România Citește

Daniel Cristea‑Enache: Lectura critică a lui Alex Ștefănescu

Într‑o fotografie de arhivă, realizată în ianuarie 1978, într‑un context privat (de ziua de naștere a lui Valeriu Cristea), dar ținând totodată de istoria literaturii și a culturii române, pot fi văzuți împreună unii dintre cei mai importanți critici și istorici literari din Generația 60: de la stânga la dreapta, Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion și Nicolae Manolescu. Alături de ei, al doilea din stânga în imagine, este Alex Ștefănescu, care, la data când a fost făcută fotografia, avea 30 de ani. (Prin comparație, Eugen Simion, cel mai vârstnic din grup, avea pe atunci aproape 45 de ani.)

https://www.contemporanul.ro/istorie-documente-politica/lectura-critica-a-lui-alex-stefanescu.html

Andrei Simuț: Divina comedie apocaliptică a comunismului

Orice roman despre comunism dovedeşte, mai mult sau mai puţin, presiunea factualului istoriei trăite sau înregistrate, presiunea mimesisului, cerut implicit de unii cititori, mulţi încă în cunoştinţă de cauză în privinţa realităţilor din acea vreme. Această presiune a fost şi mai mare în anii ’90 ai secolului trecut. Rari au fost prozatorii care au încercat să se elibereze de presiunea moralei şi a memoriei celor două regimuri dictatoriale. În afară de Radu Aldulescu sau Răzvan Rădulescu (Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane), Daniel Bănulescu a fost printre prozatorii dispuşi să submineze programatic presiunea realistă prin diverse mijloace fabulatorii sau stilistice, lansând în 1994 un roman cu un titlul provocator (Te pup în fund, conducător iubit, Nemira), urmat în 1998 de Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti (Nemira), cu un apogeu al împlinirii stilistice, structurale şi de anvergură tematică în Cel mai bun roman al tuturor timpurilor, 2008 (titlul cuprinde un dublu subtext, fiind o ironie la adresa supraevaluării de sine, dar trimiţând spre „marele cod” al Bibliei).

https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/divina-comedie-apocaliptica-a-comunismului.html

Constantin Toader: România în vâltoarea crizei energetice

Cum la omul sărac nici boii nu trag, în acest an locuitorii republicii europene de la Carpați și Dunăre s‑au trezit cu apocalipsele mioritice intrate în hora mare a apocalipselor globale, o horă pornită de războiul din Orient, amenințând să nu se oprească prea ușor și să lase lumea sleită de puteri. În cazul spațiului nostru, situația este agravată de un adevărat război hibrid al desuveranizării statului, o desuveranizare realizată prin dezindustrializare, depopulare, îndatorare, înarmare, înstrăinarea resurselor și activelor strategice, toate ducând spre ruină, fiind afectate sever economia și toate categoriile socio‑profesionale. Procesele și fenomenele distructive interacționează între ele și se amplifică monstruos, iar politicile catastrofale și antrenarea în proiecte utopice sinucigașe, de tip Green Deal, nu fac decât să toarne gaz pe foc.

https://www.contemporanul.ro/polemice/romania-in-valtoarea-crizei-energetice.html

Victor Voicu: Sănătatea publică și reţeaua 5G

Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Cancer admite că, vizând câmpurile electromagnetice de radiofrecvenţă, „sunt, posibile efecte carcinogene la om” şi recomandă reevaluarea consecinţelor expunerii, cu înaltă prioritate. Caracteristicile tehnologice ale reţelei 5G, cu infrastructură de mare densitate, sunt consecinţe ale faptului că, în cazul frecvenţelor înalte, se reduce transmisia la distanţă. Se pune problema dacă înalta frecvenţă nu creşte riscul pentru sănătate, neexistând o experienţă de expunere îndelungată la om.
Restricţia de bază în ghiduri este de la 10 GHz la 300 GHz, cu putere de 10 W/m2, fără efecte termice. Autorii citaţi studiază și prezintă literatura de profil pentru expunerile de la 6 HGz la 100 GHz. Datele sunt nerelevante din cauza metodologiei de calitate îndoielnică, spune autorul citat. În privinţa efectelor biologice evaluate ale câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvenţă există numeroase controverse asupra dimensiunii expunerii, caracteristicilor şi mecanismelor acestora, ceea ce, desigur, generează oarecare confuzie, de care profită cei interesaţi. Mult timp efectele biologice au fost bazate pe efectele termice şi nu pe efectele biologice propriu‑zise.

