ERA VENUS

Ovarele noastre sunt responsabile pentru producerea și eliberarea ouălor în timpul ovulației. Ovarele produc, de asemenea, estrogen și progesteron.

Când multe femei se gândesc la ciclu menstrual, cred că este vorba strict despre ovarele și uterul lor.
Defapt, sunt mult mai multe aspecte care intră în acest proces.

Ovarele sunt în comunicare constantă cu hipotalamusul și glanda pituitară (ca o conexiune minte-corp).

Hipotalamusul măsoară concentrația diferiților hormoni din sânge și pe baza acestor concentrații îi spune glandei pituitare să trimită alți hormoni (hormon foliculostimulant și hormon luteinizant) exact în cantitatea potrivită la momentul potrivit.

Acești hormoni sexuali afectează în mod direct felul în care te simți zi de zi (starea de spirit, energie, libidoul).

Dezechilibrele hormonale interferează cu întregul sistem de comunicare și te fac să te simți inconsecventă și epuizată. Pur și simplu îți fac viața mai grea și pe termen lung îți poate afecta sănătatea.. 🙈

Hormonii dictează în mod direct felul în care experimentezi viața.

Acestea fiind spuse, a-ți înțelege ciclul menstrual înseamnă a te înțelege la nivel intim.

Experimentarea vieții așa cm o trăiesc acum față de trecut, cu o înțelegere profundă a naturii mele ciclice este motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi pentru a da o voce sănătății femeilor, care este în mare parte subreprezentată în știință și societate!

Nu predau știință seacă! Predau într-un mod ușor de absorbit și direct aplicabil! Predau ce este important și de ce este important! 🤍

Femeile de 50 ani...
Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa… m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…
Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult… Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor şi canapeaua trebuia ştearsă.
Aş fi mâncat popcorn în camera “bună” şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu.
Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui…
N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat… Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă…
Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa…
Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat … l-aş trăi… Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.
Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face… În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc… Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat….
…Şi la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile. (sursa: internet)

”......Acum, copiii noştri au aptitudini energetice de zeci de ori mai mari decât copiii strămoşilor noştri, a câtorva generaţii în urmă. Însă noi acordăm prea puţină atenţie dezvoltării spirituale a copiilor noștri, îi orientăm în primul rând spre activitatea profesională, îngrijindu-ne de viitorul bunăstării materiale a urmaşilor noştri.
Recent, unei cunoştinţe de-ale mele, o talentată clarvăzătoare, i s-a întâmplat un lucru neplăcut: i-a paralizat câinele, care nu-şi mai putea mişca labele posterioare. Ea m-a rugat să o ajut pentru a găsi cauza. Ceea ce am văzut m-a uimit: femeia era în a treia lună de sarcină, când copilul, mai bine zis fătul, a început să fie gelos pe câine şi a declanşat un program de distrugere a animalului. Am cercetat cauza acestei agresivităţi atât de ridicate a copilului, mama s-a rugat pentru el şi câinele era din nou sănătos în a doua zi.
– Copilul dumneavoastră are mari capacităţi, i-am explicat eu cunoştinţei mele. Ele însă nu sunt protejate de o orientare corectă. Trebuie să vă rugaţi zilnic pentru ca el să fie bun şi să-l iubească pe Dumnezeu mai mult decât bunurile pământești. Este necesar să vă revizuiţi cu atenţie întreaga dumneavoastră viaţă şi să vă schimbaţi atitudinea faţă de multe lucruri. Dacă nu veţi reuşi acum, atunci starea interioară a copilului nu se va schimba, capacităţi lui mari pot fi blocate prin sistemul autoreglării câmpului şi el va avea dificultăți serioase în viaţă. Puneţi-vă Biblia pe abdomen şi vom vedea cm va reacţiona copilul: dacă i se va face rău, dacă va apărea o agresivitate, atunci situaţia este gravă.
Din fericire, copilul a acceptat bine Biblia – ce-i drept, a acceptat Noul Testament mai bine decât pe cel Vechi.

