Magia Relațiilor Conștiente by Livia Soare

Cam așa :)

O super-mega idee de contemplat asupra ei!

Privind în urmă la modul în care mă poziționam în relațiile mele - exact așa făceam. Și nu numai în relațiile de cuplu, ci cu toată lumea.

Îmi plăceai, mă ajutai cu ceva - ”te iubeam”. Cum nu mai făceai cm aveam eu nevoie sau mă zgândăreai cu ceva le orgoliu, imediat ”pa, la revedere”. Emoțiile mi se schimbau, motivațiile mi se schimbau, stările mentale și toate percepțiile se schimbau uluitor iar eu îî croiam și mă foloseam de toți după aceste capricii ale mele. Și culmea că atunci pe moment, mă simțeam și bine că făceam asta.

Daarrrrr...prin prisma acestor semințe plantate haotic, după emoțiile mele fluctuante, „mi-am luat-o” destul de dur de la viață. Cu de toate. Exact cm am rănit mult pe ceilalți cu emoțiile mele random și nestăvilite tot așa ”am fost și eu iubită” de ceilalți.

Așa că nu am știut ce e iubirea. Nu că acum știu, dar fac eforturi să aflu :)

Am citit undeva că în istoria omenirii, au existat doar 5 zile de pace. În rest, au fost războaie tot timpul.

Și dacă e așa, atunci - să ai pace în inimă și pace în lumea care trăiești - chiar e un adevărat miracol.

O săptămână cu multă pace vă doresc!

Poate una dintre cele mai profunde lecții pe care trebuie să le învățăm într-o viață!

Să fim buni cu toate animalele - că nu știm nimic despre ele!

Când un comportament devine „normal” în jurul nostru, e foarte ușor să nu-l mai punem la îndoială.

Dar faptul că toată lumea face la fel nu înseamnă că este sănătos, moral sau benefic.
Am văzut asta des în relații.
🔹 Țipete, ironii, tăceri punitive – „toți se mai ceartă așa”.
🔹 Lipsa de respect – „e normal, așa sunt relațiile după un timp”.
🔹 Victimizare continuă – „și alții au avut copilării grele”.
🔹 Evitarea responsabilității – „așa sunt eu, n-am ce face”.

Adevărul e simplu și incomod: un comportament toxic nu devine mai puțin toxic doar pentru că este răspândit și toată lumea îl manifestă.

Momentul de cotitură apare atunci când încetez să mă mai raportez la ce fac alții și încep să mă întreb sincer:

👉 Ce creez eu prin felul în care gândesc, vorbesc și acționez?
👉 Ceea ce fac alții mă ajută pe mine să am relații mai bune? - indiferent cine sunt acei alții – părinți, rude, prieteni, VIP_uri, eroii din filme etc

A face lucrurile diferit - înseamnă să-mi asum responsabilitatea personală.
Dar asumarea responsabilității personale nu înseamnă să mă învinovățesc. Înseamnă doar să-mi recunosc puterea de a gândi și apoi de a face diferit, chiar dacă nu e comod.

Chiar dacă ies din „normalul” grupului.
Chiar dacă pierd oameni care se simt amenințați de schimbarea mea.

Cu toții știm că cercul de oameni pe care îl alegem contează enorm.
Pentru că vom devini, inevitabil, mai asemănători cu cei pe lângă care stăm mai repede decât ne dăm seama.
Pentru mine, asta este maturitatea emoțională: să aleg conștient ce semințe plantez în relații, pentru că ele vor deveni, inevitabil, realitatea mea de mâine.

Și pentru că viața mea și relațiile mele merită mai mult decât un „așa face toată lumea”.

Să ne amuzăm un pic, așa ca de duminică :)

(preluată de unde de pe FB)

O altă perspectivă asupra frumuseții umane💜🌟

Pentru mine, relațiile nu sunt despre cât de aproape sau cât de departe suntem fizic. Sunt despre cm suntem unul cu celălalt, despre cm ne purtăm unul cu celălat.

Cu siguranță că sunt relații care au supraviețuit la mii de kilometri distanță și relații care s-au pierdut stând zilnic în aceeași casă.
Diferența nu a fost distanța, ci grija.
Grija față de ce simte celălalt.
Grija de a nu răni prin cuvinte spuse la nervi.
Grija de a asculta, nu doar de a răspunde.
Grija de a nu lua iubirea ca pe ceva ”care mi se cuvine”.
Grija ca celălalt să fie fericit.

Ceea ce construiește, zi după zi, este atenția sinceră la lumea interioară a celuilalt.