Pasari din Parcul Tineretului - Bucuresti

Deviez un pic de la subiectul paginii, dar nu prea de departe. Peste drum - în cartierul Tineretului.

Duminica asta, o să ies cu Cami Bacioiu la o tură de birdwatching între blocuri, să vedem cu ce specii împărțim spațiul verde, drumurile spre școală/ muncă/ piață, cheiul Dâmboviței și pervazul ferestrei. 😃

Las la comentarii linkul spre evenimentul făcut de ea.

Participarea e gratuită, desigur, doar să vă înscrieți.

Unde: Părculețul Rădulescu-Motru intersecție cu Poenari
Cand: Duminica, 26 aprilie, ora 9.00

Am adus din parc, de ieri, niște capîntortură, o ciocănitoare pestriță mică, dar foarte harnică, un muscar negru, o pitulice sfârâitoare foarte hotărâtă să rămână printre crengi și o bucată de pupăză.

Atât am putut prinde din ea, pentru că avea treabă. Pupăza își ia pauza de masă foarte în serios și când e vremea de mâncat, chiar mănâncă. Nu umblă creanga, după păsări. 🙂

Vânturelul roșu s-a apucat mai devreme de ciocnit. Deja de ieri troznea cărăbușii de asfalt, pe aleea principală a parcului.😃 Nu părea jenat de copiii care se plimbau cu bicicleta sau de găștile de adolescenți.

Cei doi corcodei mari încă sunt cu noi, la fel și un fluierar de munte. Parcul s-a transformat din nou în motel pentru autostrada păsărilor migratoare. Momentan, trec muscarii gulerați și cei negri. Când e liniște în parc, țiuie, cârâie și zbârnâie toți copacii și toate tufele. 🙂

Graurii se joacă de-a ciușul, de-a șorecarul și mai ales de-a grangurul, cât să crească brusc pulsul păsărarilor. Dacă nu cumva era tot unul de-al lor, s-ar putea să fi ajuns deja în parc și privighetoarea roșcată.

Eu și sperie-păsări ăsta din prima poză am ieșit prin parc, să vedem ce mai fac castanii.

Partea bună, pentru mine, e că l-am văzut și pe el, și pe fratele lui de specie, cu care se fugărea prin copacii abia înmuguriți până să înceapă ploaia.

Partea mai puțin bună, pentru el, e că sub mugurii și crengile încă goale ale castanilor nu prea te poți adăposti când plouă. Poate mai eficient era un zarzăr.

S-a mai întors cineva din migrație, în afară de cuc - muscarul gulerat. Din păcate, n-o să stea prea mult la noi, doar se odihnește în drum spre locul de cuibărit.

Corcodeii mari s-au coafat frumos și aproape că nu mai seamănă cu tentativele de dinozauri pe care le vedeam în iarnă pe Lacul Morii.

La noi în parc sunt acum doi. Înoată, mănâncă, se apropie, se îndepărtează, iar ieri ne-am uitat toți patru la același apus. Ei din apă, noi de pe mal.

Codroșul de pădure pare că se joacă de-a oul de Paște, dar de fapt e un domn serios și foarte pus pe treabă. Are o familie de crescut și primăvara asta, așa că a început deja să cânte prin zarzări și să-i prindă doamnei câte o gustare.

Printre berzele din poza gri nu se vede, dar au trecut ereți, acvile țipătoare mici și șorecari weekendul trecut.

Peste cele trei flori albe a trecut deja motocoasa de aprilie, nu știu dacă mai are rost să le căutați.

E frumos ce se întâmplă zilele astea pe cer, mult mai frumos decât ce fac oamenii pe pământ.

Ieri, de exemplu, pe deasupra Parcului Tineretului, a trecut o gaie neagră.

mC5/P scrie în dreptul ei, în a II-a ediție a determinatorului Collins, versiunea în limba română.

mC înseamnă că gaia neagră este, în România, specie cuibăritoare migratoare. 5 înseamnă că e foarte rară la noi, cu o estimare de mai puțin de 100 de perechi.

P înseamnă specie ce poate fi observată în pasaj, în timpul migrației.

Primăvara asta cel puțin încă trei prieteni păsărari au văzut gaia neagră trecând peste București. Au notat observațiile pe Rombird, ca să ne bucurăm toți de ele.

