ReMinds Learning

La ReMinds construim de zor în perioada asta. Știm clar pentru cine și de ce, ne luăm timp să facem arhitectura lui CUM ajungem la voi.

Așa că printre altele revizităm și ideile care ne-au crescut, ca să vedem ce păstrăm, ce adaptăm și la ce renunțăm.

Dacă vrei, lasă-ne și tu o idee de care vrei să scapi.

Știi deja că faci reach postării dacă lași un comentariu, dar nu de asta te întrebăm, ci pentru că vrem să scoatem la lumină ideile care mai mult ne-au încurcat decât ne-au protejat.

Ale noastre’s sus, în carusel.

În ultimele zile, 32 dintre voi v-ați luat 2–3 minute ca să completați chestionarul despre realitatea adulților 30+.

Vă mulțumim!

Voiam să ajungem la 30 și ne-ați răspuns 32.
Un început foarte bun, e ca și cm am fi vorbit cu toată clasa noastră din liceu.

Din răspunsuri se vede clar că nu suntem singurele care simt că lumea s-a schimbat mai repede decât modelele după care am crescut.

Deși anxietatea politică ia locul I detașat în preocupările din ultimul an, foarte aproape sunt burnoutul profesional și parental + problemele de sănătate.
Da, viața reală de la 30+

Și chiar dacă deznădejdea și confuzia conduc în topul emoțiilor din ultimul an, se pare că și bucuria ține aproape, la fel ca dorința de o comunitate reală.

Și, în același timp, apar și speranța și nevoia de grup offline, încetinire, deconectare.

Pentru noi, răspunsurile voastre sunt un punct de pornire. Ne ajută să înțelegem mai bine ce lipsește și ce ar putea avea sens să construim împreună.

Ne luăm puțin timp să le citim pe toate cu atenție și să le așezăm cu sens, iar revenim curând cu pașii următori.

Mulțumim că sunteți aici și că ne-ați ajutat să începem conversația.
Rămânem aproape&continuăm!

𝐋𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞-𝐚𝐦 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐢𝐭 𝐢̂𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐢𝐢 𝟏𝟓-𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐧𝐮 𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐦 𝐚𝐜𝐮𝐦.

Am făcut tot ce ni s-a spus că e bine să facem.

Am învățat.
Am muncit mult.
Am crescut copii.
Am făcut voluntariat.
Am votat.
Am scris proiecte.
Am lucrat cu noi.

Și, la un moment dat, la 30-40+, ne-am trezit cu o întrebare simplă și incomodă:

Și acum?

Deja am trecut prin oboseala ascunsă de performanță.
Ori prin burnout-ul din spatele lui „mă descurc eu cumva”.
Sănătatea nu mai e ca la 20, iar viața digitală ne izolează în bule în loc să ne apropie.

De câteva ori ne-am fi dorit să oprim tot și să o luăm de la capăt.
Să facem altfel.

Dar într-o lume tot mai grăbită, ne lipsesc spațiile pentru adulții ca noi.
Grupurile unde să poți spune că vrei altceva, fără să fii judecat.
Locurile unde să fii mai mult decât părinte sau profesionist.
Contextul în care să înveți din nou, la 30, la 40 sau între vârste, fără rușine.
Să cauți resurse pentru lumea din prezent, alături de alți adulți ca tine.

Așa a apărut 𝐑𝐞𝐌𝐢𝐧𝐝𝐬.

Un 𝐡𝐮𝐛 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝟑𝟎–𝟒𝟓 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢.
Un spațiu unde poți să cauți.
Să înveți.
Să te reinventezi.
Sau pur și simplu să exiști offline alături de alții ca tine.

Pornim din căutările noastre, și @‌Adriana.
Pornim și din încrederea că nu suntem singurele.

Începem simplu: 𝐯𝐫𝐞𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆𝐦.
Am făcut un formular scurt despre nevoile generației noastre.

