One2Coach

E greu de explicat cu adevărat ce se petrece într-o formare de coaching.

Prezentăm module și echipa, explicăm beneficii, lămurim chestii administrative, împingem promo să știe lumea de early bird, că și banii sunt importanți.

Postăm poze, testimoniale, scriem cât putem.

Mulți participanți vin pentru o nouă profesie în portofoliu, mai multe competențe în anumite funcții, cunoaștere sau dezvoltare personală.

Dar experiența, ce trăiește fiecare din cursanți și traineri, câte gânduri, dorințe, așteptări, speranțe se lasă auzite, câte feedback-uri integrate, câtă muncă, atenție, timp, ore ”răpite” de la cei dragi, de la alte proiecte... pe acestea cm să le cuprindem?

Ele sunt acolo, fac parte din viețile tuturor care trec prin proces.

Comunitate, obiceiuri noi, oameni care formează alți oameni, oare ce cuvânt ar caracteriza ce se întâmplă într-o școală de coaching?

De ce functioneaza procesul de coaching?

Stii sentimentul acela cand cineva iti pune o intrebare si brusc iti pica toate fisele din lume?
Nu pentru ca nu stiai raspunsul. Ci pentru ca intrebarea a atins ceva la care nu te-ai gandit niciodata in felul acela.
Asta e coachingul, in esenta.
Nu functioneaza pentru ca un coach stie mai mult decat tine. Functioneaza pentru ca se creeaza conditiile in care tu te poti vedea mai clar, gandi mai liber si actiona mai aliniat cu cine vrei sa fii.

Cei mai multi dintre noi stim, undeva in interior, ce vrem sau ce ne tine pe loc. Problema e ca traim in propriile noastre povesti, cu filtrele si convingerile noastre, atat de familiare incat devin invizibile.

Un coach nu are aceste filtre. Si distanta asta face toata diferenta.
Nu e magie. E stiinta conexiunii umane aplicata intentionat.
Tu, ai avut vreodata o conversatie care ti-a schimbat perspectiva asupra unei situatii? Cum a aratat aceea?

Daca ai ajuns prima oara pe aceasta pagina si nu esti sigur/a exact ce e coachingul, esti in locul potrivit sa afli.

Coachingul este un proces de dezvoltare personala si profesionala in care un coach lucreaza alaturi de tine, nu in locul tau, ca sa te ajute sa gasesti claritate, sa iei decizii mai bune si sa treci de la intentie la actiune concreta.

Un coach nu iti da sfaturi, nu iti spune ce sa faci si nu iti rezolva problemele. Te ajuta sa iti gasesti propriile raspunsuri, pornind de la resursele si valorile tale.

Cam de cate feluri este?

Coaching individual, adica lucrul unu la unu intre coach si client. E cel mai frecvent format si se potriveste oricui vrea sa lucreze la obiective personale sau profesionale, tranzitii de cariera, dezvoltare de leadership sau pur si simplu mai multa claritate despre directia in care merge.

Coaching de echipa sau team coaching, care lucreaza cu o echipa ca intreg, nu cu membrii ei pe rand. Se foloseste atunci cand o echipa vrea sa functioneze mai bine impreuna, sa comunice mai eficient sau sa navigheze schimbarea ca un sistem coerent.

Coaching de grup, in care mai multi coachee lucreaza impreuna cu un coach pe teme comune, beneficiind si de perspectivele celorlalti.

Coaching de cariera, de viata, executiv, de performanta sunt specializari in functie de context si obiective, dar toate au in comun acelasi principiu: clientul e expertul in propria viata, coach-ul creeaza spatiul in care acesta poate sa se vada mai clar.

De ce e bun?

Pentru ca cei mai multi dintre noi stim, undeva in interior, ce vrem sau ce ne tine pe loc. Problema e ca rareori ne dam timp si spatiu sa ne oprim si sa ascultam acel interior.
Coachingul creeaza exact acel spatiu. Si cu el, vine claritate, directie si energia de a face urmatorul pas.

(sursa foto - internet)

Mai este o singură zi de înscriere cu preț de early bird pentru seria de Coaching Individual care începe în octombrie.

Nu e o presiune, e doar un reminder. O astfel de decizie necesită timp, așa este.
Dacă te gândești de ceva vreme să faci pasul spre formarea în coaching, sau să îți aprofundezi practica existentă, acesta e momentul în care decizia costă mai puțin, în toate sensurile.

Pe 31 mai se închide tariful preferențial.
Pe 2 octombrie începe seria 25.
Linkul de înscriere în comentarii.

Mai sunt doar 5 zile din perioada de Early Bird pentru înscrierea la cursul Being Coach(ed), seria 25, care începe în octombrie!

De 12 ani alături de oamenii care își doresc dezvoltare, fie pentru ei înșiși, fie ca parte din portofoliul profesional, echipa One2Coach te invită să te alături grupei care este în formare.

