11/09/2026
Nimeni nu vorbește despre ce simt bunicii la începutul școlii…
Toată lumea vorbește despre emoțiile copiilor și ale părinților, dar prea puțini se gândesc la ceea ce se întâmplă în sufletul bunicilor atunci când începe un nou an școlar.👵🏻👴🏻
Poate că, privind ghiozdanul nepotului, bunica își amintește de diminețile în care își pregătea propriul copil pentru școală. De uniforma așezată cu grijă pe marginea patului, de pachețelul pus în grabă, din ce avea prin casă, și de mâna aceea mică pe care o ținea strâns până la poarta școlii.
Iar bunicul poate își amintește cm își privea copilul pășind timid spre clasă, fără să știe cât de repede vor trece anii…🏫👨🏻🎓🥺⌛️
Astăzi, copiii lor sunt părinți. Îi privesc cu ochii plini de mândrie cm își pregătesc, la rândul lor, copiii pentru școală. Poate că în gesturile lor se regăsesc pe ei înșiși, așa cm erau odinioară: emoționați, grăbiți, atenți la fiecare detaliu și cu sufletul plin de întrebări.
Unii bunici își însoțesc nepoții până la poarta școlii. Le poartă ghiozdanele, îi țin de mână și îi încurajează cu o vorbă bună. Alții îi așteaptă răbdători la ieșire, indiferent dacă afară plouă, este frig sau sunt obosiți. Îi duc acasă, le încălzesc mâncarea și ascultă cu interes fiecare întâmplare din clasă, chiar dacă povestea este spusă de mai multe ori, ei au răbdarea pe care părinții nu o au.
Poate că nu știu toate metodele noi de predare și poate că unele teme li se par mai complicate decât cele de odinioară, dar știu să ofere ceva ce nu se învață din nicio carte: timp, răbdare, siguranță și iubire.🥰
Pentru un bunic, începutul școlii este și o călătorie înapoi în timp. Este întâlnirea dintre copilul pe care l-a crescut și nepotul care îi seamănă. Este dovada vie că anii au trecut, că familia a crescut și că iubirea s-a dus mai departe, dintr-o generație în alta.
Bunicii trăiesc începutul școlii de două ori: o dată pentru copiii lor și încă o dată pentru nepoți. Doar că a doua oară îl privesc cu mai multă răbdare, cu mai multă înțelepciune și poate cu un dor tăcut după anii în care propriul lor copil era cel care purta ghiozdanul în spate.
În spatele multor copii care ajung la timp la școală, care găsesc o masă caldă acasă și care au cui să-i povestească despre ziua lor, se află un bunic.
Un bunic care nu cere nimic, dar oferă atât de mult.
Să nu uităm să le mulțumim bunicilor care ne ajută să ne creștem copiii. Pentru ei, fiecare început de școală nu este doar despre nepoții care cresc, ci și despre propriii copii, deveniți părinți sub privirile lor pline de mândrie.
Iar aceasta trebuie să fie una dintre cele mai frumoase și mai emoționante răsplăți ale vieții: să-ți vezi copilul ținându-și propriul copil de mână, în drum spre școală… ❤️
✍🏻©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
📔Cartea părinților și a bunicilor: https://www.cartre.ro