Dacă simți că te regăsești, ajută-ne să construim.
Completează 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐮𝐥𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐨𝐧𝐢𝐦 care te așteaptă în primul comentariu.
Spune-ne cm e pentru tine vârsta de mijloc.

Pentru că lumea pentru care ne-am pregătit e diferită și avem nevoie de ancore să existăm cu blândețe și curaj în ea.

Salutare!

Am revenit din vacanță direct într-o drumeție în pădure și începem anul cu un nou “blockbuster”.

Am luat-o la pas cătinel, să se obișnuiască picioarele cu terenul denivelat, corpul să-și găsească echilibrul și mintea să se elibereze de zgomot.

Când mergi încet și îți îndrepți atenția în mod activ spre pași, spre mișcarea corpului, asculți sunetele din jur, să observi o veveriță devine un lucru obișnuit.

Obișnuit și totuși uimitor. Te oprești, cu cea mai joasă voce pe care o ai îi anunți și pe ceilalți și ajungi să o privești - copil și adult. E noul film, e jocul viu.

Capul tace, zgomotul se golește.
Sufletul se umple. De viață. De liniște.

Să aveți un an cu poteci line, păduri verzi și răcoritoare și momente în care sufletul și mintea își găsesc liniștea.

𝗦𝗮𝗹𝘂𝘁𝗮𝗿𝗲, 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶!💫

Ce mai faceți voi, cm vă găsește perioada asta?
Pe noi ne găsește într-o binemeritată vacanță. Și în așteptare, ce-i drept ❄️. Clujul încă nu și-a primit porția de zăpadă, sperăm că voi sunteți mai norocoși.

Ne-am tot gândit unde să ne uităm când tragem linie, la timpul din calendar sau la cel din „buzunar”?

🌁
Înțelept ar fi să facem un pod între ele așa că vă scriem câteva gânduri acum, ca de final de calendar. Mai păstrăm câteva și pt februarie-martie, când teoretic ieșim din iarnă și observăm schimbările de 🕧 interior.

După un 2022 intens, simțim recunoștință pentru ce ne-a ieșit și acceptare față de ce n-a fost să fie acum.
Piesa de teatru „Hogroți”, scrisă, regizată și jucată de noi, mici și mari laolaltă, ne-a rămas reper pentru ce putem face dacă ne arătăm fix cm suntem și ne luăm timp și spațiu să lucrăm în ritmul nostru.
Reper ne-a rămas și weekendul la Răchițele despre care v-am povestit acum câteva săptămâni.
🌳
Îi purtăm în gând și le mulțumim atât celor care ni s-au alăturat, offline sau online, cât și celor cu care nu ne-am potrivit.

Vouă celor care ați ajuns pe aici și ne susțineți, vă dorim ceea ce ne dorim și nouă - să aveți o perioadă cu regenerare neîntreruptă. Și timp și spațiu pentru voi, cât mai des posibil!
🏹
În 2023 vrem să ne continuăm misiunea de învățare naturală lăsând aici și mai mult spațiu pentru vocile copiilor. Lucrăm la:
- Păsări din Făget văzute prin ochi de copil
- Contul de Goodreads al Școlii pe Roți, cu recenzii și recomandări venite mai ales dinspre ei
- Primul nostru spectacol de teatru de improvizație
🎭
Până povestim mai multe despre al nostru teatru, vă lăsăm pentru vacanța asta linkuri către piese făcute de prietenii noștri de la Mini REACTOR.
Mai jos, în comentarii, cm ni se șoptește dinspre algoritm.
(Le veți găsi acolo și pe ale noastre Anna, Petra&Bia)

🤗Să ne auzim și să ne citim în tihnă și cu bine!🥰

PS: Puneți vă rog o vorbă bună să ajungă ❄️❄️❄️ și pe la noi?

