Jurnal de viata

Ai stofa de persoana de succes ?

1. Esti o persoana pozitiva si optimista ?
Atunci cand dai peste un obstacol te panichezi sau te concentrezi pe gasirea unei solutii ?

2. Stii ce iti trebuie pentru a reusi ?
Daca te intreb acum, imi poti spune in 5 secunde care sunt obiectivele tale, care iti sunt resursele disponibile si in cat timp le vei duce la indeplinire ?

3. Ti-e teama sa-ti asumi riscuri ? Oamenii de succes isi asuma riscuri in permanenta. Calculate, dar tot riscuri.

4. Esti o persoana organizata si tenace ? Ai o lista cu taskuri zilnice, saptamanale, lunare ? Iti eficientizezi timpul si eforturile ?

5. Te sperie escurile ? - Nimeni, dar absolut nimeni, nu a reusit fara ele. Abraham Lincoln a pierdut alegerile de 7 ori !!!! inainte sa le castige

Despre toate aceste subiecte vorbeste Ed Murphy in cartea sa "Sa gandim pozitiv". Este o cartulie compacta, usor de citit, fara concepte complexe si care necesita analize profunde. Ne ofera solutii si ne invata sa gandim pozitiv.

Daca totusi nu ai timp sa citesti120 pagini, accesand linkul de mai jos poti citi ideile principale in doar 5 minute :-)

https://jurnaldeviata.com/index.php/2022/03/24/sa-gandim-pozitiv-ben-murphy/

RUGACIUNE SAU MEDITATIE ? Ce sa aleg ?



- Bunule intelept, ce e mai bine ? Sa ma rog sau sa meditez ?
Inteleptul zambi calm apoi raspunse:

- Ce te face sa crezi ca e o alegere ? Ca una e mai buna decat alta ? Imagineaza-ti ca ai trei copii. Si intr-o zi vin toti 3 la tine sa iti spuna ceva.

https://jurnaldeviata.com/index.php/2022/02/08/rugaciune-sau-meditatie-ce-sa-aleg/

CATRE TOTI PARINTII SPECIALI CARE URMARESC ACEASTA PAGINA

D**a ce am publicat mai multe articole in aceasta pagina si am vazut ca sunt greu de structurat si urmarit, am creat un material pdf in care am sintetizat toate informatiile adunate de mine de-a lungul anilor (din propria mea experienta de parinte special si apoi din interactiunea cu multi alti parinti speciali, terapeuti si medici).

Materialul poat fi descarcat gratuit la adresa

https://jurnaldeviata.com/index.php/category/jurnaldeparintespecial/

In fotografiile de mai jos puteti vedea cuprinsul materialului.

Sa fie cu folos 🙂

"REACTIA E DIN TRECUT, RASPUNSUL E DIN PREZENT" - OSHO

- Da, e binisor, spuse managerul intainzandu-i lui Mircea prezentarea. Cu niste mici ajustari la continut si format ar fi perfecta.

Mircea se retrase in biroul sau dezamagit. Cum adica binisor ? Am muncit o saptamana la prezentarea asta ... Il cuprinse amaraciunea: “nu sunt bun de nimic... cu siguranta daca o punea pe Roxana, ea ar fi facut-o perfecta... de ce nu inteleg niciodata ce se vrea de la mine ? chiar nu ma duce capul ? poate nu sunt potrivit pentru jobul asta....poate nu sunt potrivit pentru niciun job ! – concluziona el afundandu-se in prapastia depresiei.

Aceasta este REACTIA.

Experientele din trecut (in copilarie mi s-a spus de multe ori ca ce am facut nu era corect. Nu sunt bun de nimic) genereaza emotii in prezent: frica, stres, blocaj (daca nu reusesc sa fac ajustarile corecte, daca seful ma considera un incapabil, daca ma fac de ras cand prezint, daca ma da afara ?)

Daca Mircea reuseste sa puna stavila emotiilor negative si sa permita rationamentului sa preia controlul,

RASPUNSUL constient arata asa:

https://jurnaldeviata.com/index.php/2022/02/03/reactia-e-din-trecut-raspunsul-e-din-prezent-osho/

In tabelul urmator am facut o sinteza a celor doua moduri de operare:

Dear Mum and Dad,

Please stick with me.

I can’t think clearly right now because there is a rather substantial section of my prefrontal cortex missing. It’s a fairly important chunk, something having to do with rational thought. You see, it won’t be fully developed until I’m about 25. And from where I sit, 25 seems a long way off.

