Vocea Părinților

Cum îşi mențin unii copii dorința şi puterea de a învăța? De ce mulți îşi pierd motivația şcolară încă din clasele primare? Ce putem face, ca părinți? Dar ca profesori, pentru a menține copiii pe linia entuziastă a primilor ani de viață - atunci când sunt natural curioşi şi neobosiţi în învățare spontană?

De aproape 10 ani de umblat prin țară, la întâlnirile mele cu părinți şi profesori, majoritatea întrebărilor reflectă nevoia noastră de a găsi o metodă, o direcție pentru interesul copilului față de şcoală, de teme, de treabă - fără silă şi condiționări.

Am pus aici, în noua mea carte, cam tot ce ştiu, de 32 de ani la catedră, despre motivarea copiilor întru învățare. Am alcătuit o metodă în paşi, care să ne ajute pe noi, adulții, să îi susținem, fără nelinişti şi aplecări ale urechii către tot felul de păreri, panici, mituri şi aşteptări nerealiste despre şcoală. Cartea mea se referă la sistemul de aici şi de acum, aşa cm este el în România, şi la puterea noastră de a ne ghida copiii prin el, cu succes şi optimism.

Sunt sigură că o să ajute cu multe clarificări şi soluții practice.

Ca să nu ajungă singură în casele voastre, am plănuit cu Olina Ortiz şi un volum inedit, absolut nou, şi el, cu 5 poveşti motivaționale, la finalul cărora am ascuns câte un poster - care e, de fapt, o hartă mentală, un desen care reprezintă toate planurile şi etapele narative ale poveştii. Fiecare desen este o inspirație de tip "vreau şi pot", dar şi un exercițiu de inteligență. Poveştile sunt cu aventuri sau detectivistice, construite în jurul unor personaje tenace şi reziliente. Pentru 3-12 ani.

Sunt foooarte emoționată să le dăm drumul în lume, către voi! Lucrăm la ele de câteva luni bune. Când am văzut grămada asta grozavă urcată pe paleți, către curieri, m-au apucat şi îndoieli, şi bucurie, şi nelinişti, şi imensă recunoştință. Trimit către voi doar lucrurile bune! Să vă ajute!

Oana Moraru

Link către ele, mai jos, la comentarii!

Când sunt mici, până în 6 ani, copiii își folosesc energia intelectuală în direcțiile care se simt accesibile, ușoare și naturale. De pildă, dacă un copil se naște cu mai mare predispoziție către inteligența non-verbală, de tip vizual, 3D, cu ușurință în a construi, a asambla, a manipula, a transforma spațiul din jur acționând asupra lui - sunt șanse ca desenatul și coloratul să fie refuzate cu dezinteres.

Refuzul nu ține de o alegere personală informată, ci de programul nostru natural care ne împinge în direcția economisirii energiei vitale. În cazul copilului de mai sus, interpretarea secvențială a planului 2D, acela al foii de hârtie, nu este o operație mentală care se declanșează cu ușurință, ci una receptată ca necesitând efort, concentrare, străduință. Mai simplu vorbind, plăcerea de a asambla bucăți de lego bate efortul coordonării ochi-creion pe hârtie. Sau una din abilități e nativ transmițătoare de satisfacție, iar cealaltă - insuficient dezvoltată - se simte ca un obstacol numai bun de evitat.

Când sunt mici, copiii asociază greul cu neplăcerea. Nu au programe motivaționale care le dictează să depășească stăruitor senzațiile de disconfort cognitiv, ca să își acceseze un nou pisc al dezvoltării personale.

Dacă aveți copil până în 6-7 ani, ați observat, cu siguranță, că n-are chef să stea mult în tensiune cognitivă - adică să caute, să cerceteze, să încerce strategii noi dacă domeniul în care este angajat nu se simte satisfăcător pentru peisajul anume al minții sale, pentru predispozițiile lui native.

Cu toate astea, și copilul de mai sus are nevoie să își dezvolte notricitatea fină specifică, desenul, limbajul etc. Fiecare copil are nevoie, pentru menținerea motivației școlare, de gândirea analitică, de tip secvențial. Toți au nevoie să învețe cm se stă angajat în îvățare, chiiar dacă operațiile solicitate în gândirea lor nu sunt din cele care se simt comod.

