07/09/2026
https://www.facebook.com/share/1EQq82jVX9/
Am fost martoră la o situație tare neplăcută pentru toți cei implicați. Și mă doare.
Sunt și eu mamă și simt durerea și grijile fiecărei mame cu care interacționez.
Eram în curtea unei școli, unde copiii erau evaluați înainte de a merge în clasa întâi. O fetiță cu sindrom Down era agitată: spațiu nou, oameni noi, multe emoții și prea mulți stimuli.
La ieșirea din clasă, vrând să ajungă mai repede la mama ei, care o aștepta afară, l-a împins pe băiatul din fața sa. Băiatul a căzut în genunchi și a început să plângă.
Ce a urmat? Probabil reacția pe care o au mulți părinți într-o asemenea situație.
Mama băiatului l-a ridicat în brațe și a început să strige la cealaltă mamă. Iar ea își ținea deja în brațe fetița speriată de plâns, de strigăte și de tot ce se întâmpla.
S-a creat un haos. O mamă striga pentru că o durea de copilul ei. Cealaltă încerca să-și apere copilul, pentru că o durea la fel.
Iar pe mine mă doare când nu reușim să ne întâlnim în aceeași lume. Când grija pentru propriul copil nu ne mai lasă să vedem frica și durerea celuilalt.
Dragi părinți, a început anul școlar. Este foarte posibil ca în clasa copilului dumneavoastră să fie și un copil cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilitate. Haideți să ne pregătim și noi, nu doar copiii.
Copiii nu se nasc cu prejudecăți. Ei învață de la noi ce înseamnă „normal”, cm să privească diferențele și dacă trebuie să se apropie sau să respingă ceea ce nu cunosc.
Vorbiți-le despre diversitate. Explicați-le că unii copii comunică, învață, se joacă sau își exprimă emoțiile diferit. Uneori pot avea reacții pe care ceilalți nu le înțeleg. Nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că le este mai greu să-și regleze emoțiile, să se adapteze ori să spună ce simt.
În același timp, vorbiți-le despre limite. Empatia nu înseamnă să accepți orice comportament. Copilul trebuie să știe să spună: „Nu-mi place”, „Oprește-te”, „Am nevoie de spațiu” și să ceară ajutorul unui adult.
Putem să ne protejăm copilul fără să rănim alt copil. Putem să-i recunoaștem frica, fără să transformăm un incident într-o etichetă. Putem să corectăm un comportament fără să respingem omul.
Incluziunea nu este doar pentru copilul cu cerințe educaționale speciale. Ea îi învață pe toți copiii
răbdarea, empatia, cooperarea și respectarea limitelor.
Așa creștem generații inteligente emoțional și sănătoase.
Și poate, înainte să judecăm, să ne întrebăm măcar pentru o clipă: cm se simte mama care trebuie să lupte zi de zi pentru lucruri pe care alte mame le primesc de la sine?
P.S. mulțumesc pentru distribuire 💛
