17/06/2026
Conferința Națională de Drept Medical, Ediția I - “Răspunderea în domeniul sănătății. Malpraxis medical între drept, etică și reglementare instituțională”
Panelul 1 — „Anatomia malpraxisului: concepte, frontiere și instrumente de prevenție" (moderat de conf. univ. dr. Manuela Tăbăraș)
Iată varianta rescrisă:
Primul panel a așezat pe masă, cu onestitate intelectuală și fără menajamente, câteva dintre cele mai dificile întrebări pe care le ridică practica dreptului medical în România de astăzi. Nu simple constatări — ci concluzii cu miez, extrase din experiența directă a unor profesioniști care cunosc aceste teritorii nu din cărți, ci din dosare reale, din săli de operație și din săli de judecată.
S-a arătat, cu toată nuanța necesară, că malpraxisul poate atrage răspunderea penală — însă nu automat, nu mecanic și nu fără o analiză profundă a specificului acestor cauze, în care componenta tehnică a actului medical face ca stabilirea culpei să fie un exercițiu de o complexitate aparte. Dreptul penal e un instrument puternic, tocmai de aceea trebuie mânuit cu precizie, nu cu grabă.
Din perspectiva medicului-manager — a celui care se confruntă zilnic, în mod direct, cu limbajul și consecințele juridice ale deciziilor sale clinice — s-a subliniat cu claritate cât de esențială este distincția dintre o complicație inerentă actului medical și o eroare propriu-zisă. Această graniță nu este doar o chestiune de terminologie: de ea depinde însăși întinderea răspunderii. rii. A o înțelege greșit înseamnă a judeca greșit — iar a judeca greșit înseamnă, deopotrivă, a nedreptăți medicul și a dezorienta pacientul.
În materia probațiunii, a reieșit o concluzie care merită să rămână: expertiza medico-legală — numită, pe bună dreptate, regina probelor în litigiile de malpraxis — rămâne un monopol al statului. Iar în jurul acestui monopol s-a aprins o dezbatere reală, vie și necesară, privind rolul consilierilor părților și limitele în care opinia lor poate și ar trebui să fie valorificată în procesul judiciar. E o dezbatere care nu s-a încheiat astăzi și care nu se va încheia curând — ceea ce înseamnă că merită continuată.
O temă de o actualitate acută a readus în discuție un domeniu în care reglementarea rămâne, cu consecințe vizibile, în urma practicii medicale. Pornind de la analiza unui caz real, soluționat de Judecătoria Iași, am aflat — sau, poate, am reamintit — că România este singurul stat membru al Uniunii Europene fără o lege a reproducerii asistate. Iar acolo unde legea tace, chestiuni care țin de viață și de moarte, de filialitate și de demnitate umană, ajung să fie tranșate de la caz la caz, în instanță, cu toate riscurile de imprevizibilitate pe care această situație le generează. E un vid legislativ care nu mai poate fi ignorat — și care, sperăm, nu va mai putea fi ignorat după astăzi.
În fine, dezbaterea privind medicina defensivă a produs poate cea mai practică și mai urgentă concluzie a panelului: se impune modificarea Legii nr. 95/2006. Nu ca un deziderat abstract, ci ca o necesitate concretă, cu un prim palier clar identificat — securizarea standardului profesional printr-un text de lege explicit, care să lege respectarea ghidurilor de o prezumție de conformitate. Astfel încât medicul să nu mai fie judecat după un standard reconstituit post-factum, după ce s-a știut deja cm s-a terminat povestea. Fiindcă a judeca în retrospectivă ceea ce trebuia decis în timp real este, în sine, o formă de nedreptate.
A fost o dezbatere interdisciplinară, în care juriștii si medicii, magistrați, avocati, directori medicali - practicieni si doctrinari deopotriva, au căutat împreună răspunsuri aplicabile în lumea pe care dreptul o deservește, nu doar concepte si raționamente teoretice.
16/06/2026
15/06/2026
12/06/2026
11/06/2026
30/05/2026
24/05/2026
23/05/2026
22/05/2026