Bianca OPRIȘ

„Nu-i corect!” – prima școală de drept a copiilor noștri

De câte ori ați auzit această replică în jocurile din parc, la grădiniță sau la școală? Nu este doar o simplă nemulțumire, ci vocea instinctului de dreptate. Copiii simt imediat când cineva trișează, învățând că, fără reguli acceptate, jocul se destramă și încrederea dispare.

În cel mai nou număr al Revistei PSYCHOLOGIES explorez modul în care aceste experiențe cotidiene devin fundamentul „contractului social” al viitorului adult.

De ce avem nevoie de educație juridică timpurie:

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚: legea nu trebuie să fie percepută ca o listă de interdicții care invită la rebeliune, ci un garant al libertății.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 î𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐮𝐥: copiii descoperă adevărata dreptate când înțeleg de ce există regulile, nu doar consecințele încălcării lor.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐧𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢: scopul nostru nu este să formăm mici juriști, ci tineri capabili să facă o pauză între impuls și acțiune.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐢 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐞: fiecare regulă respectată creează siguranță și păstrează demnitatea, în timp ce ignorarea ei restrânge libertatea pe termen lung.

Filosofia Legisman pornește de la ideea că prevenția adevărată prinde rădăcini în momentele de conectare autentică și în răbdarea cu care formăm caractere. Libertatea se simte cel mai bine atunci când este însoțită de integritate.

Vă invit cu drag să descoperiți articolul în ultimul număr al Revistei Psychologies. Disponibilă la standurile de presă Inmedio și Xpress.

Am acceptat cu multă emoție invitația Revistei PSYCHOLOGIES de a fi speaker la evenimentul ParentSPACE. Am vorbit despre un domeniu aflat la început de drum în România: educația juridică timpurie.

M-a bucurat enorm să văd sala mare a Operei Comice pentru Copii plină de părinți care, în ciuda unei zile ploioase, au venit cu o deschidere fantastică spre învățare. Curiozitatea și dorința lor de a absorbi informații de la toți specialiștii prezenți au creat o atmosferă caldă și plină de energie.

Știu, pentru mulți, conceptul de educație juridică timpurie este încă o noutate absolută. De aceea, în cadrul intervenției mele, am ales să nu port doar „pălăria” de specialist, ci să vorbesc, înainte de toate, ca părinte. În munca mea de la Legisman, vocea specialistului este mereu dublată de vocea părintelui care înțelege exact nevoia de claritate și siguranță în educația copiilor.

Cred cu tărie că, pentru a aduce legea în universul celor mici, trebuie mai întâi să o traducem pe înțelesul nostru, al părinților. Iată câteva gânduri pe care le-am împărtășit cu publicul:

Rădăcini timpurii: educația juridică nu începe pe băncile Facultății de Drept, nici la 18 sau 14 ani, ci în acele momente în care alegem să înlocuim „instrucțiunile” seci cu explicații care au sens.

Puterea de a alege: nu ne dorim copii care urmează reguli de frică, ci copii care au capacitatea de a face alegeri conștiente.

Încredere: regulile nu sunt bariere, ci instrumente care îi ajută să păstreze și să cultive bunătatea, pe măsură ce descoperă lumea.

Sunt onorată că Asociația Legisman a fost partener de conținut al acestui eveniment complex. Mulțumesc Revistei Psychologies pentru invitație și tuturor părinților dornici să descopere perspective noi.

Până la urmă, ce ne dorim ca părinți? Copii sănătoși, fericiți, iar noi să le oferim resursele şi instrumentele necesare pentru a deveni oameni liberi, capabili să facă alegeri corecte. 🧡

„Cum am învățat să iubesc” este titlul articolului meu din ediția de martie a Revistei PSYCHOLOGIES.

Este un text viu, o confesiune, dar mai ales o promisiune pe care mi-am făcut-o din rolul de mamă. Totodată, am încercat să redau în cuvinte emoțiile și conștientizările care au stat la baza creării lui Legisman. Este, dacă vreți, o poveste adevărată.

Vă las mai jos partea mea preferată, cu speranța că vă va inspira să descoperiți întregul drum al acestei transformări:

„Astăzi mergem împreună: el spre lume, eu cu un pas în urmă, suficient de aproape cât să mă simtă acolo. Știu că nu voi putea trăi în locul lui și nici nu pot face lumea complet sigură. Pot doar să fiu punctul de sprijin la care să poată reveni oricând.
Îl descopăr în fiecare zi și, odată cu el, descopăr în mine o altă formă de iubire – mai puțin temătoare, mai puțin posesivă, mai atentă la libertatea lui.
Am înțeles, în cele din urmă, că iubirea este o relație vie care crește odată cu noi.”