În afară de gaie, în cele 20 de minute cât am stat ieri în parc, au mai trecut pe autostrada păsărilor acvile țipătoare mici, două stoluri de berze albe, un șerpar și cel puțin un șorecar comun.

E o bucurie să le urmărești călătoria, prin binoclu. Câteva minute cât le vezi rotindu-se deasupra, dispărând și reapărând din nori, trecând peste copaci, oameni, blocuri, intersecții aglomerate, ai senzația că ești sus, cu ele. Că simți curenții tăioși de aer care le ciufulesc penele. 🙂

Dacă aveți timp și chef, mâine putem face asta împreună, la Ziua Păsărilor în Parcul Tineretului.

O să fim mai mulți păsărari de la SOR Bucureşti, cu lunetă și binocluri.

Ne vedem la 09.00, la Terenurile de Baschet (chiar așa e trecut locul pe GoogleMaps).

E perioada aia din an în care, dacă-ți plac păsările, e extrem de greu să stai între patru pereți.

Prin copaci chițăie pitulicile mici, aușeii cu cap galben, aușeii sprâncenați - evident, pe lângă sortimentele obișnuite de pițigoi, florinți, cinteze.

Graurii au fost suspect de tăcuți zilele astea - nu le stă în fire, dar mă aștept să recupereze curând.

Prin tufele de tuia de la OZN se alergau 3 măcălendri. Nu e de glumă. Așa mici și simpatici cm sunt, masculii sunt foarte teritoriali și uneori bătălia pe teritoriu se lasă cu victime.

Luni sau marți am văzut într-un zarzăr două cinteze de iarnă care încă nu și-au făcut bagajele.

E aglomerație mare și pe cer. Trec stoluri mari de berze - doar albe am prins eu azi -, câte două-trei-șapte acvile, șerpari, ereți de stuf și alți răpitori mai mari sau mai mici.

Tot săptămâna asta, Andrei Cristian Kerekes a văzut o silvie cu cap negru, Andrei Dobroiu o mierlă gulerată. 🤩

De mâine promit să revin la poze cu păsări și atât.

Azi am mai dat o tură pe la zona defrișată ieri. Am găsit un măcăleandru care-și căuta măceșul în care l-am văzut hrănindu-se și adăpostindu-se toată iarna.

Apoi un pănțăruș care s-a ascuns într-o stivă de ramuri tăiate, un fazan șchiop, fără coadă, vreo 4 masculi de mierlă care se certau pe locurile de cuib, între timp împuținate.

Habar n-am ce a pățit fazanul. Poate s-a bătut cu un concurent pentru teritoriu, poate l-a fugărit un câine, poate...

Am adăugat câteva poze relevante pentru cm e îngrijit parcul în ultimii ani. Inclusiv cu sediul alpab - mari gospodari, se vede după curtea ordonată și impecabilă, precum și după o bucată de acoperiș acoperită cu folie de plastic. 😐

Nu-mi doresc ca parcul ăsta să treacă în administrarea altcuiva, n-aș vrea să se umple și mai rău de betoane și chioșcăraie, cm e în parcul Lumea Copiilor.

Dar aș vrea tare, tare mult să se ocupe de el niște oameni competenți, care înțeleg rostul naturii în oraș, așa cm e ea. Poate un director alpab care înțelege - și-i și pasă - cm funcționează un ecosistem?

Serios că se poate să avem parc îngrijit - alei fără gropi și obstacole, bănci, curățenie, lumină, cișmele, ronduri cu flori de cultură - și în același timp să păstrăm și colțuri mai sălbatice.

Nu, tufele dense, stuful și iarba nu nasc pungi de plastic, hârtie igienică, doze de bere și alte ambalaje, dacă oamenii au bun simți și paznicii din parc își fac treaba pe bune.

Să tai tot numai pe ideea că așa o să fie mai curat și mai sigur parcul (n-o să fie) e ca și cm ne-am tunde toți zero, mereu, ca să fim sigur că nu luăm păduchi. 🤷‍♀️

Aici a lucrat echipa care se ocupă de „îngrijirea” Parcului Tineretului. 😐

În timpul acestei zile au ras aproape toate tufele de pe deal, în dreapta Podului Mare, cm vii dinspre Șincai.

