11/09/2026
Am avut ieri o sesiune de consiliere vocațională cu un tânăr de clasa a X-a care, după discuția inițială, mi-a zis că : ”Toți colegii mei știu ce vor: unii vor Medicină, alții IT, alții se duc pe picioarele lor. Eu nu am nicio pasiune. Nu-mi place NIMIC.”
Asta e una dintre cele mai des întâlnite situații cu care mă confrunt în cabinet și care arată golul uriaș care există astăzi în școală în ceea ce priveste procesul de autocunoaștere și clarificare personală. Școala se ocupă să predea materia obligatorie (și am văzut rezultatele de la recentă evaluare PISA – nici asta nu reușește foarte bine), dar ratează să facă ceea ce ar conta cel mai mult, și anume să îi pregătească pe tineri pentru viața reală. Și asta la o vârstă la care mai mult ca niciodată suntem în plin proces de formare și cristalizare a personalității și tot acum suntem la vârsta uneia dintre cele mai importante decizii și anume, parcursul educațional și profesional viitor. O decizie de care vor depinde următorii zeci de ani și tot ce decurge din asta. Tinerii sunt lăsați de izbeliște să se lupte singuri cu propriile întrebări, incertitudini și nesiguranțe, într-o lume în care avem atât de puține certitudini. Piața muncii este într-o dinamică încredibilă generată de AI și de tehnologie, schimbările producându-se într-un asemenea ritm încât în alegerea studiilor și a carierei trebuie să fim atenți ca nu cumva direcția aleasă să fie pe lista ocupațiilor care vor fi înlocuite de AI în urmatorii ani.
Acesta fiind contextul, am început să săpăm. L-am întrebat ce face când nu trebuie să învețe. Ce îi place să facă în timpul liber? Care sunt pasiunile lui? Și am realizat că pentru el, direcția ocupațională trebuia să aibă un nume sau să fie strâns legată de materiile școlare - ceea ce arată nivelul scăzut de orientare profesională pe care tinerii îl au din școală. Ceea ce contează nu sunt materiile în sine, ci cm se traduc astea în meserii reale! Cum trecem de la Matematică ori Fizică la Inginerie, la Construcții sau la Arhitectură!! Din fericire, aici ne ajută și testele psihologice la care recurgem, teste care vin să ofere o perspectivă obiectivă și cuantificabilă a personalității, calităților și intereselor profesionale.
Iată de ce, consilierea vocațională este un proces atât de complex și important, pentru că are legătură pe de o parte cu personalitatea ca fel de a fi, cu calitățile, înclinațiile și interesele cuiva, dar și cu nivelul de cunoaștere al realităților din piața muncii acum și în anii care vin, după terminarea faculțății (ceea ce pentru un tânăr aflat în clasa a X-a, înseamnă următorii 5-7 ani). Munca de consiliere vocațională este extrem de importantă prin implicații. Dar partea frumoasă este că, cu cât confuzia și neclaritatea inițiale sunt mai mari, cu atât mai mare este și bucuria și claritatea interioară câștigate după un demers de consiliere condus corect care dă o direcție clară: simți că prinzi aripi, știi încotro să te îndrepți, și o faci cu toată energia!