Vă invit să citiți articolul complet în Revista Psychologies. Este o invitație la a privi iubirea ca pe o prezență calmă și sigură, indiferent de vârsta copiilor noștri, de distanța dintre noi ori de așteptările noastre.

Foto credit: Vlad O. ❤

Există un moment de grație în care realizezi, cu o ușurare profundă, că nu mai ai nevoie ca ceilalți să vadă lumea prin ochii tăi. Când renunți la povara așteptărilor, se face loc pentru ceva mult mai prețios: energia de a te onora și a proteja propria creație.

Viața m-a învățat că o formă de respect față de propriul parcurs este protejarea entuziasmului. Să strângi la piept, cu recunoștință și curaj, proiectele în care crezi, valorile care te definesc și timpul investit în tot ceea ce clădești.

Dacă a-i înțelege pe ceilalți este o dovadă de bunătate, a rămâne fidelă propriului adevăr este, pentru mine, suprema dovadă de integritate. Este, până la urmă, singura cale prin care pot fi o prezență autenticǎ și pentru ceilalți.

Se spune că între 8 și 12 ani se pun bazele „prieteniei pe viață” cu viitorul adolescent.

Vă dau o veste tare dragă mie: pe 30 martie, voi fi alături de voi la ParentSpace by PSYCHOLOGIES!

Din experiența mea cu proiectul Legisman , dar și din rolul de părinte, am învățat un lucru esențial: copiii nu fug de reguli, ci de felul în care le impunem. Atunci când se simt cu adevărat ascultați, sunt mult mai dornici să colaboreze decât ne-am imagina.

Misiunea mea la acest eveniment?

Să vă împărtășesc din filosofia Legisman și să transformăm împreună „regulile-inamic” în repere de siguranță. Vom discuta despre importanța educației juridice timpurii și despre cm îi putem ajuta pe copii să facă acea „pauză” prețioasă între impuls și acțiune, descoperind puterea de a alege.

Dacă ai acasă un copil în această etapă de transformare, te aștept pe 30 martie 2026, ora 18:00, la Opera Comică pentru Copii, să descoperim împreună instrumente concrete și perspective noi.

Te poți înscrie la eveniment accesând link-ul din primul comentariu. 👇

Dacă știi și alți părinți, prieteni sau profesori pentru care acest subiect ar fi util, te invit să dai vestea mai departe.

„Cum am învățat să iubesc” este, poate, cel mai vulnerabil text pe care l-am scris până acum. Mi-ar plăcea să vă pot spune mai multe despre el, dar nu este genul de articol pe care să îl pot povesti.

Vă invit cu drag să îl descoperiți în ediția lunii martie a Revistei PSYCHOLOGIES.🌸

Dincolo de roluri.

𝐂𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 – drepturile copilului și educația juridică în România 🇷🇴⚖️

Lumea în care trăim nu este întotdeauna dreaptă. Dar lumea pe care o lăsăm copiilor noștri depinde de noi. Este datoria noastră să corectăm dezechilibrele prin angajamentul față de generațiile viitoare: legi drepte și aplicate, educație de calitate și cultivarea responsabilității. Această responsabilitate se reflectă și în modul în care drepturile copilului sunt reglementate și puse în aplicare.

După marile documente internaționale și europene, drepturile copilului capătă sens real abia atunci când sunt preluate în legislația națională și aplicate în viața de zi cu zi.

În România, acest cadru este construit pe trei niveluri: Constituția, legea specială a copilului și legislația educațională, completată de strategii naționale.

𝟏) 𝐅𝐮𝐧𝐝𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥: 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̦𝐢𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢

Constituția garantează drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor și acordă o protecție specială copiilor și tinerilor:

• dreptul la viață, integritate fizică și psihică,
• dreptul la educație,
• egalitatea în fața legii,
• protecția familiei, a copiilor și a tinerilor (art. 48 și art. 49).

Statul are obligația explicită de a sprijini dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a copilului.

𝟐) 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚-𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮 𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 – 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟐𝟕𝟐/𝟐𝟎𝟎𝟒

Pilonul central al protecției copilului este Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care transpune Convenția ONU privind Drepturile Copilului în dreptul românesc.

Legea consacră:

• copilul ca subiect de drept, nu doar beneficiar de protecție,
• interesul superior al copilului ca principiu fundamental,
• dreptul copilului de a fi informat și ascultat în deciziile care îl privesc,
• protecția împotriva abuzului, neglijării, exploatării, violenței și traficului.

