Actoria, chiar și pentru un adult șlefuit într-ale vieții nebunii, se înțelege și se apucă de la joacă, ajungând ușor-ușor la jocul profesionist. Asta înseamnă că prima lecție pe care atât copilul, cât și adultul e bine s-o înțeleagă este aceea a pãstrãrii copilului din sine. Profesorii noștri de clasă, Catrinel Dumitrescu și Emil Hossu, ne spuneau în primii ani de facultate că esența actoriei stă în capacitatea de a te juca exact cm o făceai în copilărie. Credința că ceea ce te joci este real, seriozitata și asumarea rolului sunt elemente esențiale. Vă aduceți aminte cm copiii își aranjează un loc de joacă, un spațiu care să aibă semnificația de atelier de croitorie sau cabinet medical, ori bucătărie sau navă spațială? Cum își imaginează sau chiar folosesc obiecte reale? Cum vorbesc cu prietenii imaginari, cu păpușile sau colegii lor și își asumă extrem de serios ce au de făcut? Ei bine, aceasta înseamnă a te juca, dar și a juca un rol. Și a-l juca bine! Actoria presupune arta vorbirii(respiratie, emisie, dictie, frazare, intonatie), muzică și mișcare scenică - adică jocul în sine, de asemenea imagine, decor, organizare, disciplină și munca în echipă, dar și cultură, psihologie, relaționare interumană și scenică, implicit dezvoltare personală. Actoria te ajută să fii și un om mai bun, nu doar un actor mai bun, o persoanã completă, asumată, conștientă de sine și de ceilalți. Pentru cei foarte mici, modalitatea de a-i face să fie atenți și să participe este puțin diferită în funcție de gradul lor de înțelegere sau de exprimare verbală și emoțională. Cu cât înaintăm în vârstă, metodele se axează din ce în ce mai mult pe o formă clasică a predării actoriei. Finalitatea cursului prin toate metodele folosite este mereu aceeași: exprimare, relaționare, dezvoltare. Și bineînțeles, la final, serbare! :)