Ați citit de multe ori că la ȘPR copiii și adulții învață împreună.
Azi lăsăm un părinte, pe Ilona din Traista X Cinci, să vă descrie cm se vede procesul de învățare a scrierii din perspectiva ei.

𝑍𝑖𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑒 𝑐𝑖𝑡𝑒𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑜𝑙 Decât o Revistă : „𝑆̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑛𝑒-𝑎 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑒𝑛𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑖𝑚 𝑖̂𝑛 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖, 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑖𝑑𝑒𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑜𝑟𝑛𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑜 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟𝑎̆. 𝑇𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑎𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑒𝑖 𝑜 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙𝑎̆.”
𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢𝑚 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑠 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑎𝑐𝑎̆/ 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎̆ 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑖𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑆̦𝑝𝑅.

𝐷𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑎𝑢 𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑖𝑎𝑟 𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑎̆ 𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑜 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒: 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟 𝑖̂𝑛 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑧𝑖 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑑𝑒 10 𝑚𝑖𝑛 𝑝𝑒 𝑜 𝑡𝑒𝑚𝑎̆ 𝑑𝑎𝑡𝑎̆.
𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆-𝑠̦𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎, 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑣𝑢𝑙𝑛𝑒𝑟𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑎 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑒𝑖.
𝐼̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎 10 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑡𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑛𝑖𝑐 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠, 𝑖̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑖𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̂𝑛𝑎 𝑟𝑒𝑓𝑢𝑧𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑜𝑜𝑝𝑒𝑟𝑒𝑧𝑒, 𝑖̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑣𝑜𝑐𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑒𝑛𝑎𝑡𝑎̆.

𝑀-𝑎 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠 𝑜 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑑𝑖𝑒! 𝐷𝑎, 𝑖𝑛𝑣𝑖𝑑𝑖𝑒!
𝐴𝑡̦𝑖 𝑐𝑖𝑡𝑖𝑡 𝑏𝑖𝑛𝑒.
𝑀𝑖-𝑎𝑠̦ 𝑓𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑚 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆, 𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆-𝑚𝑖 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑛 𝑖𝑑𝑒𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑠𝑡𝑎̆, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒 𝑖̂𝑚𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑖𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑢𝑟 𝑠̦𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑢 𝑐𝑒 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑑𝑎𝑐𝑎̆…

𝐶𝑒 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑎𝑟 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖 𝑣𝑜𝑐𝑒𝑎 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎̆𝑟𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑠̦𝑖 𝑙-𝑎𝑟 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎-𝑠̦𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎 𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑣𝑜𝑐𝑒?

𝑃𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑠 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑖-𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒: 𝑐𝑢 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑟 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑎̆ 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑟 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑢𝑙 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑡𝑒𝑥𝑡 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑔𝑟𝑎𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑐𝑎̂𝑟𝑗𝑎 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑙𝑖𝑝𝑠𝑖𝑡.

𝐼̂𝑚𝑖 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑢, 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑣𝑜𝑐𝑒𝑎 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑡𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑎̆𝑟 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑎𝑢𝑡 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖. 𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑜𝑐𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑙𝑒…𝑝𝑓𝑓𝑓, 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑎̆.
𝐿𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎 𝑔𝑟𝑎𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑖𝑖, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝐵𝑖𝑎 𝑜 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑎̆, 𝑜 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦ 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑎.
𝑆𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑡̦𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑠̦𝑖𝑡, 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑖𝑙𝑒 (𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎), 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑒𝑙𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑙𝑒𝑎𝑔𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑖𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢. 𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑖 𝑐𝑎̆𝑟𝑜𝑟𝑎 𝑐𝑎̂𝑛𝑑𝑣𝑎 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑑𝑎𝑢 𝑢𝑛 𝑠𝑒𝑛𝑠, 𝑑𝑎𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑒, 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑠̦𝑎 𝑠𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑚𝑎𝑡𝑖𝑠𝑚𝑒.

