InsideOut

Se spune că a învăța din greșeli este mai important decât greșeala în sine. Dar cine ne învață cm să învățăm din greșeli? Există mai multe modalități de a face asta? Și dacă am învățat dintr-o greșeală comisă și totuși o repetăm, ce spune asta despre noi?

Dacă ar fi să ne observăm din exterior, care este primul nostru instinct atunci când greșim, să analizăm ce am făcut greșit și să schimbăm acest aspect data viitoare sau mai întâi ne criticăm, ne facem procese de conștiință și abia apoi implementăm schimbarea? Cât loc de greșeli lăsăm în viață noastră? Încercăm cu orice preț să evităm greșelile sau ne dăm voie să greșim și suntem blânzi cu noi?

Criticul interior este un personaj care trăiește în mintea noastră și iese la iveală aproape automat atunci când ne temem de respingerea celorlalți, atunci când simțim că nu merităm să fim acceptați așa cm suntem, în totalitatea trăsăturilor noastre, atunci când căutăm permanent să devenim cea mai bună varianta a noastră și fiind de fapt primii care ne respingem.

Dacă eu mă resping pe mine, cea care comite greșeli, cm aș putea să mă aștept să mă vădă, să mă accepte și să mă iubească altcineva atunci când greșesc?

Câți dintre noi putem spunem, de exemplu " eu sunt un om dezordonat dar îmi place asta la mine" și câți dintre noi încearcă din răsputeri să devină cât mai ordonați posibil ? Este adevărat, avem nevoie de ordine în viață noastră dar merităm să ne iubim și să fim iubiți chiar dacă suntem dezordonați.
Ne putem asuma oare să fim dezordonați (sau lipsiți de răbdare, sau impulsivi sau prea direcți ) indiferent câtă respingere primim de la ceilalți? Merită oare să ne transformăm pentru că ne dorim iubirea, validarea și acceptarea tuturor sau a fi noi înșine și a atrage în viață noastră acei oameni care nu cer de la noi nimic în plus decât ce există deja în interiorul nostru, ne este suficient? Pot trăi cu ideea că cineva și-a făcut o impresie greșită despre mine sau încerc din răsputeri să îi demonstrez contrariul?

Cineva mă vede într-un moment în care nu am răbdare (fără să știe câtă oboseală se ascunde în spate sau în câte alte momente ale aceleiași zile am dat dovadă de multă răbdare, fără să știe nimic altceva despre mine ) și mă etichetează și mă respinge.Ce trezește asta în mine, furie, sentimentul nedreptății, nevoia de a demonstra contrariul? Dar oare cm se simte, cm se trăiește perspectiva în care nu am nevoie ca fix acel cineva să îmi cunoască toată povestea și nici să îmi evalueze întreaga personalitate doar pt a spune "da, nu ai avut răbdare acum dar lasă că știu eu că în alte momente ai"?
Dar dacă la nivelul următor, în loc să apară criticul interior, iese la iveală o stare autentică de acceptare, empatie, blândețe, toleranță față de propriile greșeli și din acest spațiu emoțional securizant și dintr-o curiozitate autentică față de procesul în sine aș căuta să văd ce alte rezultate aș putea obține dacă aș proceda diferit data viitoare? Dacă aș fi eu prima persoană din viața mea care îmi oferă ce aștept de la ceilalți? Cum ar arată o zi din viața mea în care, în loc să dau putere vocii care spune " cm ai putut să faci așa ceva? Chiar nu puteai să ai răbdare, e chiar așa greu să aștepți? Zici că eșți un copil" mi-aș spune "ok, ți s-a terminat răbdarea. Ai nevoie de o pauză.Pune mâna pe telefon și sună acea persoană care te-ar asculta în acest moment sau respiră și vezi, ce te doare de fapt? "

Este oare iubirea de sine un lucru care se poate antrena? Dar acceptarea, toleranța, blândețea, empatia, te naști cu ele, le dezvolți pe parcurs ( și dacă da, cm anume faci asta, de unde începi?)

Cred sincer că un om care se iubește pe sine arată indirect asta și în relațiile cu ceilalți și nu pentru că vrea ceva în schimb ci pentru că universul mental și emoțional al acelei persoane cuprinde o perspectiva mai amplă asupra acestor aspecte.Înțelege că în spatele oricărui comportament, a oricărei trăsături, indiferent de impactul lor negativ, există niște cauze, niște nevoi neîmplinite, niște mecanisme de apărare, știe cm se trăiește lipsa de răbdare dar știe și cm se dezvoltă aceasta, pentru că a fost în ambele tabere și pentru că nu s-a oprit la a se critica ci și-a dorit sincer să se înțeleagă, să se accepte, să se transforme fără să își mutileze sufletul ci cu blândețe, cu iubire și cu acceptare.

Dacă și tu vrei să ai un dialog sincer cu criticul tău intrior te aștept luni, 29 mai, de la orele 17:00 într-o întâlnire de 3 ore în care vom descoperi împreună cm să facem primii pași spre a ne critica mai puțin și a ne accepta mai mult.