Școala are cursurile acreditate ICF Nivelul 1 și 2.
Programul se desfășoară pe durata a circa 8 luni, în format hibrid.
Dincolo de curricula necesară pentru dobândirea competențelor profesionale, venim cu experiența profundă a trainerilor - de business, de marketing și branding, de facilitare și psihoterapie.

Întreaga echipă are un portofoliu de mii de ore de coaching și training - ceea ce se traduce pentru participanți în exemple reale de bune practici, do's and dont's, demo-uri, observare și feedback în timp real.

Suntem deja pregătiți ca infrastructură pentru schimbările pe care ICF le va introduce din 2027 în evaluarea participanților.

În plus te așteaptă o comunitate compusă din sutele de foști cursanți - organizăm tabără de vară, sesiuni de mentoring și supervizare, seri de peer coaching pentru completarea orelor de practică în vederea acreditării și întâlniri de clarificare a căii de acreditare.

Mai multe detalii despre agendă, înscriere, costuri etc. în subsolul acestei postări.
Hai să vezi dacă ți se potrivește!

Cum măsori progresul într-o formare de coaching, și de ce întrebarea asta întoarce oglinda spre tine?

Ultimul modul din primul nivel al seriei 24 de formare a fost despre scalare și măsurarea progresului, concepte esențiale pentru orice coach care vrea să construiască o practică solidă, nu doar să acumuleze ore de sesiuni.

Teoretic, măsurarea progresului pare simplă: stabilești indicatori, urmărești schimbările, evaluezi rezultatele.
În practică, primul lucru care apare e o altă întrebare: dar pe mine cine mă măsoară?

Coachii în formare se confruntă devreme cu un paradox interesant. Sunt pregătiți să ajute alți oameni să crească, dar au o provocare să aibă un sistem prin care să își evalueze propria creștere.
Feedback informal, impresii de după sesiuni, sesiuni observate oficial, sentimentul că "a mers bine" sau că "ceva nu a funcționat".
Marea majoritate tânjesc după structura și experiența pe care o au deja în alte arii profesionale ale vieții lor.

Un coach care știe cm să își măsoare propriul progres va avea claritate să construiască acest sistem și pentru clienții săi.

De aceea la One2Coach integrăm aceste instrumente nu doar ca teorie despre practica de coaching, ci ca experiență directă în formare: cursanții le trăiesc mai întâi pe propria piele.

Scalarea unei practici de coaching nu începe cu marketing sau cu prețuri. Începe cu claritate despre ce funcționează, dovezi reale ale impactului și capacitatea de a vedea creșterea, nu doar de a o simți.

Tu, ca practician, cm îți măsori progresul?

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝟖 – 𝐅𝐚𝐜𝐢𝐥𝐢𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐫𝐞ș𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢
𝐷𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎 𝑠̦𝑡𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒

Ai avut vreodată un moment în care totul a devenit clar?
O conversație, o carte, o sesiune, un podcast, în care ai simțit că ai înțeles ceva esențial despre tine sau despre o situație în care erai blocat.
Dar, ce să vezi, de-a doua zi... viața și-a reluat ritmul. Urgențele au revenit. Claritatea s-a transformat pe nesimțite în ceață. Și la o săptămână distanță, revelația era aproape uitată.

Nu înseamnă că momentul acela nu a contat. Înseamnă că înțelegerea singură nu schimbă nimic, dacă nu e urmată de ceva concret.

Asta face competența 8 în coaching - transformă conștientizarea în mișcare reală.
Nu prin presiune, nu prin liste de to-do impuse din exterior, ci în parteneriat cu clientul: ce vrei să faci cu ce ai înțeles? Care e primul pas pe care îl poți face tu, cu resursele pe care le ai chiar acum? Ce te-ar putea opri și cm te pregătești pentru asta?

Și mai e ceva pe care această competență îl face, ceva ce uităm adesea să facem cu noi înșine și cu oamenii din jurul nostru: sărbătorește.
Nu doar rezultatele mari, finale, spectaculoase. Ci fiecare pas făcut, fiecare decizie luată, fiecare moment în care ai ales să te miști în loc să stai pe loc.
Pentru că progresul nerecunoscut obosește. Iar un client care nu își vede creșterea va crede că nu crește, chiar dacă o face.

Ultima întrebare dintr-o sesiune de coaching bună nu e niciodată "ai înțeles?". E mai degrabă "ce rămâne cu tine din conversația asta și ce faci de mâine încolo?"

Tu, ce ai înțeles recent și n-ai pus încă în mișcare? Ce ar trebui să se întâmple ca să faci primul pas?
Spor!

𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐨𝐚𝐜𝐡𝐢𝐧𝐠𝐮𝐥 𝐢̂𝐧 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚̆?

