Jurnal de școală relațională

Ai simțit vreodată că te lupți să schimbi pe cineva, adult sau copil? Conceptul eșarfei relaționale (Jacques Salomé) ne învață o lecție prețioasă: într-o relație suntem trei - eu, tu și relația noastră.
Atunci când mă ocup de capătul meu de relație, am 50% șanse să contribui sănătos la dezvoltarea relației.

Atelierul de fotografie prin tehnica cianotipiei este fantastic!
​Cu două săptămâni în urmă au pregătit negativul, portretul mamei, iar azi l-au developat. A fost o experiență care a necesitat multă răbdare. După ce hârtia a fost înmuiată în emulsia de sensibilizare a trebuit să așteptăm câteva ore ca lumina soarelui să își facă treaba, apoi a fost păstrată la întuneric până în momentul de azi. A urmat azi spălarea lucrărilor într-o baie de apă, întinderea lor la uscat și așteptarea ca toate elementele așezate anterior să apară pe hârtie.
​Între timp, copiii au făcut fotografii atât cu aparatul digital, cât și cu cel instant, care le-a tipărit poza imediat, totul cu scopul de a-și realiza propriul portret data viitoare.
​Unii s-au foit pe scaune, alții au șușotit diverse, răbdarea fiind adevărata piatră de încercare. Dacă aveți ocazia să participați la astfel de activități, nu le ratați!
Beneficiile sunt multe: de la dezvoltarea toleranței la frustrare și menținerea atenției într-o activitate care poate părea plictisitoare pentru unii, până la bucuria de a vedea rezultatul final.
Cu Apai Emese

Monstrul Substantivelor a mâncat azi conform dietei: substantive comune, substantive proprii și substantive care denumesc pe rând ființe, lucruri și fenomene ale naturii.
A fost, de fapt, un joc: elevii și-au hrănit monstrulețul în funcție de instrucțiunile verbale, în timp ce se plimbau prin clasă (cuvintele cu substantive erau așezate pe diferite mese).
La sfârșitul zilei, au venit cu propunerea să îi diversificăm dieta și să "mănânce" și împărțiri, că tot urmează mâine. Așa facem.

În activitatea la clasă folosesc cu succes tehnica „Call and Response” pentru obținerea rapidă a atenției elevilor. Anul trecut am folosit o poezie amuzantă, atunci elevii fiind în clasa a II-a; eu rosteam un vers, ei continuau cu al doilea și tot așa, până la finalul poeziei.
Anul acesta aleg să utilizez proverbe, zicători și rime uzuale, care au avantajul de a regla comportamentul, dar în același timp de a-i expune pe copii la expresii culturale diverse.
Mecanismul este simplu: profesorul rostește începutul expresiei, iar elevii completează partea finală. Răspunsul devine un semnal colectiv de revenire la sarcină.

Câteva exemple:

„Apele mici…” – „…fac râurile mari.”

„Unu, doi, trei…” – „…formulăm idei.”

„Buturuga mică…” – „…răstoarnă carul mare.”

„Nu lăsa pe mâine…” – „…ce poți face azi.”

„Cu răbdarea…” – „…treci și marea.”

„Ziua bună…” – „…de dimineață se cunoaște.”

Dacă aveți exemple suplimentare care funcționează la clasă, le puteți adăuga în comentarii. Construim împreună un repertoriu util 🙂.

Atelierele de lectură sunt surse inepuizabile de activități care dezvoltă comunicarea, gândirea critică, gândirea divergentă, imaginația, ascultarea activă, valorile morale, colaborarea și altele.
La noi în clasă, se abordează lunar câte o carte din planul de lecturi oferit de mine la începutul anului școlar.
După fiecare carte, elevii completează individual, acasă, o fișă de lectură (știu să o facă din clasa a II-a), apoi participă la un atelier de lectură, desfășurat în clasă sau în alt spațiu educațional, moment în care prezintă și fișele de lectură.
Pentru cartea lunii octombrie, Charlie și fabrica de ciocolată, de Roald Dahl, le-am pregătit o activitate pe grupe în care abordăm analiza personajelor, valorile morale și mesajul cărții, dar și recenzia acesteia sub formă de „Semaforul lecturii”. Semaforul, este de fapt un poster, format A4, care conține titlul cărții și trei culori ce reprezintă fiecare următoarele: verde - mi-a plăcut, galben - mi-a plăcut parțial, roșu - nu mi-a plăcut. Elevii lipesc un sticker pe culoarea dorită. Argumentarea alegerii se face într-o activitate frontală anterioară completării semaforului.

Primul Atelier de comunicare și gândire critică, cu tema "Fapt sau opinie?" și-a atins scopul: copiii au înțeles că faptele sunt cele care se argumentează cu dovezi, iar opiniile sunt personale.


Înscrieri pentru formarea următoarei grupe, aici:
https://forms.gle/4LGNowDgyys7wwX68

Scara gândirii critice, concepută de mine pe baza taxonomiei lui Bloom. Se decupează treptele, se laminează, se afișează pe perete sub formă de scară (observ, compar, explic, evaluez, creez) și se concep sarcini personalizate, cm ar fi:

Observ → „Am aflat că broscuța …”

Compar → „Mi-am adus aminte de o situație care mi s-a întâmplat atunci când …”

Explic → „Cred că barza nu a mâncat broscuța pentru că …”

Evaluez → „Îmi dau seama că mărinimia …”

Creez → „Un alt final pe care îl propun este …”

Elevii aleg un nivel și formulează un enunț (scris pe post-it sau spus oral).

Pălăriile gânditoare (metodă a gândirii critice creată de Edward de Bono) - se organizează elevii în șase grupe, se alocă câte o pălărie fiecărei grupe, se concep sarcini personalizate pentru fiecare grupă, cu ajutorul întrebărilor orientative de pe planșe.