P.S.: Da da, ai citit bine, intrior, am tastat greșit acest cuvânt și îmi dau voie să recunosc acest lucru pentru că am încredere în discernământul persoanelor care citesc și în capacitatea acestora de a nu mă judecă doar pe baza unui cuvânt.

În același timp am încredere că și cei care se rezumă la a spune " asta nu știe să scrie un cuvânt dar ne cheamă la întâlnire" pot accesa aceeași stare de acceptare și toleranță dacă își dau voie să vădă dincolo de greșeli și să simtă că un om nu se limitează la o greșeală, nici măcar la totalitatea greșelilor din viața lui.

Și chiar dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, măcar pot spune despre mine că am avut curajul să greșesc public și să stau cu emoția de a fi respinsă de acei oameni care cred cu adevărat că eu nu știu să scriu acest cuvânt.

Pot...vreau....Vreau?Pot?

Pot să cresc
Pot să uit
Pot să evoluez
Pot să conștientizez
Pot să depășesc limite
Pot să distrug bariere
Pot să visez
Pot să iert
Pot să zâmbesc
Pot sa iubesc
Pot să descopăr
Pot sa acopăr
Pot să exist
POT!

Vreau să cunosc
Vreau să trăiesc
Vreau să zbor
Vreau să merg
Vreau să alerg
Vreau să stau
Vreau acasă
Vreau departe
VREAU!

Pentru noi, cei care ne plângem că ne e frig și că nu ne-a dat drumul la căldură in calorifere,
Pentru noi, cei care ne plangem că nu avem un job,
Pentru noi, cei care nu știm să împărțim viitorul pe bucăți mai mici și vrem totul aici si acum,
Pentru noi, cei ce ne-am anesteziat inima pentru că realitatea asta durea prea tare,
Pentru noi, cei care nu mai credem in nimic,
Pentru noi, cei care suntem dezamăgiți de ceilalți,
Pentru noi, cei care suntem neîmpliniți in iubire,
Pentru noi, cei care nu mai știm cine suntem,
Noi suntem căldura,
Noi suntem jobul nostru cel mai important, noi ne provocam in fiecare zi, noi ne putem promova si demite,
Noi suntem viitorul,
Noi suntem totul,
Noi suntem ceilalți,
Noi suntem iubirea,
NOI SUNTEM!

Într-o primă etapă a programului Detox Mental, vreau să te invit la o întalnire cu criticul nostru interior, acea voce care ne spune că indiferent ce am face, nu suntem suficient de buni, de destepti,de eficienti, de valorosi sau că nu merităm să trăim lucruri frumoase,etc.

Îmi propun să ne împrietenim cu această voce, să o întrebăm de unde vine,ce vrea de la noi, cm ne poate ajuta și cm ne blochează.

Îmi doresc să creăm împreună spațiul necesar pentru că această voce să se exprime, să se facă auzită, să se manifeste în deplinătatea ei, astfel încât intensitatea cu care ne afectează să scadă și să o transformăm într-o reSursă care să ne ajute să gustăm din adevăratul nostru potențial și de ce nu,să ne îndeplinim menirea mai ușor, cu sens și cu bucurie.

Am plăcerea și onoarea să o am alături de mine in acest demers pe Anamaria Diaconu ,o persoană cu har, o persoană care îți atinge atât mintea cât și sufletul într-o manieră autentică, vindecătoare și care te ajută cu mult talent să te descoperi asa cm nu te cunoșteai până atunci.

Împreună vom folosi tehnici din art-terapie,dramaterapie,recall healing si nu in ultimul rănd propria experientă și intuiție.

Te aștepăm cu drag luni, 29 mai, de la orele 17:00 ( cu tot cu criticul tau interior ) într-un spatiu securizant, centrat pe a descoperi și vindeca și intr-un ambient primitor, situat central( in apropierea Gării de Nord).

Pentru mai multe detalii legate de tarif,ne puteti contacta in privat.

Programele InsideOut

Program Detox Mental si Detox Emotional

Conceptul de igienă mentală și emoțională mi se pare de actualitate și usor de abordat într-un context terapeutic.

În adâncul sufletului nostru, toți ne dorim să fim bine cu noi însine, să navigăm prin viață cu lejeritate, să ne simtim echilibrati, linistiti, in armonie cu cea mai bună variantă a noastră.

Pentru asta, avem nevoie să facem constant curățenie în gândurile si emoțiile noastre, să alegem ce păstrăm și ce punem deoparte, să descoperim de unde ne vin anumite gânduri si cm ne influențează acestea stările emoționale.

În cadrul programului de Detox mental mi-am propus să facem o incursiune în universul nostru mental cu scopul de a-l cunoaște mai bine, de a descoperi ce fel de "chiriași" locuiesc acolo, dacă plătesc chirie( adică dacă ne oferă creativitatea de care avem nevoie pentru a evolua ) sau dacă sunt niște cosumatori de energie care ne sabotează fără să ne dăm seama.