But here's what i want my parents to know..

My brain is not yet fully developed

It doesn’t matter that I’m smart; even a perfect score on my math test doesn’t insulate me from the normal developmental stages that we all go through. Judgement and intelligence are two completely distinct things.

And, the same thing that makes my brain wonderfully flexible, creative and sponge-like also makes me impulsive. Not necessarily reckless or negligent but more impulsive than I will be later in life.

Please stick with me.

So when you look at me like I have ten heads after I’ve done something “stupid” or failed to do something “smart,” you’re not really helping.

You adults respond to situations with your prefrontal cortex (rationally) but I am more inclined to respond with my amygdala (emotionally). And when you ask, “What were you thinking?” the answer is I wasn’t, at least not in the way you are. You can blame me, or you can blame mother nature, but either way, it is what it is.

At this point in my life, I get that you love me, but my friends are my everything. Please understand that. Right now I choose my friends, but, don’t be fooled, I am watching you. Carefully.

Please stick with me.

......

Here’s what you can do for me

1. Model adulting.
I see all the behaviors that you are modeling and I hear all of the words you say. I may not listen but I do hear you. I seem impervious to your advice, like I’m wearing a Kevlar vest but your actions and words are penetrating. I promise. If you keep showing me the way, I will follow even if I detour many, many times before we reach our destination.

2. Let me figure things out for myself.

If you allow me to experience the consequences of my own actions I will learn from them. Please give me a little bit of leash and let me know that I can figure things out for myself. The more I do, the more confidence and resilience I will develop.

3. Tell me about you.

I want you to tell me all the stories of the crazy things you did as a teen, and what you learned from them. Then give me the space to do the same.

4. Help me with perspective.

Keep reminding me of the big picture. I will roll my eyes at you and make all kinds of grunt-like sounds. I will let you know in no uncertain terms that you can’t possibly understand any of what I’m going through. But I’m listening. I really am. It’s hard for me to see anything beyond the weeds that I am currently mired in. Help me scan out and focus on the long view. Remind me that this moment will pass.

5. Keep me safe.

Please remind me that drugs and driving don’t mix. Keep telling me that you will bail me out of any dangerous situation, no anger, no lectures, no questions asked. But also let me know over and over and over that you are there to listen, when I need you.

6. Be kind.

I will learn kindness from you and if you are relentless in your kindness to me, someday I will imitate that behavior. Don’t ever mock me, please and don’t be cruel. Humor me-I think I know everything. You probably did as well at my age. Let it go.

7. Show interest in the things I enjoy.

Some days I will choose to share my interests with you, and it will make me feel good if you validate those interests, by at least acting interested.

One day when the haze of adolescence lifts, you will find a confident, strong, competent, kind adult where a surly teenager once stood. In the meantime, buckle in for the ride.

and.. Please stick with me.

Love,

Your Teenager

....

By Helene Wingens
https://grownandflown.com/letter-from-teen-to-parents/

Draga parinte,

Aceasta este scrisoarea pe care mi-as fi dorit sa pot sa ti-o scriu.

Lupta asta in care suntem acum...am nevoie de ea. Am nevoie de aceasta lupta. Nu iti pot spune asta pentru ca nu imi gasesc cuvintele si nu ar avea oricum niciun sens. Dar am nevoie de aceasta lupta. Chiar am nevoie de ea mult. Am nevoie sa simt ca te urasc si am nevoie ca tu sa supravietuiesti acestui sentiment. Am nevoie sa faci fata faptului ca te urasc si ca tu, la randul tau, simti uneori ca ma urasti. Am nevoie de aceasta lupta chiar daca si eu o urasc uneori. Nici nu conteaza despre ce este aceasta lupta: teme, dezordinea din camera mea, iesirile mele, statul prea mult in casa, faptul ca plec prea des sau ca nu mai plec odata, iubitul meu, iubita mea, prietenii mei, faptul ca nu am prieteni... Am nevoie sa ma lupt cu tine si am nevoie ca tu sa lupti cu mine.

Am o nevoie disperata ca tu sa tii de capatul franghiei. Sa tii strans in timp ce eu ma agit la celalalt capat – pana ce reusesc sa imi pun picioarele ferm in pamant in aceasta lume noua in care intru. Candva stiam cine eram, cine erai tu, cine eram noi. Dar acum nu mai stiu. Acum imi caut limitele si de multe ori mi le gasesc doar cand le imping pe ale tale. Cand imping tot ce stiam catre o limita. Atunci simt ca exist si, pentru cateva clipe, simt ca pot sa respir. Stiu ca iti lipseste copilul dulce care am fost. Stiu asta pentru ca si mie imi lipseste si dorul acesta face ca lupta sa devina dureroasa pentru mine uneori.

