The self-care box

Luni, 1 Septembrie , o zi bună pentru început pregătirile pentru întâlnirea de luna aceasta.📚

Abia așteptăm să ne revedem, cu forțe proaspete sau nu, dar cu siguranță cu multă bucurie.

10 martie… Sergiu, wherever your beautiful soul is, this one goes to you:

“Trebuie să fii foarte puternic să îți permiți să fii văzut plângând. Trebuie să fii foarte bărbat să îți permiți să simți durerea. De fugit de ea poate orice laş.

“Cât de greșită este convingerea că să-ți dai voie să plângi și să îți simți simțirile te face să pari slab sau te efeminează. Cât de lin ar curge lucrurile între bărbați și femei dacă am avea acces unii la vulnerabilitățile altora, dacă ne-am lăsa văzuți, dacă nu am recurge la metoda mult mai simplă de a-i răni pe ceilalți fiindcă e mai ușor să rănești decât să fii în contact cu propria durere.”

e spațiul nostru, al meu, al Elenei și al fiecărei participante în parte în care, cu ajutorul cărților ne reconectăm la părți din noi însene dar și la fiecare dintre noi… atât cât putem emoțional, la fiecare întâlnire.

Luna aceasta ne vedem pe 27 Ianuarie si vom incepe cu Atlasul Inimii.
Știu că pentru multe dintre noi, atlasul aceste e cu munți, dealuri, văi, prăpastii, cascade, flori sălbatice și abia aștept să ne descoperim hărțile interioare.

Pentru lunile care vor urma, lăsăm cărțile pe care le avem în minte (și în suflet).

Atlas of the heart- Brene Brown

#6 Place we go to when we’re hurting

“To be human is to know sadness. Owning our sadness is courageous and a necessary step in finding out way back to ourselves and each other.

In our saddest moments we want to be held by or feel connected to someone who has known that same ache, even if what caused it is completely different. We don’t want our sadness overlooked or diminished by someone who can’t tolerate what we’re feeling because they’re unwilling or unable to own their own sadness.”

New year, new day!
A good day for new beginnings 🥂

01.01.2025- the day our new page was born 🥳

Tis’ the season of struggles, small victories, kind-hearted friends, loving kids, books and taking time for reflection.

…And some food for thought:

“ We aren’t afraid of what will happen to us in the future… We are afraid of what has already happened to us that we don’t want to remember or can’t yet make sense of.” - Donald Winnicott

The Self-Care Book Club, chapter 11.
Ultimul capitol din sezonul 1 al clubului nostru de carte terapeutic a fost plin de peripeții 🤣🤣 (Doamnele nostre știu de ce).

S-a lăsat cu colinzi, mai precis una si bună: “Deschide ușa creștine” 🤣🤣. Nu s-a deschis ușa dar am găsit soluții, că doar mai multe minți la un loc găsesc soluții creative.

Una peste alta, a fost seara cam așa cm a fost tot anul nostru împreună, cu râsete, bucurie, joacă, profunzime, durere, grijă și respect. Sunt cuvinte mari, știm. Dar dacă ne veți călca pragul, sunt șanse mari să simțiți ceea ce descriu aici.

maică, ne pregătim de sezonul 2, da?

Tuturor femeilor care au fost în vizită pe la noi, tuturor celor care au venit la fiecare întâlnire, fiecăreia dintre voi vă suntem recunoscătoare și vă mulțumim 🙏🤗.

Ultimele 3 săptămâni au fost, atât pentru mine cât și pentru oamenii mei dragi, pline de haos, confuzie, teamă, mici raze de speranță, iar confuzie, câteva grame de bucurie iar apoi din nou frustrare/iritare/ și mai multă confuzie.

În astfel de zile, micile oaze de refacere m-au menținut pe linia de plutire.

Versurile de mai jos descriu cred că foarte bine starea lucrurilor pentru mulți dintre noi.

“We’re lost in a cloud with too much rain
We’re trapped in a world
that’s troubled with pain”

“There must be peace and understanding sometime
Strong winds of promise that will blow away the doubt and fear”

atât s-a putut 😇