Cum facem asta? Judecându-i că nu sunt atenți? Că nu sunt suficient de muncitori? Admonestându-i că nu au răbdare?
Nu. Copilul care refuză, cedează sau fuge are un comportament sănătos, natural. Adultul de lângă el este cel care știe că perseverența, capacitatea de a mai sta un minut în fața ”problemei de rezolvat” ține de abilitatea lui de a îl angaja cu bucurie, cu plăcere, cu provocări, cu un minut și încă un alt minut de ținut în tensiune, în căutare, în încercare.

Copiii au oricum asocieri negative între dificultate și învățare. Este rolul adultului să îi ajute să perceapă ca pozitivă încordarea acolo unde efortul nu dă roade imediat și natural. E aproape absurd să l mai cerți că refuză, că fuge, că nu are chef să lucreze. Nu din voință vin efortul intelectual, disciplina școlară, concentrarea. Ci din numărul de asocieri pozitive pe care le face mintea între frustrarea intelectuală și efortul personal.

Una dintre metodele care funcționează, încă de la grădiniță, pentru formarea capacității de a rămâne concentrat și concentrat în învățare, este capacitatea adulltului de a pune întrebări bune, suprinzătoare, din ce în ce mai sfredelitoare și mai adânci. De pildă, într-o imagine simplă, cu animale în pădure, pune-l pe copilul dispus să plece de lângă tine după ce a digerat cu privirea repede totul, să mai stea încă 3 minute pentru următoarele întrebări: ”Ce există în imagine, dar nu se vede?/ Ce indicii sunt că a trecut pe aici, prin pădure, un om?/ Câte animale merg în aceeași direcție?”.

Capacitatea noastră de a pune întrebări de profunzime, dincolo de evidență, este una din cele mai importante căi de a deschide apetitul minții pentru încercări suplimentare, pentru tensiune și disconfort productiv.
Sunt puțini educatori care știu să pună întrebări dincolo de linia executivă a minții. Aceia care o fac habitual, dezvoltă atenția și reziliența copiilor în mod natural - în timp.

Fac trimitere, de aceea, și către caietul meu pentru citirea textului în profunzime - un caiet pentru copiii între 8 și 12 ani, cu 120 de texte scurte foarte variate, surprinzătoare, la care am atașat sistematic câte 5 întrebări deștepte, suficient de ritmic repetate, ca să producă gândire, atenție și dorință de a merge mai departe, de la nivelul de ”începător”, la ”mediu” și la”avansat”.
Am 4 luni deja de când îl lucrăm la clase, cu elevii noștri, și pot spune deja că toți pot rămâne în flux, atenți, interesați, și din ce în ce mai dispuși să cerceteze textul dincolo de evidențe.
Caietul este pe platforma mea, la Vocea Părinților și mai jos, în link.

La întâlnirea noastră, vom arăta, cu exemple concrete, cm se pun bazele împlinirii personale de mai târziu, în anii copilăriei, începând cu fiecare etapă critică de dezvoltare: 0-2 ani, 2-3 ani, 3-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani, 12-15 ani, 15 – 19 ani, 19 – 21 ani.

Vă invit să vorbim despre:

- Ce "chei" trebuie activate la fiecare etapă de vârstă, de mai sus, pentru maturizarea emoțională: reglarea impulsivității, încrederea în sine, reziliența, perseverența, disponibilitatea de a depune efort, de a menține entuziasm și curiozitate față de lume și învățare;

- Ce anume îi ajută pe copii să îşi construiască sentimente de apartenență, prieteni, relații stabile, chiar dacă se simt diferiți sau sunt mai timizi;

- Cum se stabilizează procesele intelectuale eficiente, începând cu atenția, răbdarea și continuând cu abilitatea de a citi, a scrie, a raționa matematic, analitic și critic;

- Cum cultivăm deprinderi sănătoase de îngrijire, alimentație și odihnă, într-o lume plină de voci tentante și modele de viață neautentice;

- Cum recuperăm în dezvoltarea copiilor pierderi ale anumitor etape de vârstă sau ale evoluției școlare?

În comentarii - link cu descrierea evenimentului şi înscrieri.