Am nevoie de lupta asta si am nevoie sa vad ca, indiferent cat de dure sau de necuprins sunt sentimentele mele, nu ne vor darama, nici pe tine nici pe mine. Am nevoie sa ma iubesti in cele mai negre momente ale mele, chiar si atunci cand aparent eu nu te iubesc. Am nevoie sa te iubesti pe tine si sa ne iubesti tu pe amandoi in perioada asta. Stiu ca e dureros sa vezi cm propriul copil nu te suporta si te considera un parinte rau. Si eu simt aceeasi durere in sufletul meu dar am nevoie ca tu sa poti tolera acest lucru si, la nevoie, sa apelezi la sprijinul altor adulti.

Aceasta este lupta care ma va ajuta pe mine sa inteleg ca umbra mea nu este mai mare decat lumina mea. Aceasta este lupta care ma va invata ca certurile nu inseamna neaparat sfarsitul unei relatii. Aceasta este lupta care ma va invata sa imi ascult sentimentele chiar daca asta inseamna sa dezamagesc pe altcineva.

Si aceasta batalie va lua sfarsit. Ca orice furtuna se va termina. Si eu voi uita, si tu vei uita. Si apoi va veni alta. Si voi avea nevoie ca tu sa tii strans de capatul funiei din nou. Si voi avea nevoie de tine sa fii puternic de multe ori in decursul anilor ce vor urma.

Stiu ca nu este nimic care sa iti asigure o satisfactie interioara in acest rol al tau. Si cel mai probabil nici nu iti voi multumi vreodata cu adevarat pentru stradaniile tale. Ba chiar am sa te critic pentru tot acest efort de a ma creste corect. Si iti va parea ca nimic din tot ce faci nu este de ajuns.

Si totusi ma bazez in intregime pe capacitatea ta de a nu parasi aceasta lupta. Oricat de vocal as fi eu. Sau oricat de tacut as ramane.

Te rog nu da drumul franghiei. Sa stii ca ce faci tu este cel mai important lucru pe care il poate face cineva pentru mine in acest moment.

Cu drag, adolescentul tau

The Letter Your Teenager Can't Write You — Gretchen Schmelzer Dear Parent: This is the letter I wish I could write.  This fight we are in right now. I need it. I need this fight. I can’t tell you this because I don’t have the language for it and it wouldn’t make sense anyway. But I need this fight. Badly. I need to hate you right now and I need you

5 pasi pentru atingerea obiectivelor

Dezvaluiti de Robin Sharma in “Calugarul care si-a vandut Ferrariul”

,

“Doctorul mi-a spus: Julian, ai de ales intre profesie si viata ta”.

Cati dintre noi nu am ajuns in acest punct la un moment dat ? Cati intelegem cand trebuie sa ne oprim ? Cati reusim sa facem asta inainte de a fi prea tarziu ?

In ciuda epuizarii pe care o resimtim, de multe ori avem senzatia ca mai avem doar un hei-rup, un ultim pas si gata ! Vom fi fericiti ! Si ne rugam sa mai rezistam inca putin, ne rugam ca organismul sa faca fata inca unei ultime sfortari si apoi gata: vom avea timpul si banii necesari sa ne ocupam de noi, sa ducem o viata sanatoasa, echilibrata, sa ne dedicam familiei….

Cartea este povestea “trezirii” lui Julian Mantle, unul din cei mai celebrii si bogati avocati din New York.

D**a o viata de munca epuizanta care l-a adus pe culmile succesului, avocatul face un atac de cord in mijlocul salii de judecata acesta fiind “Semnalul de trezire”.

Pus in fata alegerii supreme, avocatul vinde tot ce are si pleaca in India in cautarea unei alte vieti, a iluminarii. Ajuns in satul unor intelepti, descopera in mijlocul lor secretul vietii echilibrate, al scopului pentru care merita sa traim si cm sa facem asta reusind sa fim si fericiti.

Cei 5 pasi pentru atingerea obiectivelor, in viziunea lui Robin Sharma, sunt :

1. Formeaza-ti o imagine clara a ceea ce vrei sa atingi si vizualizeaza aceasta imagine in fiecare dimineata – (atentie la modul cm formulezi: Nu “vreau sa slabesc” ci “vreau sa ajung la xx Kg si sa am xx cm in talie.”)