Cercetările demonstrează că, încă dinainte de naştere, copilul interacţionează puternic cu lumea înconjurătoare şi că, în primul rând, spiritualitatea și etica mamei exercită o influenţă puternică asupra structurii spirituale şi a stării sale fizice. În a cincea lună de sarcină, dacă fătul este în comuniune cu Dumnezeu, își primeşte de la El aptitudinile. În a treia-a patra lună, femeia trece prin nişte teste. Acestea pot lua cele mai neaşteptate forme dar caracterul şi viaţa viitorului copil depind de modul cm acestea vor fi trecute. Important este ca orientarea spre valorile spirituale să fie tot timpul mai mare decât spre toate celelalte....”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”DIAGNOSTICAREA KARMEI Vol 1”
https://lazarevsn.ro/categorie-produs/carti/
--------------
Materialele autorului disponibile in format digital: cursuri, lectii, meditatii, practici.... pot fi gasite in Scoala SN Lazarev Romania la:
https://scoala.lazarevsn.ro/p/acasa

«Fetele nu se nasc urându-şi trupul. Nu se nasc urându-şi viaţa. Se întâmpla însă ceva care le otrăvea sufletul» (Cum ne crestem fetele, Steve Biddulph). Din experiența ta, de copil, de adolescentă, de femeie, de psiholog, ce crezi că îi “otrăvește” sufletul unei fete mai mult? Relația cu părinții, cu prietenii, comparațiile cu femeile perfecte de pe rețelele de socializare, stereotipurile societății legate de femei, etc? Cum crezi că putem noi ca părinți să creștem niște fete care nu își urăsc corpul, care se iubesc așa cm sunt, care nu ajung în depresie la 14-15 ani pentru că nu arată precum femeile văzute în reclame, reviste, instagram, etc?

Ionuț, tot ce ai enumerat mai sus otrăvește sufletul unei fete. Începe de la relația cu părinții, de la cm este acceptată sau nu exact așa cm este de mama, de tata, apoi trece prin școală, dacă este sau nu bullied pentru cm arată, toate stereotipurile cu care ajunge să se confrunte, conștient sau nu. Iar epoca aceasta, în care standardele de frumusețe sînt complet nerealiste, în care realitatea este augmentată de operații estetice și de aplicații vine să pună capac. Niciodată înainte nu am fost expuși la atîtea fotografii prelucrate sau modificate, la atîta fals, niciodată înainte nu am avut ocazia să ne expunem atît de mult, să depindem de validare externă ca acum. Iar asta ne-a schimbat comportamentele, personalitățile – se vorbește tot mai mult despre narcisism la femei în acest context, deși înainte era o tulburare care afecta mai ales bărbații. Cred că e nevoie de un efort colectiv. E nevoie de mai multă expunere reală, de mai mult adevăr, în primul rînd. Iar părinților le revine, într-adevăr, o sarcină esențială. Iar aici e nevoie să ne uităm noi la noi, căci degeaba îi spunem fetiței noastre că e frumoasă așa cm este dacă exemplul pe care îl dăm, pe care îl vede în noi este taman reversul la ceea ce spunem. Dacă fata își vede mama nefericită de modul în care arată, comparîndu-se cu alte femei, simțindu-se inferioară, complexată, va învăța ceea ce vede, nu ceea ce i se spune, așa cm se întîmplă cu toate celelalte lucruri.


· Ai scris “păi, dacă sînt rățușca urîtă și cam proastă, o să mă mulțumesc cu puțin. puțină iubire, foarte puțin respect. exact atît cît merită una ca mine” în “O să mă știi de undeva”. Te-ai gândit vreodată cm ar fi arătat viața ta dacă nu te considerai o rățuscă urîtă? De ce are nevoie o fetiță ca să nu se creadă o rățușcă urîtă?

