08/08/2026
Când confundăm funcțiile vitale cu semnele vitale, ce îi învățăm de fapt pe viitorii asistenți medicali?
Am citit proiectul noului curriculum pentru asistentul medical generalist, aflat în dezbatere publică, și m-am oprit la o formulare care m-a surprins:
„Funcțiile vitale: temperatură, puls, frecvență respiratorie, tensiune arterială...”
Nu este doar o exprimare nefericită. Este o confuzie de concepte.
Funcțiile vitale sunt funcțiile organismului indispensabile vieții: funcția respiratorie, funcția cardiovasculară și funcția neurologică. Pulsul, tensiunea arterială, frecvența respiratorie și temperatura corporală sunt semne (parametri) vitali, adică indicatorii prin care evaluăm aceste funcții. Iar temperatura corporală nu este, în sine, o funcție vitală.
Unii vor spune că „așa se vorbește în practică”. Este posibil. Dar curriculumul nu este locul în care consacrăm exprimările aproximative. Dimpotrivă, el trebuie să fie reperul terminologic și științific pentru cei care învață profesia.
Dacă încă din școală îi învățăm pe elevi că funcțiile vitale sunt pulsul și temperatura, nu ar trebui să ne mire că mai târziu întâlnim profesioniști care folosesc noțiunile impropriu sau care au dificultăți în a face diferența dintre un fenomen biologic și parametrul prin care acesta este evaluat.
Educația medicală începe cu precizia limbajului. O terminologie riguroasă nu este un moft academic, ci fundamentul gândirii clinice. Când renunțăm la această rigoare în documentele oficiale, transmitem mesajul că exactitatea nu mai contează.
Poate că pentru unii această observație va părea un detaliu. Eu cred că nu este deloc un detaliu. Marile erori profesionale încep, de multe ori, cu mici compromisuri făcute în procesul de formare. Iar un curriculum național ar trebui să formeze profesioniști, nu să perpetueze confuzii terminologice.
Video creat cu ajutorul lui Geminii.