Nu există gânduri bune și gânduri rele ci doar gânduri care ne pot ajuta sau încurca.Partea frumoasă e că și acele gânduri care par limitative pot fi puse la treaba în folosul nostru dacă le folosim corespunzător.

Te invit să urmăresti programul workshopurilor în postările ulterioare pentru a afla exact cm te poți împrieteni cu criticul interior, cm se nasc gândurile și cm ajungem să le catalogăm ca fiind negative sau pozitive dar mai ales ce influență au acestea în calitatea vieții noastre.

Mai multe detalii, cât de curand!

Dacă m-ar întreba cineva ce simt acum, probabil că m-aș bloca.Nu pentru că nu mă cunosc suficient.Nici pentru că nu cunosc numele emoțiilor.Ci pentru că uneori, ceea ce simt și a pune în cuvinte, a exterioriza, sunt doua piese de puzzle care nu se îmbină perfect.

Și atunci îmi verific corpul: mă doare capul, semn că sunt obosită.Îmi vine automat cuvăntul frustrare.Da, frustrarea mă obosește.Mă face să stagnez.Iar eu vreau evoluție.Vreau experiențe.Vreau să fiu mama sufletului meu, să îl fac mare și independent, să îl scutur de anxietăți si stres, să îi arat câta lumină conține și cm să o răspândească.

Paradoxul e că pentru asta trebuie sa cobor în întunericul cel mai profund care e acolo împreună cu lumina și care cere să fie explorat.Pentru a curăța și a vindeca.

Pentru ca lumina sa fie lumină, întunericul trebuie să fie întuneric.

Doar că nu te poți bucura de lumină pâna nu cucerești întunericul.

Urmează un nou an.Toata lumea își face planuri pentru el.Mai cu intenție sau fără, toti ne dorim in aceasta perioada dintre ani ca noul început să ne aducă mai aproape de îndeplinirea propriilor vise.

Anul ăsta eu imi doresc să fiu magicianul emoțiilor.Să jonglez cu ele într-un mod conștient.Să îmi decorez sufletul după bunul plac, exact așa cm am decorat bradul de Craciun.Să pun exact ce imi trebuie și să scot ce mă destabilizează.

Pentru că totul începe și se termină cu ele, dragile de emotii.Sarea si piperul vietii, mierea si lămâia, dulcele si amarul.

Vă invit la masă.Rețeta ne aparține fiecăruia dintre noi: viața mea, rețeta mea, gusturile nu se discută ( dar se pot educa )!

Hai să concepem, să descoperim si să savurăm împreună rețeta care va face ca viața fiecăruia să fie cea mai gustuoasă din câte a gustat.

Poftă bună!

Universul meu interior e unic.

Emoțiile, găndurile, valorile, experiențele trăite, oamenii dragi, toate amintirile mele și toată viața mea încap înăuntrul meu.

Și deși îmi e greu ( încă ) să văd și să accept, eu sunt autorul poveștii mele, eu sunt și regizorul și scenaristul și doamna de la costume și baietii de la montaj, eu sunt omul cu luminile și nu in ultmul rând sunt publicul care savurează sau critică fiecare scenă.

Sunt aici pentru a scrie, a regiza și a juca in cea mai bună versiune de film care se numește simplu" Viața mea".

Dar cu ce să încep? Pare că totul e in desfășurare de mult timp iar eu am prea puțin control pe ce se întamplă.

Undeva în adăncul meu știu și simt că viața ar trebui să fie mai mult decât a bifa niște norme convenționale.

Îmi doresc să am o stare interioară de bine și de împlinire.Îmi doresc să fie simplu să exist, să ma bucur cu tot sufletul și să am energia potrivită pentru a depași orice obstacol.

Am totusi senzatia că realitatea exterioară e mai puternică decăt mine și fără să vreau, mă supun ei.

Aici intervin eu și îți spun că îmi doresc să creez spațiul necesar pentru ca fiecare din noi să devină designerul propriului univers interior.

Îmi propun să descoperim împreună din ce suntem făcuți, cm modelăm acest aluat, cm ne alegem experiențele de viață pe care vrem sa le trăim, cm aprindem lumina în interior astfel încât să ne cunoaștem mai bine și cm facem să trăim în acord cu cea mai buna variantă posibilă a noastră.

Aceasta este călătoria ta către tine însăți.Din exteriorul tuturor către universul din tine.
De ce? Pentru că ai nevoie. Pentru că vrei să te construiești conștient, să îți găsesti sensul, să te vindeci, să-ți descoperi esența divină, să faci lumină, să îți întâlnesti limitele, să ți le depășești, să îți accepți părtile întunecate, să transform răul în bine și într-un final să fii cat mai aproape posibil de cea mai buna variantă a ta.
Acesta este primul pas.Timp cu tine.Timp de autocunoaștere.Exiști, trăiești, din sufletul tău curge viață, speranță de mai bine, ai un univers întreg în interiorul tău și vrei să îl explorezi.Permite-mi sa te însoțesc în această călătorie, sunt onorată sa te cunosc!