Nu știu cm ar fi arătat viața mea dacă aș fi știut că sînt o femeie frumoasă. Nu îmi pot imagina... M-ar fi scutit de multă suferință, multe comparații în defavoarea mea, de multe complexe. M-ar fi făcut o femeie mai sigură pe mine, cu o imagine de sine mai bună, mai realistă. În cazul meu, aș fi avut nevoie să nu cresc într-o familie unde rolurile să fie împărțite, eu – deșteapta, soră-mea – frumoasa. Aș fi avut nevoie să fiu iubită așa cm eram, să nu trebuiască să lupt și să demonstrez mereu că sînt demnă de iubire prin ceea ce făceam, ce obțineam, succese școlare sau alte talente.

· Te mai scîrbește “gîndul că oamenii se opresc la înveliş, pun botul la carcasă şi tot ce-ai mobilat pe dinăuntru devine cumva desuet cînd eşti mişto pe dinafară?” Crezi că putem schimba această percepție? Cum?

Mă întristează mai mult decît mă scîrbește. Am scris vorbele alea într-o perioadă în care eram mai puțin împăcată cu mine decît acum. Dar e lumea în care trăim, putem schimba doar mici bucățele, alea care țin de noi. Eu, una, asta încerc să fac. Încerc să arăt că se poate să fii și frumoasă, și deșteaptă. Și frumoasă, și cultivată. Și frumoasă, și inteligentă emoțional. Și asta o fac și crescînd astfel de fete, și înconjurîndu-mă cu astfel de femei, lăudîndu-le public, fiind parte dintr-o comunitate de femei de felul acesta.

· Ce crezi că se află în spatele fotografiilor editate, a unui machiaj care îți schimbă total înfățișarea, a falsității afișate în online și în societate? Multe femei cu care am vorbit despre acest lucru mi-au spus că așa se simt mai bine și le crește încrederea de sine. Dar cm să îți crească încrederea în tine când știi că totul e fals?

Se află un buton emoțional la care toți sapiens sînt sensibili: statutul, de cele mai multe ori. Cu toții avem nevoie să simțim validare, să ne simțim importanți. În momentul în care postăm pe rețelele sociale o fotografie care primește multe aprecieri, în creier au loc niște schimbări chimice, apar neurotransmițători care ne dau o stare de bine. Și pe care vrem să o simțim din nou și din nou. E ca un drog care dă dependență. Starea aia pe care o simțim e reală, chiar dacă fotografiile sînt false, editate. De acolo acea iluzie a creștere a încrederii în sine, care e de fapt doar chimie pură, nu e o încredere de sine sănătoasă, dar care ne face să ne simțim bine și să dorim să o trăim iar și iar.


· Cum te simți ca femeie când știi că un bărbat te apreciază doar pentru că ai o rochie sexy, că ai sânii mari, că ai picioarele până în gât, etc?


Nu aș ști să răspund precis la întrebarea asta. Îmi place să cred că mereu am fost mai mult decît o carcasă, așa cm zice textul de mai sus. Însă pot spune că e plăcut atunci cînd ești apreciată ȘI fizic. Aș fi ipocrită să susțin altceva. Însă cred că dacă aș fi simțit că doar pentru asta sînt apreciată m-aș fi simțit devalorizată, umilită, redusă la o bucată de carne. Cu siguranță că au fost și sînt și astfel de bărbați, dar nu în proximitatea mea, nu am avut astfel de oameni în viața mea care să mă vadă ca pe un obiect de decor.


· Naomi Wolf scria acum 30 de ani: “Mitul frumuseții generează stimă de sine scăzută în rândul femeilor și profituri uriașe în rândul corporațiilor”. Mi se pare că acest enunț este mai actual ca niciodată. Crezi în această presiune a societății de consum pusă pe umerii femeilor?