E o întrebare pe care ne-am tot adresat-o, ca traineri, ca să ne calibrăm activitatea și să adaptăm atât informațiile din formare, cât și practica.

Da, trăim într-un moment în care mulți oameni amână decizii, țin banii mai strâns, se uită în jur și nu știu prea bine ce urmează.

Și, mai are sens coachingul acum? Sau e un lux pentru vremuri liniștite?
Răspunsul scurt e nu, nu e un lux. Dimpotrivă.

Un studiu BetterUp publicat în 2022 în 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝐽𝑜𝑢𝑟𝑛𝑎𝑙 𝑜𝑓 𝐸𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑐𝑒 𝐵𝑎𝑠𝑒𝑑 𝐶𝑜𝑎𝑐ℎ𝑖𝑛𝑔 𝑎𝑛𝑑 𝑀𝑒𝑛𝑡𝑜𝑟𝑖𝑛𝑔 arată cm coachingul este eficient tocmai în perioade de criză și schimbare rapidă, îmbunătățind atât bunăstarea psihologică, cât și performanța.

Cererea crește în incertitudine, nu scade.

Și nu e surprinzător. În criză, creierul intră automat în modul supraviețuire. Perspectiva se îngustează, gândim mai reactiv, mai puțin strategic. Ne pierdem în urgențe și pierdem din vedere direcția.

Oamenii care nu au toleranță optimă la stres și nesiguranță se văd lipsiți de resurse și neputincioși, se victimizează și nu știu ce să facă pentru viața lor.
În loc să se reorienteze spre învățare și extindere de perspective, se ascund, de parcă ar putea să nu îi ia valul tuturor schimbărilor prin care trecem.

Coachingul face exact opusul: creează un spațiu în care încetinești suficient cât să gândești clar.
Iți dai timp să separi ce poți controla de ce nu poți. Să nu confunzi zgomotul din jur cu propriile tale răspunsuri.

Există și limite, e drept - coachingul nu înlocuiește terapia când cineva e în epuizare severă, sau se trezește cu traume mai vechi activate. Nu poate schimba politici și nu poate opri războaie.

Dar îți schimbă relația cu contextul. Îți arată locul unde zace potențialul tău.
Și uneori asta e exact ce ai nevoie.

Tu - ai simțit vreodată că o conversație bună ți-a reașezat lucrurile într-un moment dificil?

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝟕 – 𝐒𝐭â𝐫𝐧𝐞ș𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧ș𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞a

𝐷𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 î𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑏𝑖𝑙

Există momente în care cineva spune exact ce trebuia să auzi - și nu e neapărat o întrebare. Poate e o tăcere din aceea ciudată, pe care îți vine să o tai cu cuțitul, dar parcă orice ai spune ar suna și mai ciudat decât dacă ar continua așa. Sau poate auzi o metaforă care descrie mai bine decât ai fi putut tu vreodată situația în care ești. Și, de ce nu, o observație simplă, fără judecată, care aprinde brusc o lumină în ceva ce era întunecat de mult.

Aceste momente nu apar din întâmplare. Ele apar atunci când cineva din fața ta e suficient de prezent și de curios încât să observe - în tine - lucruri pe care tu nu le mai vezi, de atâta vreme de când le privești.

Competența 7 în coaching se numește „Stârnește conștientizare" și e, probabil, cea mai complexă din toate opt. Nu pentru că ar fi tehnică, ci pentru că cere ceva rar: să renunți la impulsul de a explica, de a rezolva, de a ghida - și să lași spațiu pentru ca celălalt să ajungă singur la propria înțelegere.

Un coach care stăpânește această competență nu are un singur instrument. Are un întreg repertoriu - întrebări care merg dincolo de modul obișnuit de gândire al clientului, tăcere folosită deliberat, metafore care ocolesc apărările raționale și ajung direct la esență, observații împărtășite fără atașament față de ele.

Dar și dacă nu ești coach, să știi să-ți ajustezi abordarea în funcție de ce are nevoie omul într-un moment specific - e un moment extrem de valoros. Doar imaginează-ți câte discuții ai fi evitat, sau câte detalii ai fi aflat sau câte conflicte ai fi putut aplana dacă ai fi pus o întrebare care să arate un tipar comportamental, în loc să critici. Sau ai fi cerut o părere, în loc să o impui pe a ta. Sau ai putea sta cu neplăcerea de a nu știi, și de a înțelege că uneori viața nu este o cursă contra cronometru, ci mai degrabă … pauza grăbește lucrurile.

Oare cm ai putea să stai azi lângă copilul venit de la școală și ce să îi spui să nu mai răspundă cu ”bine”? Dar colega ta copleșită de termene, ce vorbe ai putea să îi dăruiești să obții un zâmbet și o încurajare? Dar tu… când ți-ai vorbit ultima oară întrebându-te în liniște, ce resurse ai și cm le folosești?
Spor!