Fiecare vârstă are o cheie pentru descuierea nivelului următor, din punct de vedere intelectual. Pe lângă împlinirea nevoilor de siguranță, iubire și relevanță în familia lui, un copil are evoluție școlară bună:

- dacă i s-a vorbit constant, clar, nuanțat, în primii doi ani de viață;
- dacă a integrat reflexele de bază în intervalul 2-6 ani: mersul în echilibru, urmărirea traiectoriei unei mingi, forfecarea picioarelor, alergatul, memorarea motrică a două-trei mișcări, reproducerea unor ritmuri simple, prins-aruncatul mingii, aruncatul la țintă;
- dacă a asimilat în primii 3 ani de școală pașii procedurali și exigența lucrului bine făcut: dacă a învățat de unde se apucă și unde se încheie o treabă: un exercițiu de efectuat, un obiect de desenat, o literă de trasat;
- dacă a încheiat, la finalul clasei a IV-a, procesul de învățare a cititului conștient, adică dacă poate rezuma, cu idei principale și de detaliu un text la prima vedere, cu tot cu deducerea din context a sensului cuvintelor;
- dacă a învățat, până la finalul clasei a VI-a, să își construiască scheme sau hărți mentale pentru conținuturile nou parcurse;
- dacă aplică cele 10 operații alle gândirii analitice și critice până la 15 ani;

Fiecare vârstă are, desigur, o mulțime de alte competențe și calități ale gândirii pe care le urmăresc diferite cicluri școlare în lume.

Din experiența mea de 32 de ani, inclusiv cu programe remediale, pentru copiii ”rămași în urmă”, aceste abilități-cheie de mai sus greu mai pot fi recuperate dacă nu au fost activate în fereastra lor critică de oportunitate:

- copiii cărora li s-a vorbit puțin și schematic, cărora nu li s-a citit suficient, tind să rămână cu vocabular sărac, dezvoltând, din această cauză, dificultăți în învățare mai mici sau mai mari - în majoritate;
- copiii care nu au integrat lateralitatea în anii grădiniței, adică reflexele importante ale corpului - coordonare mână-picior-ochi, față-spate, dreapta-stânga - au probleme de atenție și concentrare cam toată viața lor școlară: impulsivitate sau pasivitate;
- copiii care au avut un stil de lucru dezordonat în clasele I și a II-a, necontrolat, neașezat, nefixat prin rutine și reveniri perseverente din partea învățătoarei nu reușesc, pe termen lung, să își organizeze pagina, gândirea, munca, prioritățile. Se simt copleșiți de școală fiindcă nu au proceduri clare de lucru și greu suportă să rămână în tensiune cognitivă;
- copiii care citesc la suprafață, fără să surprindă nodurile semantice și sugestiile textelor de tot felul nu pot învăța logic, nu fac saltul către gândirea abstractă, având mari dificultăți de înțelegere a matematicii, fizicii, chimiei la gimnaziu;
- copiii care nu pot așeza noțiunile în relații schematice, grafice, surprinzând relația dintre ele, rămân în stadiul gândirii liniare, fără salturi logice și arderi de etape în înțelegere; aceștia învață greoi, prin repetiție și exersare mecanică pe aceleași tipare;
- copiii care nu pot parafraza, descrie, compara, face distincția între fapt și opinie, principal și secundar, care nu pot face predicții sau justifica opinii personale, care nu pot susține ideile principale cu idei secundare relevante, care nu pot comenta intenția din spatele unui text scris sau audiat - nu pot, pe termen lung, să cerceteze, să discrimineze, să rezolve probleme complexe de viață, să se adapteze, să se reinventeze profesional.

Acum mai bine de o lună, testele Pisa au arătat din nou o Românie pe ultim loc la capitolul gândire analitică și critică, la copilul de 15 ani. Motivul pentru care nu ajungem niciodată bine în acest clasament este pierderea pe drum a tuturor cheilor de mai sus, în etape foarte importante ale școlarizării. Una este legată de mediul familial și de universul lingvistic de aici, celelalte sunt legate de anii grădiniței și ai școlii primare, în mod dramatic.

Cu elevii școlii și grădiniței noastre am această eternă alarmă internă de a ține bine cheia fiecărei etape în grija noastră.
De aceea, pentru cititul conștient și gândirea critică am creat acest instrument - ”Caietul pentru înțelegerea în adâncime a textului” care este un fel de pastilă rapidă și de urgență pentru intervalul de vârstă 8 - 12 ani. Îl aplicăm constant la clasele a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a și aVI-a.