Citeste in continuare: https://jurnaldeviata.com/index.php/category/jurnaldecititor/

RAIUL SI IADUL SUNT PE PAMANT



Suntem in tramvaiul 41… Ce bucurestean nu a auzit de tramvaiul 41… Destul de mare inghesuiala, ca in fiecare dimineata de altfel. La un moment dat, din nu stiu ce motiv, vatmanul pune o frana brusca si ne aduna pe toti in primul vagon. Unii mai sifonati, altii mai putin. Probabil toti la fel de suparati de ce s-a intamplat.

Nici nu apucam sa ne redresam ca un personaj de langa mine se intoarce cu o uitatura crunta si incepe sa ma apostrofeze:

- Tampita dracului ! M-ai calcat ! Nu stii sa te tii ?

In ciuda faptului ca imi era extrem de clar ca vorbea cu mine, in primul moment am simtit nevoia sa ma uit in spate. Omul asta chiar nu vazuse ce se intamplase ? Chiar nu realizase ca jumatate din calatori fusesera aruncati in fata si cel mai probabil calcasera pe cineva in picioare ? Oare circula prima oara cu tramvaiul ?

Mi-am revenit din surpriza si am balbait o scuza incercand sa o suplimentez si cu o explicatie. Nu am apucat ca s-a si repezit amenintator la mine:

- Ce sa fac eu cu scuzele tale ? Idioato ! Sunt operat la picior…

M-am dat un pas inapoi si am simtit cm tot sangele imi fuge in picioare… Eu nu sunt o certareata de felul meu. Certurile, strigatele, amenintarile ma consuma nervos foarte tare. Asa incat injuriile individului m-au facut sa ma simt ingrozitor. Un val de energie negativa m-a cuprins… stiam ca NU AM VRUT sa ii fac rau, nu am vrut sa il lovesc. Oare nu putea intelege asta ? Ce avea cu mine ?

Oamenii din jurul nostru au inceput sa vocifereze luandu-mi apararea. Individul, inc**tit, a renuntat la agresivitate, s-a retras intr-un c**t si a continuat sa bombane. Am incercat sa ma linistesc dar nu am reusit. Am carat cu mine toata ziua energia negativa cu care aruncase in mine individul acela. Eram sigura ca si el era plin de frustrare, cu siguranta si de durere fizica dar modul in care a reactionat nu a facut decat sa amplifice tensiunile, sentimentele negative, starea de rau pe care o aveam amandoi. Cu siguranta si ceilalti calatori au fost molipsiti de reactia lui, de energia imprastiata in jur.

Ziua aceea pentru mine a fost IADUL. De la o simpla frana brusca, o zi inceputa normal a devenit IAD in 30 sec.

Sa ne imaginam acum acelasi scenariu dar modificat:

Suntem in acelasi tramvai, aceeasi frana brusca, aceeasi imbulzeala in primul vagon… Am calcat un domn pe picior. Automat imi cer scuze. Se vedea o grimasa de durere pe fata lui. Imi parea sincer rau si am repetat scuzele simtind un val de empatie pentru el.

La un moment dat imi spune “e in regula doamna. Stiu ca nu ati facut-o intentionat”. Sentimentul meu de parere de rau ma impinge sa ma uit mai atent la piciorul sau. Era bandajat. “Oh Doamne, sunteti lovit… din nou, imi pare atat de rau… va pot ajuta cumva ?”
Intre timp, o tanara care observase dialogul nostru si ii vede bandajul se ridica de pe scaun si ii ofera locul. Se aseza, imi zambeste si imi spune: “linistiti-va. Asa e in mijloacele de transport. Stiu ca nu ati vrut sa ma calcati”.

Si uite asa arata RAIUL !

Aceeasi situatie… Nimic schimbat ! Doar energii diferite… In primul caz am fost in IAD, in al doilea in RAI.

Cred ca despre asta este vorba in ce priveste raiul si iadul. Ele nu sunt niste locuri magice de undeva de sus sau de jos…ele sunt doar starile noastre emotionale. Individuale si colective.

Un singur cuvant poate transforma o situatie in IAD sau in RAI. O singura emotie poate avea exact acelasi efect in interiorul nostru. Unii aleg sa fie nervosi intr-o zi ploioasa, altii aleg sa danseze in ploaie. Aceeasi zi, aceeasi ploaie. Tine doar de noi daca traim in iad sau in rai.

https://jurnaldeviata.com/index.php/2022/01/06/raiul-si-iadul-sunt-pe-pamant/