https://www.contemporanul.ro/educatie/sanatatea-publica-si-reteaua-5g.html

Confucius și emergența Chinei contemporane

Grație acțiunii unui Comitet de inițiativă (coordonat de la Suceava de profesorul Adrian Graur) și compus din cunoscători din țară ai filosofiei contemporane și ai relațiilor internaționale (Andrei Marga, Adrian Severin, Viorel Isticioaia, Ioan Buzatu, Eugen Uricaru, Pavel Suian, Alexandru Mironov, Sergiu Iliescu, Doru Petrescu, Nicolae Vasilescu), directori de publicații (Cornel Nistorescu, Octavian Știreanu, Marius Ghilezan, Aura Christi) și avocați (Marian Nazat, Florentin Tuca), a fost organizat Simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane. Simpozionul, desfășurat în zilele de 18‑21 martie 2026, a avut loc la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, cu aportul de cel mai înalt nivel al specialiștilor din China, de la „Confucianist World Center of Mount Ni” și „Nishan World Center for Confucian Studies” (Jinnan, Shandong). Simpozionul s‑a bucurat de o largă participare de specialiști, universitari, parlamentari, întreprinzători, din diverse generații, angajați în cooperări cu China. Participanții de la Universitatea și Politehnica din București, de la Universitatea „Babeș‑Bolyai” și Politehnica din Cluj‑Napoca, de la universitățile din Suceava, Brașov, Constanța, din instituții din Deva, Constanța și alte localități, care au experiența cooperării internaționale, au dezbătut împreună cu specialiști chinezi conținutul și implicațiile actuale ale învățăturii lui Confucius, importanța ei în impetuoasa dezvoltare contemporană a Chinei și nevoia cooperării extinse cu China zilelor noastre, în beneficiul mutual. Reprezentanți chinezi și români de la institutele și programele Confucius din România (București, Sibiu, Brașov, Constanța) au împărtășit experiența lor în predarea limbii chineze și în a face cunoscută personalitatea lui Confucius. În cursul lucrărilor simpozionului a avut loc și o lansare de cărți recente despre China ale unor autori români.

https://www.contemporanul.ro/actualitati-comunicate/confucius-si-emergenta-chinei-contemporane.html

Mirela Roznoveanu: Amintire versus Memorie

Globalizarea ipocriziei: Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei, de Gabriel Andreescu (Polirom, 2023), oferă spectacolul de idei al unui proces puțin discutat: acela al modului în care amintirea devine obiect de legislație și al fenomenului prin care înlocuirea unor cuvinte și a sensurilor lor șterge percepții, reprezentări din mintea individului, a colectivităților umane pentru ca peste ele să se aștearnă altele. Când în discursul articolelor sociologice, cărților de istorie și politologie s‑a înlocuit amintire cu memorie (propriu mai mult medicinei, psihologiei, computerelor), adică souvenir (franceză), remembrance (engleză), ricordo (italiană), recuerdo (spaniolă) etc. au fost schimbate cu memoria/ mémoire/ memorie, atunci cuvântul ce exprima emoția unei persoane față de ceva întâmplat lui, familiei lui sau unei colectivități din care făcea parte, a devenit rece și codificabil. Intrat pe mâna politicienilor și activiștilor memoriei – o meserie care nu știam că există, dar ai cărui reprezentanți activi au sarcina de a schimba ceva pe care noi ni‑l amintim în ceva pe care trebuie să ni‑l amintim altfel – memoria (care a înlocuit amintirea) a intrat în bagajul politic al celor ce dețin puterea.

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/amintire-versus-memorie.html