Cu siguranță că există, poate mai mult decît oricînd acum. Însă totodată există și un alt trend, unul sănătos, chiar dacă mai străveziu, cel al igienei emoționale. Tot mai multe femei merg în terapie, în tabere pentru femei, găsesc putere să pună capăt unor tipare nesănătoase, să își crească stima de sine în mod autentic. Eu cred că viitorul ne va aduce multe surprize plăcute din categoria asta. Psihologia, neuroștiințele progresează, devine tot mai evident și e tot mai probat științific cît de multă nevoie de igienă emoțională avem.

· Ce ți se pare atrăgător la o femeie? Ce te face să spui: “Wow! Ești frumoasă!”? Cât de des spui acest lucru și ce te face să spui așa ceva: cm este îmbrăcată acea persoană, cm s-a aranjat, ce stare de spirit are acea persoană, etc

Atitudinea. Pentru mine, atitudinea e cea care mă face să întorc capul după o femeie și să spun wow! Și spun des, admir multe femei și le spun asta cît de des pot, știu cît de important este. Și o să îți mai spun un secret: înainte să mă împac cu mine, înainte să mă plivesc de buruienile emoționale care mă făceau să mă simt inferioară, complexată, urîtă chiar, nu prea puteam vedea frumusețea în alte femei fără să mă doară, fără să îmi stîrnească invidia sau nevoia de a le desființa, de a le găsi defecte care să mă facă să mă simt mai bine cu mine. Firește că nu funcționa, însă era un mecanism automat. După ce am început să fiu eu bine cu mine am putut vedea cît de multă frumusețe e în aproape fiecare femeie. Și să pot fi o susținătoare adevărată pentru celelalte femei.

· Știu persoane care își fac selfie-uri și le trimit doar iubitei/iubitului și care se mulțumesc cu validarea acesteia/acestuia. Și mai știu persoane care caută validare de peste tot. Care crezi că este diferența dintre cele două categorii de persoane? De ce crezi că avem nevoie de această validare din partea unor oameni care nu dau doi bani pe noi?
Diferența e nivelul de încredere în sine. Cu cît e mai mic, cu atît vom căuta mai mult și mai mult, vom avea nevoie de mai mulți ochi, de mai multe aprecieri. Doar că, din nefericire, niciodată nu ajunge.

· Ce vrei să le transmiți fetelor sau femeilor care citesc aceste rânduri?

Că e în regulă să fie reale, imperfecte, vulnerabile. E ceea ce ne face umani și e ceea ce ne unește cu adevărat. În grupurile de dezvoltare personală pe care le conduc sînt mereu foarte multe femei, ele fiind cele care sînt mai dispuse să lucreze cu ele. Și invariabil, la finalul cîte unei tabere, la finalul cîte unei zile de lucru, ele spun că nu au știut că femeile pot fi atît de bune unele cu altele, atît de susținătoare, de conținătoare cu semenele lor. Iar asta se întîmplă fiindcă acolo își permit să fie reale, cu bune și cu rele, vulnerabile. Și ajung să se accepte unele pe altele și fiecare pe sine tot mai mult. E singura cale. Cu toate asta căutăm: iubire, acceptare, susținere. Nu o vom găsi mimînd perfecțiunea și falsificînd realitatea, ci asumîndu-ne și greșelile, defectele, imperfecțiunile, vulnerabilitățile .

Interviu și fotografie din cadrul proiectului al fotografului Ionuț Iordache.