𝐶𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑣𝑎̆𝑑 𝑐𝑎 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 (𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑒𝑖) 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑚 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑖 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎̆ 𝑣𝑜𝑐𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢𝑙 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑖, 𝑐𝑢𝑚 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑡̦𝑖𝑛𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑜𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑖 𝑔𝑟𝑎𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑖𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑑 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑖 𝑙𝑒-𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑡𝑢𝑖𝑡 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑛𝑖 𝑠-𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑧𝑣𝑎̆𝑙𝑢𝑖𝑡.

𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎̆ 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑗𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟.
𝐶𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑢𝑏 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑏𝑟𝑎̆𝑡̦𝑖𝑠̦𝑒𝑧𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎̆ 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙𝑢𝑙.

Probabil toți părinții de aici sunt de acord cu noi când spunem că toamna nu-i ca vara 😅! Și da, ne referim și la muci.

Am reintrat în ritm cu tot cu ei.
Că ne place sau nu, din acest ciclu de învățare au făcut parte și ocazionalele răceli, care schimbă grupul de la o zi la alta. Fiind o gașcă mică, resimțim asta și noi, și adulții. Ce altceva putem face decât să ne…adaptăm? Da, multe sunt prea puțin sau deloc în controlul nostru.

𝐂𝐞 𝐚𝐦 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐧𝐞-𝐚𝐮 𝐝𝐮𝐬 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 🚗?

Din septembrie încoace avem două porții noi în meniul școlar - franceza și istoria.
Părinții spun că franceza iese din pădure și din rulote iar copiii numără scările în franceză sau îi întreabă cm îi cheamă…𝐢̂𝐧𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐮. Dacă până acum pe mami încă o chema doar „mami”, acum numele ei începe să prindă contur. 😄

Grupa preadolescenților descoperă că istoria începe cu noi.
Noi ca indivizi, nu ca popor sau țară, continent etc. Ca să putem cunoaște istoria altora e nevoie să o cunoaștem și să o simțim pe cea personală.

Primele cercetări i-au dus către explorarea familiei. Au căutat poze cu ei când erau bebeluși, cu bunicii când erau tineri și cu părinții când erau copii. (Da, s-au distrat maxim pe seama părinților!)

Exercițiul de a întreba părinții cm a fost lumea când aveau ei 10 ani sau ce jocuri jucau bunicii în copilărie a creat poduri spre a înțelege mai bine cm unele lucruri se schimbă, altele rămân dar toate iau altă formă și se pot ascunde în emoții, idei, credințe, toate la fel de importante în ceea ce numim istorie.

Chiar așa..voi ce vă jucați când aveați 10 ani?

Salutare, prieteni!
A trecut ceva vreme de când nu am mai spus nimic pe aici. Nu ne propunem să o facem mai des decât ne lasă resursele de timp și energie dar parcă e prea liniște-n grădina din online.

𝐂𝐮𝐦 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦?
În multe feluri. Veseli și vesele, triști și triste, mai cu stres, mai cu relaxare, mai cu muci, mai cu explorare. Suntem cu de toate și-n timpul scurs în offline învățăm tot mai bine să (ne) ținem spațiul pentru tot ce vine.

Am reușit să punem cap la cap 2 întâlniri de gașcă mare, copii și adulți. Una mai cu adulții, una laolaltă. Povestim și despre ele, cât de curând.
Am adus în orar materii noi și entuziasm vechi. Da, avem orar, structură, planuri de învățare și din când în când și câte o evaluare.

𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐦 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞 𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐜𝐚̆-𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢?
Învățarea naturală. Ce înseamnă asta, concret, o să tot povestim. Pentru acum lăsăm doar un indiciu: cicluri. Multe multe cicluri.
Așadar pentru cei dintre voi care vedeți mesajul ăsta, încă existăm, natura interioară ne-o căutăm și cu ea tot învățăm!

Am început și noi învățarea!😎
Și oamenii mici, și oamenii mari.

Învățăm să învățăm cu 3 anotimpuri/zi și meșterim poduri între ideile ce le vorbim.

Să ne fie toamna blândă🍂🐾 și să ne tot auzim!