi-au permis această experiență.🏖

Stay tanned for more🎨. Dacă aveți întrebări, curiozități, vreți să experimentați, aici sunt (na, că nu se putea fără un pic de publicitate😎).

🤩 În perioada 16-31 mai 2022 poți experimenta Coaching-ul profesionist programând o sesiune pro-bono cu mine sau cu unul dintre colegii mei:

https://coachingfederation.ro/icw/

Săptămâna Internațională a Coaching-ului (ICW) reprezintă celebrarea anuală, la nivel global, a coaching-ului ca profesie și anul acesta se va derula în perioada 16-22 mai 2022.
International Coaching Week te invita anul acesta sa beneficiezi de:
✨coaching 1:1
✨webinarii
✨workshop-uri în mai multe orașe din țară
Sa fie cu folos 💖

, , ,

Stii pt ce merg eu la coaching?🤔

Ca sa conectez punctele. Ca sa ma uit la o situatie sau tematica pe care o tot port cu mine, uneori ani la rând, si care uneori are anumite manifestari, alteori altele (doh). Sa ma uit la situatia asta trecand-o prin toate datile si contextele cand s-a manifestat, si incercand sa vad firul rosu, sau logica, sau privirea de ansamblu, depinde ce e nevoie sa vad acolo.
Nu vreau neaparat sa fac ceva cu ea, de multe ori imaginea se face tandari si “realitatea” acelei situatii dispare brusc prin simplul fapt ca am reusit sa creez imaginea completa si sa ma uit la ea.
Alteori, vazand imaginea, imi e destul de usor sa-mi dau seama de pasii urmatori.

Uneori, plimbatul asta prin momente si contexte diferite ale vietii mele, cu subiectul meu de explorat in brate, pentru unii coachi poate fi frustrant. Stiu asta. Pentru ca nu sunt capabila (sau poate nu vreau) sa articulez un goal clar al sesiunii, de la bun inceput. Sau poate e suficient ca goal-ul sa fie asta: doar sa ma uit la subiectul asta. Si am nevoie de oglindire, uneori si de provocare, dar nu mult, sunt destul de capabila sa ma provoc singura 🤪. Si am nevoie ca al meu coach sa fie capabil sa “vada” si el toata plimbarea mea, sau nu neaparat sa o vada, cat sa o contina, pe toata, alaturi de mine.
Mda, unoeri e simplu si clar la coaching. Alteori e asa, ca mai sus.

Ma bucur insa ca am reusit sa pun in cuvinte nevoia asta de client in coaching, pentru ca intotdeauna m-am considerat a fi un client dificil, si mereu mergeam cu inima stransa, de parca ma asteptam sa-i fac viata grea coach-ului meu 🤪
Rational, stiu ca nu e cazul, dar hey, de ce sa nu adaug o presiune nerealista asupra mea? 🧘🏻‍♀️
Cc: Oana Niculae, vin 🥰😎

Azi, despre “timp pentru mine”

Am experimentat, la începutul anului, timpul acela pe care ni-l dorim toți. Acela în care să faci fix ce vrei. Am avut câteva zile singură acasă, vacanță, no husband, no kid, no job, just me. Timp doar pentru mine și atât.
Am scris atunci, la cald, cele de mai jos. Recunosc că am fost si eu surprinsă de ce a ieșit.

< Azi de exemplu, m-am trezit cam lipsită de chef. Cu cât mă "odihnesc" mai mult și cu cât nu fac nimic, cu atât nu am chef să fac nimic. And I started wondering: păi atunci ce e cu chestia aia pe care o simt când „sunt la job", am task-uri oarecum obligatorii, și nu am timp să fac “ce vreau"și mă cam frustrez din cauza asta? Și visez la „când o să am timp, să vezi cm o să fac și asta, și aia, și etc”? Acum am timp și efectiv nu am chef să fac nimic, de fapt. Sau îmi găsesc scuze că nu am intimitate/liniște să fac anumite chestii.

Și atunci despre ce e vorba aici? Acele lucruri pe care le visam în timpul ocupat unde sunt? Nu mai sunt importante pt. mine? Au fost, de fapt, vreodată? Sau era doar o iluzie de care mă agățam? Și dacă era doar o iluzie, mă agățam de ea să îmi justific starea de "victimă"? - vai, am job, nu am timp să mă ocup de ale mele, astealalte sunt mai importante. Sau justificam, de fapt, ce importantă sunt eu în rolul ăsta de „deținător de job?"

Mi-e foarte clar că dacă am reușit să uit de ele în așa puține zile, de fapt nu erau atât de importante pt. mine. Nu pot blama doar memoria mea. Să fim serioși, am liste întregi cu chestii.

Sau poate aveam nevoie doar să ajung în punctul ăsta, de fairre nothing, de plictiseală.

Dar revin la ideea de dinainte.

Visul la „să vezi ce o să fac eu când o să am timp" e fix asta, un vis. Vrem să facem altceva decât ceea ce facem (job-ul, sub orice formă ar fi el). Și creăm în capul nostru o listă de stuff. Unele idei prinse din zbor, altele vechi și de ani de zile, dar la care nici cm nu am ajuns până acum, altele... dar nu stăm să ne gândim de fapt de ce vrem să facem aceste alte chestii? De ce visăm la ele?

E doar contradicția și lupta între ceea ce viața de adult zice că trebuie să facem și ceea ce copilul (sau celălalt adult din noi) ar vrea să facă.

Lista asta de „ce am vrea să facem" dacă am avea timp liber, în proporție de 80-90%, e una mincinoasă. Nu e adevărat! Nu asta am face dacă am avea timp. Și chef și lipsă alte griji. Am face cu totul și cu totul altceva, dar încă nici nu ne dăm seama (sau voie să vedem) ce e acel altceva. Il ținem așa de bine ascuns acolo, în noi, îl mascăm cu alte cele. Să nu ne ia cineva visul. Să nu-I spulbere, să nu-l minimizeze, să nu ne descurajeze, să nu râdă de noi, etc.
Atât de bine ascuns e de celelalte “să vezi ce aș face eu dacă aș avea timp" că efectiv nu-l vedem, nu-l știm, uneori nu-I recunoaștem. Dar e acolo.