05/10/2023
Mereu, am catalogat expresia “Cu respect”ca si facand parte din categoria celor care denota cel mai putin respect, acel respect pe care l-ai purta interlocutorului.
Asa este si cu a “nu o lua personal”, in viata de zi cu zi, in actualul stadiu de evolutie al societatii omenesti. Pentru a ajunge la a nu mai lua personal ceea ce iti spune un Altul, cam trebuie sa treci printr-o runda de box, runda care se poarta intre o parte din tine si o alta, ce sa vezi, tot din tine.
Suntem obisnuiti sa fim “smardoi”, asa precum zice prietena mea, sa ne punem dimineata mastile de om de succes, sa ne inarmam cu mult curaj pentru ziua ce vine. Sa afisam sigurata de sine, profesionalismul si increderea in capacitatile noastre, ca deh, nu putem fi un om de succes in conditiile in care ne indoim de propria noastra valoare.
Mi-am reamintit o afirmatie spusa de Osho: daca pana la varsta de 40 de ani nu am capatat o mica gastrita, un ulcer sau un mic atac vascular cerebral, cu siguranta ne incadram in categoria oamenilor care au esuat in viata. Adica, nu e ca si cum, am putea fi impliniti daca, cel putin la nivel declarativ, nu muncim jumatate din zi, nu suntem ocupati mai mereu, nu suntem multi tasking (daca am trai in vremurile lui Caragiale, am fi “multitache”, ca sa fim super cool si in tendinte), nu cadem in nas de cat suntem de obositi, nu devenim irascibili si cu caile neuronale facute terci.
Si asa, ca un om de succes care suntem, uite ca se gaseste cineva care sa vina sa ne-o tranteasca: “nu o lua personal”.
Nu prea exista nici cea mai mica sansa de a nu percepe aceasta sintagma verbala ca pe un veritabil atac personal. Si poate duce, aparent usor, la ruperea unei relatii, indiferent de tipul de relatie care exista intre cei doi. Dar, in spatele acestei rupturi, este un intreg labirint de trairi si emotii, cladite pe un fundament subred al stimei de sine. D**a ce ca rezistam in ringul de box o zi intreaga, mai dam si mai primim, d**a cm ne tin puterile, d**a ce ca suntem total transpirati, de cat ne-a “strans” si incomodat intreaga zi masca de o purtaram si ne aflam in pragul unui atac de cord, abia ce respiram si noi usurati si suntem mandri de reusita de a mai depasi inca o zi, auzim ca, cutare si cutare lucru, dar ca de fapt nu ca ar fi ceva personl, e doar un sfat de buna credinta.
Si atunci, cm sa avem capacitatea de a sta la o sueta care, in definitiv, ar putea sa ne ajute si sa ne relaxeze, daca noi cam intreaga zi am fugit si ne-am ascuns de noi, traind cu speranta ca nu ne va demasca nimeni, ca nu vom fi nevoiti sa fim noi insine, pentru ca cineva ne-a prins pe picior gresit si ne-am iesit din rol?
Si atunci realizam cat este de facil sa ne apese cineva butonul declansator, daca nu suntem impacati cu ceea ce suntem si cu ceea ce am devenit in timp. Nu prea avem cm fi, daca ne-am trait viata jucand un rol strain noua, dand si primind pumni pe ringul de box, creat de propria noastra lasitate si neputinta.
Sa avem o seara pe masura dorintelor!
by A