Delia Bodea Iacob: Război în Țara Sfântă

Am emigrat în Israel acum patruzeci de ani. Din primele zile am înțeles că această țară binecuvântată de Dumnezeu este un cuib primjeduit, măcinat de contraste, sub amenințarea permanentă a războaielor, o rană cronică, dureroasă. La început mi‑a fost foarte greu să‑mi înțeleg destinul, să simt că aparțin acestei lumi atât de fascinante, pe de o parte, dar în multe privințe atât de diferite și de turbulente. Și totuși, încetul cu încetul, după ce m‑am apropiat de locurile ei legendare, de oamenii ei harnici, plini de viață și de căldură (oameni care, se auto‑poreclesc „țabari”, în ebraică semnificând fructul de cactus țepos pe dinafară, dar interior dulce sau, așa cm îmi place mie să‑i numesc, „oameni dintr‑o bucată”), după ce mi‑am crescut rădăcini noi, paralele cu cele românești, care m‑au definit ca om și cărora le‑am rămas profund credincioasă, după aproximativ doi ani de acumulări complexe, am început să mă simt devotată acestei țări și să‑i înțeleg valorile, chiar dacă, de multe ori, contrastele ideologice mă tulburau și mă nedumireau. Mi‑a luat ceva timp să înțeleg acest amestec de culturi și mentalități care se împletesc, formând o națiune nouă, tânără, plină de vigoare și de încredere în propriile forțe și calități, dornică să existe și să ofere un viitor sigur următoarelor generații. Ne‑am educat cei doi copii, fiu și fiică, în spirit românesc, dar în același timp în spiritul patriotismului și al devotamentului față de Israel și israelieni. În ciuda îngrijorării inerente, amândoi au făcut serviciul militar în calitate de combatanți (fiul – comandant de tanc, iar fiica noastră – într‑un detașament de geniști), iar noi, ca părinți, i‑am sprijinit și încurajat.

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/razboi-in-tara-sfanta.html

Dorina Brândușa Landén: Ce rămâne între sunet, materie și memorie

Nu toate expozițiile încep cu ceea ce vedem. Unele încep cu o vibrație abia perceptibilă, cu senzația că spațiul respiră înainte ca privirea să se fixeze. Sounding Craft: Meeting on the Field, prezentată la Institutul Cultural Român din Stockholm, se configurează tocmai în acest registru: un câmp în care sunetul, materia și memoria se activează reciproc, construind o experiență ce depășește simpla prezență a lucrărilor. Reunind patru practici artistice distincte, proiectul articulează una dintre cele mai coerente și rafinate propuneri recente ale instituției.
Spațiul galeriei se deschide ca un câmp organizat cu grijă, dar fără rigiditate. Sculpturile, dispuse pe socluri albe, creează puncte de stabilitate, în timp ce picturile, suspendate pe pereți, introduc o fluiditate care destabilizează orice tentativă de fixare. Între aceste două registre – verticalitatea obiectului și fluiditatea imaginii – se insinuează o tensiune discretă, un ritm interior care nu impune un traseu, dar îl sugerează.

https://www.contemporanul.ro/romanii-de-pretutindeni/ce-ramane-intre-sunet-materie-si-memorie.html

A apărut revista Contemporanul nr. 6 Iunie 2026

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay și xPress
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București
Sau online de pe ideeaeuropeana.ro

https://www.contemporanul.ro/numere/nr-06-iunie-2026

Luiza Barcan: Ca o scară între pământ și cer

Valeriu Șușnea, expoziția retrospectivă de pictură și grafică Timp, formă, memorie – Vămile văzduhului, Palatele Brâncovenești, aprilie‑mai 2026. În luminata duminică a Floriilor din acest an, Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia au fost gazda unei ample retrospective de pictură și grafică, semnată de pictorul și profesorul Valeriu Șușnea, președintele Filialei Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Circa 125 de lucrări, realizate din 2009 și până în prezent, au împodobit palatul Sfinților Brâncoveni și galeria „Ghețărie”.
Probabil, nici un alt loc n‑ar fi fost mai potrivit pentru spectacolul vizual gândit de acest pictor, fiindcă scara ce leagă lumea văzută, perceptibilă prin simțuri, de cea nevăzută, ce poate fi intuită doar prin har, rămâne tema de meditație cea mai profundă a lui Valeriu Șușnea. Arta autorului acestei expoziții, pictor și restaurator de pictură medievală cu o îndelungată experiență și cu o bogată activitate, este profund amprentată de întâlnirea de la începutul carierei sale cu frescele bisericilor din nordul Moldovei, îndeosebi de cele de la Voroneț și Sucevița. Ucenicind pe șantierele de restaurare de la aceste monumente, Valeriu Șușnea a rămas definitiv marcat de teologia, simbolistica și măiestria inegalabilă a execuției picturilor murale din Bucovina. De aceea, arta sa, pictură și grafică de șevalet, realizate în manieră liberă, neconstrânsă de canoanele reprezentării de sorginte postbizantină, respiră din aerul rarefiat al sacrului și mixează motive și simboluri creștine interpretate în acord cu viziunea și personalitatea proprie.

https://www.contemporanul.ro/cronica-plastica/ca-o-scara-intre-pamant-si-cer.html