Cele mai multe - inclusiv tufe îmbobocite de forsythia, de ale cărei flori ne-am fi putut bucura toți weekendul acesta - au fost tăiate de la pământ.

Câteva au scăpat - le-au lăsat la 3-4 palme înălțime.

În urma lucrătorilor a rămas ce vedeți: pământ gol și stive de crengi și rămurele cu muguri pe ele.

Dispariția zonei de tufe, de peste 100 de metri pătrați, înseamnă și mai puține locuri de cuibărit și adăpost pentru păsările din parc și alte animale. Asta i s-a întâmplat ariciului din prima poză, rămas fără adăpost, din fericire în viață și aparent nerănit de drujbe.

Persoana care a făcut fotografiile a povestit că erau mai mulți arici.

Din punctul meu de vedere, ce au făcut oamenii ăștia aici e un dezastru și sper că Direcția de Mediu a Primăriei București va lua rapid măsuri ca așa ceva să nu se mai întâmple.

*E prima dată când pun pe pagina asta poze pe care nu le-am făcut eu. Și nici măcar nu știu pe cine să menționez ca autor. Scuze, mi s-a părut mai important să știți ce s-a întâmplat azi în parc.

Marți și-a găsit să toarne cu găleata, nu să plouă, fix în pauza mea de masă.

La hrănitorile de la păduricea de duzi și malul lacului era plin. Pe insula cu două poduri, la fel.

Covor de cinteze, pițigoi mari, cinteze de iarnă, florinți, pițigoi albaștri pițigăindu-se prin puținele tufișuri rămase. Plus cinteza albă (cu leucism) pe care o văd a treia oară iarna asta în parc.

Plus ghionoaia verde. Toată lumea umbla prin ploaie după mâncare, numai eu după păsări.

A doua zi m-am trezit mai devreme, ca să am timp să dau o tură înainte de muncă.

E. Aproape că n-am mai găsit picior de pasăre, deși teoria birdwatchingului spune că dimineața e cel mai bun moment să ieși în parc. N-a funcționat de data asta.

Partea faină a fost că am găsit grauri, prima dată pe anul ăsta în parc. :) Și ei, și calendarul zic că e primăvară. Așa o fi.

Altă chestie de care acum 7-8 ani n-aș fi zis că o să mă bucur a fost vrabia de câmp venită la una dintre hrănitori. Nu prea le-am mai văzut la hrănitori în ultima vreme, deși la început se instalau cu tot stolul în tăvi ca să se îndoape.

Cred că le-a fost greu azi în parc păsărilor și nici în zilele următoare, cât pământul o să fie acoperit de zăpadă, nu o să le fie simplu.

Dar au trucurile lor ca să reziste frigului, mai bine decât am face-o noi în locul lor, și să găsească de mâncare acolo unde nu pare că a mai rămas mare lucru.

În parc funcționează, din ce știu, vreo 5 hrănitori aprovizionate cu semințe de floarea-soarelui pentru păsările mici cm sunt pițigoii mari, pițigoii albaștri, vrăbiile de câmp, cintezele, florinții, botgroșii, scatiii - cele mai vulnerabile în perioada asta.

Puteam să scriu și „țiclenii”, dar de doi ani nu i-am mai văzut la hrănitoarea de care mă ocup și unde i-am văzut ani la rând. Nu știu dacă mai avem în parc țicleni, sper să mai fie.

Oricum, ideea e că păsările cele mai vulnerabile la frig și zăpadă au suplimente deja. Iar cele acvatice, cm sunt rațele mari, lișițele, pescărușii, au totuși destulă apă lichidă în care să-și caute de mâncare.

De mâine am văzut că ninsoarea se oprește, iar săptămâna viitoare crește și temperatura. Orice ați face, nu vă apucați să aruncați cu pâine pe lac sau pe maluri. :) Nu e nevoie și nu face bine nimănui, poate doar șobolanilor.

Au fost și ele, pitulicile mici, la numărătoarea de EuroBirdwatch. :)

Cea din prima poză mânca de zor semințe uscate de pe așa-zisele buruieni rămase pe o pajiște.

Printre cele 32 de specii văzute, au mai fost aușei - cu cap galben și sprâncenați, sturzi cântători, muscari suri, vreo doi muscari negri și așa mai departe.