23/01/2026
"Am citit despre cazul din Timiș cu un nod în gât.
Apoi am citit comentariile. Majoritatea acuză profesorii.
Și am simțit că trebuie să scriu, nu din furie, ci din responsabilitate.
Violența nu apare brusc la adolescență.
Nu apare „dintr-odată”.
Nu apare „pentru că societatea e de vină”.
Violența se vede devreme. Foarte devreme
În scoala violența nu arată ca în filme. Arată așa: copii care lovesc, mușcă, împing, amenință cu naturalețe, au lipsă totală de respect față de orice autoritate, râs, sfidare, recidivă imediată după orice corectare.
Din păcate, de prea multe ori, când un învățător spune:
„Este o problemă de comportament”
răspunsul nu este colaborarea, ci defensiva:
– „Copilul meu nu e așa”
– „La noi acasă nu face”
– „Exagerați”
– „Îl etichetați”
Și, din acel moment, învățătorul devine dușmanul.
Nu.
Învățătorul nu este dușmanul copilului.
Învățătorul este, adesea, primul adult care vede ce părintele nu vrea sau nu poate să vadă.
A spune că un copil are nevoie de ajutor nu înseamnă că îl etichetezi.
Înseamnă că îl vezi.
A recunoaște o problemă de comportament nu înseamnă că ești un părinte rău.
Înseamnă că ești un părinte responsabil.
Ce nu se vede din afară este efortul învățătorului.
Învățătorul nu „stă și se plânge”.
Caută si aplică metode.
Face rapoarte.
Face observații scrise.
Completează fișe.
Discută cu părinții.
Solicită consiliere.
Propune evaluări.
Și apoi… așteaptă... Săptămâni... Luni...
Răspunsurile vin greu.
Uneori prea târziu.
Între timp, copilul rămâne în grup, ceilalți copii sunt expuși, iar învățătorul trebuie să gestioneze zilnic o situație pentru care nu are pârghii reale, dacă părintele refuză să vadă problema.
Învățătorul nu poate înlocui părintele.
Nu poate face terapie.
Nu poate forța evaluări.
Nu poate lua decizii în locul familiei.
Copiii nu sunt „răi”.
Dar pot învăța comportamente violente.
Și pot fi lăsați, prin negare și indiferență, să creadă că ele sunt normale.
Tăcerea nu protejează copiii.
Negarea nu îi ajută.
Iar orgoliul adulților nu trebuie să fie mai important decât viitorul lor.
Spun asta ca învățătoare... .
Și ca om."
(Text de Mircea)