Legea 272/2004 este baza juridică pe care se construiesc toate politicile publice dedicate copilăriei.

𝟑) 𝐄𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̆ 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥 𝐢̂𝐧 𝐬̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆

Un pas decisiv este făcut prin Legea nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar, care:

• include educația juridică în rândul activităților educaționale extrașcolare,
• obligă includerea temelor de educație juridică, cetățenie democratică, securitate cibernetică, gândire critică etc. în planurile-cadru și programele școlare,
• definește competența civică și juridică drept competență-cheie a profilului de formare al elevului,
• susține programe de educație juridică și în centrele comunitare de învățare permanentă.

Educația juridică devine astfel parte a formării oficiale a elevului, nu doar o inițiativă izolată.

𝟒) 𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢

Prin Ordinul MEd nr. 6731/2023, profilul absolventului detaliază raportarea la cultura constituțională și la elemente juridice de bază, în mod progresiv, în funcție de nivelul de învățământ:

• rezolvarea nonviolentă a conflictelor (primar),
• implicare civică și înțelegerea fenomenelor juridice (gimnazial),
• promovarea drepturilor omului, demnității și nonviolenței (liceal).

Dimensiunea juridică apare și în:

• competența digitală (date personale, proprietate intelectuală),
• competența culturală și etică.

𝟓) 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 – 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐚 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚̆

Pe lângă cadrul normativ, România a adoptat strategii naționale aprobate prin hotărâri de guvern, care consolidează educația juridică, civică și de prevenție ca politici publice.

Dintre acestea, se remarcă:

• Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2023–2027, care prevede includerea, la toate nivelurile de învățământ, a unor teme de educație juridică, de prevenire a violenței și de informare privind drepturile copilului;
• strategiile pentru prevenirea și combaterea violenței domestice și sexuale, care pun accent pe informare, educare și conștientizare încă din mediul școlar;
• strategiile naționale privind prevenirea traficului de persoane, care prevăd activități educative formale și nonformale destinate elevilor;
• strategiile pentru combaterea discriminării, xenofobiei și discursului instigator la ură, cu măsuri aplicabile în unitățile de învățământ;
• strategiile privind siguranța rutieră, ordinea și siguranța publică, prevenirea consumului de substanțe și securitatea cibernetică, care includ explicit dimensiunea educațională.
Aceste strategii au un obiectiv comun: prevenția prin educație și formarea unei culturi a legalității, în acord cu angajamentele internaționale asumate de România.

𝟔) 𝐋𝐞𝐠𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞

Educația juridică este susținută de legislație care impune:

• combaterea bullying-ului în școli,
• programe pentru prevenirea violenței domestice și a violenței sexuale,
• informarea și sprijinirea victimelor infracțiunilor,
• prevenirea traficului de persoane, în special în rândul copiilor și tinerilor,
• educație privind riscurile (anti-doping, siguranță rutieră, securitate cibernetică).

💫 Așadar, România dispune de un cadru legal solid pentru protecția copilului și dezvoltarea educației juridice. Provocarea rămâne transformarea normelor în practică zilnică – în școli, în familii și în comunități. Drepturile copilului nu se învață doar din lege, ci se trăiesc prin educație. Copiii informați devin adulți responsabili, iar o societate educată juridic este o societate mai sigură și mai dreaptă.

Copiii se nasc cu un simț al dreptății aproape instinctiv. Îl observi în reacțiile lor la nedreptate, în nevoia lor de echitate. Dar, treptat, societatea îi obișnuiește cu ideea că e mai important să-ți vezi interesul decât să-ți asumi convingerile. Că ești „deștept” dacă știi cm să ocolești regulile, să profiți discret și să te strecori printre principii fără să te murdărești vizibil.

Însă nu răul evident știrbește curajul moral, ci acceptarea liniștită a micilor comprormisuri - tăcerea care le încuviințează, absența rezistenței în fața nedreptăților, convingerea că „merge și-așa”.

Curajul moral este acea alegere, aparent banală, de a face ceea ce este drept chiar și atunci când nimeni nu te privește. Iar dacă vrem ca generațiile care ne urmează să fie mai echilibrate decât cea în care trăim, atunci trebuie să reînvățăm nu doar să vorbim despre această formă de curaj, ci mai ales să o trăim.

Te invit să descoperi întregul articol în ediția dublă decembrie-ianuarie a Revistei PSYCHOLOGIES. O ediție specială, de sărbătoare - la toate punctele de presă din țară. ✨