”...Energia feminină este mai puternică decât cea masculină, întrucât femeia este predestinată să dea naștere copiilor și, din acest motiv, de la bun început, energia îi este dată din abundență. Bărbatul gândește strategic, ceea ce duce la un consum uriaș de nervi, de
aceea, pur și simplu, lui poate să nu-i ajungă energia pentru grijile permanente, de rutină ale vieții de familie. Dar o femeie trebuie să își concentreze eforturile asupra formării unei familii și a îngrijirii copiilor.
O familie are două niveluri – extern și intern. Cel extern înseamnă protecție, procurarea mâncării, dobândirea banilor, rezolvarea problemelor strategice serioase de care s-a ocupat întotdeauna bărbatul. Iar femeia rezolvă problemele interne ale familiei. Treburile feminine sunt educația copiilor, gătitul, crearea unei atmosfere domestice, de confort, aranjarea mobilei, spălarea vaselor, curățenia în casă etc. Acest lucru este o divizare firească a muncii.
Viața de familie înseamnă cunoaștere și dezvoltare. Prima sarcină a familiei este dezvoltarea, a doua – nașterea și educația copiilor. Pentru a se dezvolta, un om trebuie să aibă flexibilitate, disponibilitatea de a se schimba. Cine este înzestrat cu flexibilitate? Femeia.
Lao Tzu a scris: „Atunci când ne naștem, noi suntem moi, flexibili; când murim, suntem tari și puternici...”. Cine este moale și flexibil?Femeia. Cine este tare și puternic? Bărbatul. Cine are o tendință mai mare spre dezvoltare? Cine are o capacitate mai mare de a se adapta la noile condiții? Femeia. Bărbatul poate să gândească strategic, iar femeia – să se schimbe, se simtă noul și să se adapteze.
Tocmai femeia avea grijă întotdeauna și de păstrarea familiei și de întreținerea și dezvoltarea acesteia. Iar când femeia încearcă să se asemene bărbatului și să se comporte ca un bărbat, atunci familia se distruge....”
”ARMONIA ÎN FAMILIE” - Duminică, 03 Octombrie, ora 13:00 - practica online de grup ghidata de SN Lazarev. Detalii la: https://scoala.lazarevsn.ro/p/armonia-in-familie

Ce se întâmplă când e Luna Nouă?

Atunci când Pământul, Soarele și Luna se poziționează într-o linie aproximativ dreaptă, iar Luna este orientată cu partea sa neluminată către Pamânt (nu se vede), spunem că are loc Luna Nouă. Acest moment marchează începutul ciclului lunar de 29-30 de zile lunare.

Această perioadă se caracterizează printr-o scădere bruscă a energiei, când emoțiile și buna dispoziție sunt aproape de zero. Nu avem chef să facem nimic și singura dorință este să amânăm toate treburile, să închidem toate ușile și să ne interiorizăm. Dorința cea mai mare este să uităm de toate grijile și să mergem la somn. Influența Lunii Noi o resimt în mod special persoanele hipotensive și cele depresive. Scade forța energetică de muncă, ne simțim lipsiți de vlagă, scade inspirația persoanelor creative și dorința de a crea.

În general, femeile simt influența Lunii Pline, iar bărbații reacționează mai mult la influențele Lunii Noi. Luna întunecată scade activitatea mentala și fizică a bărbaților. Drept urmare ei pot deveni agresivi sau pot face acțiuni necontrolate. Pe perioada Lunii Noi și femeile se simt lipsite de putere, scade imunitatea și atenția este încețoșată. Ideal este atunci când corpul femeii se sincronizează cu ciclul lunar și menstruația are loc atunci când e Luna Nouă, iar ovulația are loc în zilele de Lună Plină. Energia Lunii Noi este benefică purificării, reanalizării și conexiunii cu interiorul. În această perioadă se restartează tot sistemul fizic, mental și psihic. Are loc pregătirea pentru o nouă etapă.

În ziua Lunii Noi este cel mai bine să nu întreprindem nimic important. Pur și simplu nu vom avea suficientă energie ca să ne realizăm intențiile. În schimb, este o zi benefică pentru eliminarea viciilor sau renunțarea la anumite obișnuinte, lucruri, care ne împiedică să avansăm în evoluția și realizările noastre. Dintâi e bine să le conștientizăm, apoi să le eliminăm ferm și să le înlocuim cu unele noi, pozitive.

