15/06/2026
Conexiunea începe cu un drum scurt pe holurile școlii, chiar în cadrul unei activități EC(H)O.
Imaginați-vă o clasă întreagă a V-a care, la finalul unui atelier de mozaic, și-a luat cu grijă lucrările în mâini și a pornit spre clasa a VIII-a. Nu mergeau să le expună și nici să le prezinte, ci să le încredințeze mai departe. Ca un ECOU. Au intrat în sala colegilor mai mari și le-au predat ceea ce începuseră ei: o lucrare neterminată, o idee aflată la jumătatea drumului, un gest de încredere. Apoi, elevii clasei a VIII-a A au continuat ceea ce cei mici începuseră.
Pentru că, la scară largă, aceasta este istoria omenirii. Generații succesive care și-au pasat una alteia ceva.
Proiectul „Poduri. Conexiuni între religiile lumii”, desfășurat împreună cu Catedrele de Religie și Istorie, a pornit de la o explorare a modului în care oamenii și-au reprezentat divinitatea de-a lungul timpului. Elevii au descoperit imagini și simboluri provenind din tradiții religioase și culturale diverse, observând că, dincolo de diferențe, multe dintre acestea exprimă preocupări și întrebări comune ale umanității. Sub coordonarea profesorului de religie Ioan Popa-Bota și cu sprijinul profesorului universitar Gabriel Solomon și al studenților Facultății de Teologie Ortodoxă, elevii au realizat lucrări în tehnica mozaicului inspirate de reprezentările sacrului și ale divinității. Apoi, la orele de Istorie, în paralel, prin activitățile coordonate de profesorii de istorie, elevii au explorat felul în care diferite civilizații au construit relația cu sacrul. Au cercetat simboluri asociate divinității – de la cruce, ankh sau soare până la tronul divin –, ritualuri și practici religioase din culturi și epoci diferite, obiecte devoționale, tradiții monastice și mari spații sacre ale lumii, precum Stonehenge, Muntele Olimp, Ierusalim, Mecca, Medina, Varanasi sau Machu Picchu.
Apoi au ieșit prin Cluj-Napoca și au învățat despre comunitățile diverse vizitând bisericile din centru, aparținând diferitelor confesiuni sau au participat la o sesiune de pictat pereții unei biserici noi. Prin toate aceste experiențe, elevii au descoperit că istoria religiilor poate fi citită și ca o istorie a conexiunilor: între oameni și credințele lor, între culturi aflate la mari distanțe geografice și temporale, între simboluri care reapar sub forme diferite în spații aparent fără legătură.
În EC(H)O, conexiunea se construiește deci și între domenii de cunoaștere. De aceea, proiectul a adus împreună limbajul religiei, al istoriei, al artelor vizuale și al educației culturale, invitându-i pe elevi să privească aceeași temă din perspective diferite. Descoperim astfel că înțelegerea lumii se construiește cel mai adesea la granița dintre discipline, acolo unde ideile încep să dialogheze între ele.
Cum arată conexiunea atunci când traversează secole, culturi, religii, limbaje?
Ca un ECOU.