Am vândut, distribuit și dăruit primul tiraj. Al doilea vă așteaptă.

Este un instrument eficient - îi văd impactul zi de zi, de 4 luni încoace. Am primit deja zeci de aprecieri din partea celor care au început să-l lucreze acasă sau la clasă. ”Pastila” asta are 120 de texte foarte scurte, dense, pline de informații surprinzătoare - organizate pentru nivelul ”începător”, ”avansat” și ”intermediar”. Fiecare text e urmat de un set de numai 5 întrebări care nu seamănă mult cu ceea ce fac copiii în școală, de obicei. Întrebările se repetă sistematic și creează, singure, reflexul gândirii analitice, pentru că ele vizează, ritmic, cele 10 mari operații ale gândirii.
Am să tot povestesc despre el, cu riscul de a vă plictisi pe cei la care postările mele ajung frecvent.

Pentru bolile educației de astăzi, caietul acesta este un instrument mic, dar percutant. Este o soluție tehnică. Nu trebuie decât constanță în lucru. Copiilor le place oricum - pentru că nu e nevoie de mai mult de 20 de minute de lucru pe zi la el.

Îl găsiți în linkul de la comentarii, alături de alte 5 culegeri de matematică pe care le folosim la clasă la fel de bine, pentru că sunt create de un profesor deștept, de la nivelul de bază, la cel de încălzire ușoară și creștere a ”pulsului”, până la cel de excelență. Culegerile îți arată cam pe unde e copilul și cât mai poate sau are de crescut.

Ce este vindecarea prin experiențele somatice și cm pot deveni tehnicile de vindecare a traumei o cale spre starea de bine a întregii familii?

Într-un nou episod al podcastului Părinți CuMinți, o ascultăm pe Florentina Niculescu, psihoterapeut specializat în lucrul cu trauma și reprezentantă a Somatic Experiencing România, una dintre cele mai importante metode de intervenție în tratamentul traumei. Ea ne va arăta care sunt cele mai importante tehnici de relaxare pentru părinți și cm pot influența traumele adulților evoluția și dezvoltarea copilului.
În era digitalizării, aflăm cm se construiește un eu identitar în relația părinte-copil, cât de importantă este calitatea prezenței și cm putem contribui la o stare de bine generală, în familie.
Episodul 22, Părinți CuMinți , cu Simona Gherghe
Link spre episodul complet - la coment.

Am vizitat multe școli în lume. Cu unele am și lucrat. Chiar în țări în care, pe aceeași stradă coexistau 3 școli diferite, cu abordări filozofice distincte și curriculum personalizat.

Când am mutat-o pe fiică-mea în sistem IB, la 16 ani, m-am perpelit mult pe tema lui ”merită sau nu”. Meritau distanța, dorul, banii, nesiguranța zilelor de mâine - în pandemie, anularea zborurilor, testările pcr obsesive, singurătatea căminului izolat?

Am tot pândit să văd cât mai repede dacă merită. Așa cm am căutat adesea, la zecile de școli pe care le-am vizitat în lume - nod în papură. Îmi plăcea, de prea multă invidie, să descopăr ce nu merge, dom'le totuși așa cm se laudă ei? (Invidie pentru spații, bază materială, număr mic de copii în clase, biblioteci uriașe, locuri de joacă mari etc.).

Într-o școală lucrurile nu sunt niciodată în punctul unei sosiri victorioase. Aveam multe lucruri negative de pus pe listă, cu satisfacție geloasă, chiar și în școlile uriașe, cu bugete cât un orășel. De 20 de ani conduc o școală și n-am putut niciodată spune că asta e ziua în care pot declara că programul nostru este minunat și finalizat. Școala este mereu un șantier: lucrurile se mișcă în permanență, cineva este mereu în criză, altcineva are nevoi cărora nu pare să le răspunzi la timp sau pe măsură. Construcția se vede încet, dar eu, personal, nu am timp să stau s-o privesc de la distanță, pentru că sunt băgată până la genunchi în ”materialul de construcție” al fiecărei zile.

Cu toate astea, două lucruri sunt semnale clare pentru calitatea programului unei școli - indiferent de filozofia acesteia - lucruri care m-au liniștit cam după două luni și de la alegerea mea.

