21/08/2026
Uneori, un an te surprinde prin cât de multe încap în el. 🤍
Pentru mine, anul trecut a venit și cu cel mai nou membru al familiei noastre, Rareș, și cu un ritm diferit între viața de acasă și Căsuță.
Privind acum în urmă, simt însă în primul rând recunoștință.
Pentru echipa care a fost acolo, zi de zi. Pentru proiectele frumoase, pentru zilele petrecute afară, pentru aventuri, serbări, sleepover-uri, joacă, râsete și pentru toate acele momente mici pe care poate nu le vede nimeni, dar din care se construiește copilăria.
Și, mai ales, pentru copii. Pentru că ei ne amintesc în fiecare an de ce facem toate lucrurile acestea. 🤍
Sigur că atunci când lucrezi cu oameni și pentru oameni apar și provocări. Fiecare an ne învață ceva, ne face să ne uităm mai atent la ceea ce facem și ne ajută să alegem mai bine pentru anul următor.
Iar eu intru în noul an cu multă energie și cu dorința de a fi și mai prezentă în rolul meu din Căsuță.
Pregătim echipele, reașezăm câteva roluri, avem oameni dragi care continuă alături de noi și oameni noi care ni se alătură. Punem mai mult accent pe formare, conectare și pe lucrurile în care credem de la început.
Iar în mijlocul tuturor planurilor rămân copiii.
Vreau să aibă lângă ei adulți blânzi, implicați și curioși să îi cunoască cu adevărat. Să fie ascultați. Să fie în siguranță. Să aibă voie să se murdărească, să alerge, să exploreze, să pună întrebări, să stea mult afară, să lege prietenii și să se bucure de anii aceștia atât de importanți.
Pentru mine, acesta rămâne filtrul tuturor deciziilor din Căsuță:
ce alegem este cu adevărat bine pentru copii?
Cu multă recunoștință pentru anul care a trecut și cu un aer proaspăt pentru ceea ce urmează, ne pregătim de revedere.
Căsuța crește, se mai schimbă, învață.
Dar un lucru vreau să nu se schimbe niciodată: felul în care se simte un copil atunci când intră pe poarta Căsuței.💙
