08/07/2026
Mi se pare fascinant că aproape fiecare generație ajunge, la un moment dat, să privească spre cea care vine cu aceeași îngrijorare.
Se schimbă moda, avansează tehnologia și se transformă felul în care comunicăm și învățăm. Uneori totul se schimbă într-un ritm amețitor, însă există o propoziție care traversează timpul aproape neschimbată: „Copiii de astăzi nu mai sunt ce-au fost odată”.
Cred că de aici pornesc multe dintre neînțelegerile dintre generații. Privim copiii prin amintirile propriei copilării și uităm că ei cresc într-o realitate diferită de cea în care ne-am format noi.
Fiecare generație încearcă să le ofere copiilor tot ce are mai bun: valorile, experiențele și lecțiile care au ajutat-o să se descurce. Însă fiecare copil are de înțeles timpul în care trăiește și de găsit propriul mod de a se adapta. De aceea cred că e important să îi privim cu mai multă curiozitate, să încercăm să înțelegem cine sunt și să vedem, din când în când, lumea și prin ochii lor.
Data viitoare când vom fi tentați să spunem „pe vremea mea...”, merită să ne amintim că și noi am fost, cândva, prea îndrăzneți, prea visători sau, pur și simplu, diferiți față de așteptările vremii.
Aceste gânduri au prins forma unui articol publicat în noul număr din Revista PSYCHOLOGIES. Psychologies România