1. Toți copiii ajung să facă din citit un obicei. Lectura obligatorie devine obișnuință și plăcere în școlile bune.
2. Toți copiii au gândire critică de bază: pot argumenta și discrimina, pot comenta relații cauză-efect, parte-întreg, pot susține presupoziții sau justifica formularea unor ipoteze, pot rezuma, pot face distincția între fapt verificabil și opinie subiectivă, pot alcătui o descriere simplă, de tip comparativ, pot parafraza și deduce sensuri contextuale. Astea toate se văd în calitatea dezbaterilor și în abilitatea de a scrie cu voce, fără stereotipii.

Abia aștept să urcăm primul epiod al lunii ianuarie, cu un profesor invitat din acest sistem școlar - profesor român, plecat demult, cu experiență internațională, inclusiv la școli din comunități cu dificultăți sociale. în lume, dar și în România. E vorba de prof. Lomaca. E interesant să auzim cm se dezvoltă aceste abilități ale gândirii și cât de stufoasă trebuie să fie programa pentru ele.

Mai mult, caietul meu, ”Caiet pentru înțelegerea în adâncime a textului” este gândit în acest sens - al câștigării copilului de partea cititului și al exersării gândirii critice pe text. Lucrăm la volumul II - cu texte mai dezvoltate, cu cerințe asemănătoare, din toate stilurile funcționale ale limbii (la toamnă). Deocamdată, acesta, adresat copiilor între 8 și 12 ani,pune probleme chiar și copiilor de nota 10, pentru că îi forțează să gândească la obiect, cu atenție la detalii și la logica informațiilor. Îl găsiți mai jos, alături de culegeri de atematică, organizate în același stil, de la exerciții de rutină, la cele de perspicacitate.

Mâine aflăm și rezultatele elevilor români la testele Pisa. Adică după ce s-a pus termometrul acestei gândiri de tip discernământ, cu selecție informată și decizii argumentate pornind de la textul scris și probleme de logică - diverselor modele și alegeri filozofice în educația europeană. Să vedem.

Iată două instrumente excelente pentru gândirea matematică şi citit-scris!
Sunt materialele la care lucrez de ceva vreme, alături de una din profesoarele noastre de matematică, Lavinia Savu - om cu experiență de peste 25 se ani la catedră.

1. Un "Caiet pentru înțelegerea în adâncime a textului" - un set de 120 de texte scurte, proaspete, moderne, urmate de câte cinci cerințe capabile să dezvolte 10 mari competențe ale gândirii critice - pentru că se repetă ritmic, de-a lungul lui, în sesiuni de câte 20-25 minute de lucru. Caietul poate fi folosit de copiii între 8 şi 12 ani. L-am pilotat la clase - este foarte iubit şi produce deja rezultate: copiii citesc textul cu ochi de "detectiv", sunt atenți la nuanțe, la exprimarea în scris, la formularea argumentelor cu susținere directă a textului. Este organizat pentru nivel "începător, intermediar şi avansat". Poate fi folosit la clase sau independent, acasā. Nu e un caiet obositor, ci un instrument inteligent, cu altfel de cerințe decât cele din manualele şi auxiliarele obişnuite.

2. Culegerile de matematică sunt 5! Pentru Pregătitoare şi I-IV. Conțin cea mai diversă selecție de exerciții, organizate scalat, de la nivel de bază, la nivel de excelență. Elevul este purtat încet, de la treapta rutinelor şi a exersării de algoritmi, la treapta provocărilor din ce în ce mai inteligente. Sunt bine aliniate cu mersul programei de la clasă.
Exercițiile sunt foarte variate, dar se repetă suficient ca să formeze o deprindere înainte de a o propune pe următoarea.

Le găsiți pe platforma mea, Vocea Părinților, la secțiunea Shop. Le puteți comanda din seara asta, pun link la comentarii. Le veți primi în câteva zile pe unele dintre ele. (două dintre culegeri ies luni). Prețurile reduse sunt doar până pe 31 dec., că e perioada cadourilor. Chiar pot fi cadouri pentru că provoacă învățarea cu mize. Culegerile de mate au şi câte o poveste inspirațională despre străduință, cu personaje-surpriză.
Pun şi o poză disperată cu mine, din ziua în care a venit Caietul de la tipografie.