20/08/2026
Pe Lucian Boia l-am descoperit în facultate, cred că în anul I. Am citit ,,De ce este România altfel” și îmi aduc aminte că discutam des despre cărțile dumnealui. Îl alintam „tătăitu’ Boia” și ne amuzam că nu prea îl vedeam la conferințe după apariția cărții cu pricina. De atunci am tot citit Boia; recunosc că cartea mea preferată de la dânsul este ,,Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930–1950”. Pentru mine este cea mai bună lucrare despre intelectualitatea românească și mișcarea fascistă.
Pentru că am mulți colegi care cunosc pasiunea mea pentru carti si lectură, am primit cadou de la prietenul Zorilă volumul ,,Cum s-a romanizat România”. Din păcate, cartea nu mi s-a părut strălucitoare, totuși, am observat faptul că autorul face referire și la romi:
📝„…romi (numiți până nu demult țigani, termen devenit nerecomandabil, întrucât ar avea o rezonanță peiorativă).” Boia, 2024, p. 126.
Ceea ce mi-a atras atenția la acest citat este faptul că domnul Boia pare surprins de caracterul peiorativ al exonimului „țigan”, după cm sugerează formularea „ar avea o rezonanță peiorativă”.
Întrucât nu avea cm să citeasca cartea pe care am scris-o, ,,Istoria nespusă a romilor”, vă spun vouă, stimați cititori, că în anul 1919 romii din Transilvania, după ce și-au arătat susținerea față de unirea cu România, au afirmat următoarele:
„De asemeni, ne rugăm ca de aici înainte, în toate actele oficiale românești, să nu se mai folosească pentru noi și urmașii noștri numirea ca batjocură «țigan».”
Mai mult, în perioada interbelică, Uniunea Generală a Romilor afirma clar că utilizează exclusiv etnonimul „rom”. Cred că cele spuse de mine erau cunoscute de domnul Boia, în contextul în care a coordonat cel puțin o lucrare de doctorat pe tema romilor.
Din păcate, afirmațiile dubioase ale domnului Boia nu se opresc aici.
📝Citez: „Dacă unii dintre ei prezintă trăsături „exotice” foarte pronunțate și par refractari oricărui gen de asimilare, alții, dimpotrivă, s-au integrat deja sau sunt pe cale de a se contopi în populația românească, iar unii dintre ei, în cea maghiară.”
Dacă ar fi să o transcriu pe colega Luiza Medeleanu, afirmația domnului Boia este una tipic colonizatoare, în care cultura celui alb, superioară, trebuie să o asimileze pe cea „neagră”, inferioară. Păcat că dumnealui înțelege integrarea romilor în România ca fiind o contopire cu aceștia, adică o pierdere a identității proprii. Cu siguranță, dacă mi-ar fi citit cartea, ar fi știut că diversitatea nu înseamnă decât bogăție. Pentru ca așa s-au născut marile culturi.
Păcat că reduce întreaga istorie a romilor din spațiul românesc, care sunt amintiți pentru prima dată în anul 1385, nu la mult timp după întemeierea Țării Românești, la o simplă problemă de integrare sau asimilare.
Închei prin a vă spune că cuvântul „țigan” nu există în limba romani; el a fost asumat de anumiți romi mai degrabă ca efect al asimilării, fie ca o concesie, fie ca un exercițiu de toleranță față de populația majoritară. Să nu uităm că, până de curând, în DEX, la definiția cuvântului „țigan”, explicația era: „persoană cu apucături rele”.
Așadar, da, domnule Boia: termenul „țigan” este, în primul rând, un exonim, o poreclă atribuită romilor și este, cu siguranță, un termen peiorativ. Sper ca, la următoarea retipărire a cărții, să corectați aceste greșeli.
