08/07/2026
Cu adâncă durere, Fundația Națională a Tinerilor Manageri își ia rămas bun de la Anca Cernea, prieten drag și mentor de-a lungul anilor pentru mulți dintre noi. Ne-a călăuzit cu înțelepciune, ne-a întărit prin exemplul credinței și al verticalității ei și a lăsat urme adânci în viețile celor pe care i-a îndrumat. Îi vom păstra mereu recunoștința și amintirea vie.
Cu durere în suflete și cu speranța învierii ne luăm în aceste zile rămas bun de la scumpa noastră prietenă Anca Cernea. Ancuța ne-a fost tuturor întărire la greu, minte limpede în furtunile de întuneric, minciună și confuzii, curaj la momente de șovăială, medic neobosit al bolilor trupești și demnă mărturie de credință și conștiință creștine în lumea în care trăim. A tămăduit, a schimbat în bine atât de multe vieți, a dăruit fără măsură.
Miercuri, 8 iulie 2026, sicriul va fi depus spre priveghere la reședința de lângă catedrala greco-catolică Sfântul Vasile cel Mare din București (str. Polonă 50).
Joi, 9 iulie 2026, la orele 12, tot la catedrala greco-catolică Sfântul Vasile, întâi-stătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, PF Claudiu, și episcopul de București, PS Mihai, vor oficia slujba de înmormântare, după care sicriul va fi condus la cimitirul Bellu.
Anca Cernea s-a născut în 1965. Părinții ei, Ioan Bărbuș (lider al Tineretului Universitar Național Țărănesc înainte de 1947, senator și vicepreședinte PNȚ după 1989) și Elsa Anca Bărbuș (fiica fruntașului țărănist Victor Anca) se căsătoriseră în 1964, la capătul unei logodne de 17 ani – perioada de detenție politică a tatălui Ancăi.
Medic de profesie, după 1989, Anca a dus mai departe crezul și mărturia părinților ei, care au plătit cu ani grei de închisoare credința în Dumnezeu, prețuirea libertății și recuperarea tradiției democratice românești, în care partidele istorice păstrau calea cea dreaptă, chiar dacă aceasta nu era ușoară sau evidentă.
A fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD, publicist și conferențiar pe teme politice, de familie, de morală creștină și etică medicală, preşedinte al Fundaţiei Ioan Bărbuş și membru al Asociației Medicilor Catolici. Mesajul Ancăi de la Sinodul pentru Familie al episcopilor catolici, desfășurat la Roma în prezența Papei Francisc, când a îndemnat Biserica Catolică să nu urmeze spiritul lumii, ci să întoarcă lumea către Dumnezeu, a avut un ecou profund în medile catolice internaționale.
Ultimele șapte luni au fost luni de suferință teribilă.
Ne mângâie însă credința că nu ne-ai părăsit, Ancuța. Ai trecut doar pe malul celălalt al drumului, iar firul dintre noi rămâne neîntrerupt, până în ziua Învierii, când ne vom reîntâlni. Tu ai dus mai departe munca și sacrificiul părinților tăi și ne-ai lăsat o temelie a credinței creștine, a libertății și a democrației. Crezul și mărturia ta sunt de acum ale noastre, iar noi vom clădi și mai departe pe temelia pe care ai pus-o și nu vom lăsa să se piardă ce ai zidit.
“Moartea nu contează.
Am trecut pe malul celălalt,
Nimic mai mult.
Am rămas tot eu, așa cm tu ești tot tu.
Unul pentru altul suntem ceea ce am fost mereu.
Vorbește-mi, chemându-mă pe nume, așa cm mi-ai spus mereu.
Nu-ți schimba tonul vocii: nu-mi vorbi nici solemn, nici trist.
Râzi așa cm râdeam împreună…
Roagă-te, zâmbește, gândește-te la mine, roagă-te cu mine.
Viața e și acum ceea ce a fost înainte: firul nu este tăiat.
De ce aș ieși din gândul tău, numai pentru că nu mă poți vedea?
Nu sunt departe… doar pe partea cealaltă a drumului…
În rest, sunt cu tine.
Inima mea e plină de tine și toată tandrețea e acum mai limpede și mai pură.
Șterge-ți, așadar, lacrimile și nu mai plânge, dacă mă iubești. (Henry Scott Holland)