Pe prioada Lunii Noi are loc scăderea activității fizice, psihice și mentale. În schimb, vocea intuiției se aude foarte bine. Intuiția ne șoptește idei noi, total neașteptate, sau sfaturi utile prin vise. De aceea este bine să avem la îndemână o foaie și un pix ca să le notăm. Este posibil să ne dăm seama cu ce putem umple spațiul eliberat după curățenia făcută prin renunțarea la tot ceea ce este în plus.

În următoarele zile, când Luna subțire începe să se vadă este indicat să ne facem planurile pentru următoarele realizări, iar acțiunile propriu-zise să le facem după aceea. Astfel, îneputurile vor avea succes.

Perioada Lunii Noi este benefică procedurilor medicale sau cosmetice pentru curățarea și fortificarea organismului. În schimb, este contraindicată pentru operații chirurgicale (desigur cele care pot fi amânate), deoarece organismul este foarte slăbit și recuperarea poate fi lentă.

Dacă sunteți foarte sensibili la influența Lunii Noi, vă simțiți fără energie și nu reușiți să faceți nimic, nu este cazul să vă descurajați. Găsiți o posibilitate să amânați treburile importante pentru următoarele zile, când Luna va începe să crească, iar forțele și inspirația vor reveni.

Fie ca intuiția să vă călăuzească în direcția potrivită!
Cu drag,
AstroPerla

Nu trebuie să faci totul, nu trebuie să fii o super mamă, o super gospodină, o super profesionistă, o super femeie ...
Pentru că atunci când corpul tău îmbătrînește și o să își ceară tributul, vor fi puțini cei care își vor aminti că tu ai încercat să fi totul într-unul !
Așa că ieși din casă, călătorește, mergi la plimbare, mergi în parc, mergi la o sală de sport, mănânci orice e nevoie, îmbracă-te, dormi mai târziu, îmbracă hainele care îți plac, fii tu însuți, ai grijă de tine iubeste-te si fa-o. !! Exclusiv pentru tine !
Copiii cresc și pleacă, soțul nu rămâne întotdeauna, locul de muncă te înlocuiește ușor, casa se va murdări din nou, dar sănătatea ta emoțională contează și este posibil să nu ai o a doua șansă.
❤Roxana (Sufletul Meu) ❤

Nu știm ce înseamnă să fim Femei. Nu avem conceptul și nici nu ne simțim așa.
Suntem fetițe și apoi devenim mame. Sărim cel mai important pas către noi, acea călătorie interioară de vindecare a fetiței și de maturizare, asumare și trăire a Adultei.
Nu știm, pentru că n-am văzut asta nicăieri. Mamele și bunicile noastre au devenit mame prea devreme, prea necoapte (nu ține de vârstă)... s-au simțit copleșite, neputincioase, speriate și apoi s-au pierdut pe ele în rolul de mamă, uitând cine sunt. Neștiind cine sunt.
Mamele se identifică deseori cu acest rol, ajung apoi într-un punct în care realizeaza că habar nu au cine sunt, ce au nevoie, de ce au venit pe Pământ și ce le spune sufletul.

Trecem de la fetița care are nevoie de un tată - de validare și atenție -, la Mamă și pierdem Femeia undeva, între aceste roluri.
De aceea este important să nu te grăbești să fii mamă, să îți acorzi timp ca să te descoperi și să te cunoști ca Femeie, ca Adultă asumată, responsabilă, conștientă.
Nu-ți condamna copilul să te salveze din neputință și dependențe... nu-l face responsabil de ceea ce tu nu știi să gestionezi în tine.

Cunoaște-te întâi. Alege-te pe tine întâi.
Cunoaște-ți fetița și rănile ei, îmbrățișeaz-o și ajut-o să se maturizeze, descoperă-ți darurile, încrederea, frumusețea și drepturile, eliberează-te de tiparele vechi ale mamelor și bunicilor, ia-ți puterea înapoi, trezește-ți energia sexuală feminină, fă curat în pântec și-n inimă și abia apoi gândește-te să fii mamă. (Anca Lavinia Florea)