PlusCultura

O piesa de teatru care iti merge direct la inima, in care "tatăl" Victor Rebengiuc te face sa treci prin toate starile intermediare posibile dintre ras si plans.

Tatăl Piesa „Tatăl”, cu Victor Rebengiuc, este foarte potrivită pentru tinerii pensionari români Victor Rebengiuc a împlinit pe 10 februarie 90 de ani. Este actor de la vârsta de 22 de ani, altfel spus, …

Instrument folosit in filmele mute...

Photoplayer Unusual Instrument Used In Silent Films Photoplayer Unusual Instrument Used In Silent Films https://www.facebook.com/DeanScottPresentsDSP - page The central instruments in a photoplayer we...

🎨 Fără Pissarro, nu există Impresionism. Născut în Indiile de Vest, Pissarro și-a găsit pasiunea pentru pictură în tinerețe, pe când era la Paris. Până la vârsta de 43 de ani adunase un grup de artiști entuziaști într-o nouă mișcare. Prima lor expoziție a fost disprețuită de critici, dar grupul căpătase un nou nume: impresioniştii.

Vino să vezi documentarul 𝐏𝐢𝐬𝐬𝐚𝐫𝐫𝐨: 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐈𝐦𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 în Săptămâna Documentarelor de Artă la Happy Cinema București.
>>> https://www.happycinema.ro/happy-bucuresti/filme-spectacole

În secolul al IV-lea d.H. apare în Egipt un fenomen cu enorme consecințe asupra creștinismului apusean și răsăritean: mulți țărani și meseriași egipteni își părăsesc casele și satele și se retrag în deșert, unde duc o viață de uimitoare privațiuni. Plecarea în deșert începuse inițial într-o perioadă de molime, invazii barbare, războaie, disperare și persecuții. Coordonatorul acestui volum inedit îi descrie astfel: „profund religioși, mari cunoscători ai deșertului în proximitatea căruia se născuseră și trăiseră toată viața, obișnuiți cu o viață aspră, echilibrați, sănătoși trupește, inteligenți, conservatori, optimiști, sociabili, înzestrați cu un subtil simț al umorului.” Acești oameni trăiesc cu două pâinici pe zi și puțină apă, împletesc funii din frunze de palmier, din care fac coșuri, se trezesc la răsăritul soarelui, se roagă, postesc, dorm pe apucate, scrutându-și viața și conștiința. Ei sunt părinții monahismului creștin, a căror experiență s-a păstrat în povestioare cu tâlc, adesea paradoxale, spuse de trăitorii mai experimentați învățăceilor lor. Adunate într-o colecție, acestea alcătuiesc patericul copt. Fragmente ale tezaurului care va inspira întreaga gândire creștină ulterioară au supraviețuit trecerii timpului pe papirusuri cu traduceri din greaca veche în latină și coptă sahidică (dialect al limbii egiptene). Grație muncii pasionate și entuziaste a unui grup de lingviști și teologi coordonat de Ștefan Colceriu, a apărut în acest an prima traducere în română a patericului din limba coptă, o splendidă ediție însoțită de aparat critic și de o prefață în care Ștefan Colceriu povestește traiul și lumea primilor monahi, evoluția cercetării manuscriselor, datarea colecțiilor și detalii despre ediția în limba română. E o ispravă culturală vrednică de toată admirația, chiar dacă, în această carte, când un discipol își întreabă duhovnicul cm să se mântuiască, bătrânul îi răspunde: „Fii ca morții: să nu-ți pese nici de disprețul oamenilor, nici de prețuirea lor.”
📖https://humanitas.ro/humanitas/carte/apoftegmele-parintilor-desertului

https://www.urban.ro/muzeul-luvru-colectia-de-arta-gratuit-online/

Muzeul Luvru a postat toata colectia de arta gratuit online. 482.000 de lucrari, printre care Michelangelo, Picasso, Leonardo da Vinci, Rembrandt, Van Dyck, Caravaggio si Titian. In lipsa vizitatorilor, Muzeul Luvru se reorienteaza in mediul digital. A creat o platforma care reuneste pentru prima data toate operele de arta ale

https://pluscultura.ro/2021/10/04/ce-conteaza/

Ce conteaza Poate ca intr-o zi te opresti si te intrebi: oare ce conteaza din tot ce fac? Ce mananc azi voi uita in cateva zile, ce imbrac azi va crea, poate, o amintire frumoasa cuiva, ce bani cheltuiesc azi …

Poezia nu este într-o limbă anume
ci într-un suflet anume.

Nichita

Un nepot de sclavi, s-a născut în 4 august 1901, într-un cartier sărac din New Orleans cunoscut sub numele de "Back of Town."‎
‎Tatăl său a abandonat familia când copilul era mic, mama lui (avea 16 ani când l-a născut) a devenit prostituată, iar băiatul și sora lui au trebuit să locuiască cu bunica lor.
Copilul a avut de mic talent la muzică și împreună cu alți trei copii a cântat pe străzile din New Orleans. Primele sale câștiguri au fost monedele care le-au fost aruncate.‎
‎O familie de evrei, Karnofsky, care a emigrat din Lituania în SUA, a avut milă de băiatul de 7 ani și l-a adus în casa lor. Inițial a fost angajat, pentru că asta era o formă de a fi luat sub îngrijire și de a fi ferit de pericolul de a ajunge la orfelinat. Acolo a rămas și a dormit în această casă a familiei evreiești unde, pentru prima dată în viața sa, a fost tratat cu bunătate și tandrețe.‎
‎Când s-a dus la culcare, dna Karnovsky i-a cântat un cântec de leagăn rusesc pe care, mai apoi, îl cântau împreună. ‎
‎Mai târziu, a învățat să cânte mai multe cântece rusești și evreiești. Încet, încet, acest băiat a devenit fiul adoptiv al acestei familii. Familia Karnofsky i-a dat bani să cumpere primul său instrument muzical; așa era obiceiul în familiile evreiești. I-au admirat sincer talentul muzical. Mai târziu, când a devenit muzician și compozitor profesionist, a folosit aceste melodii evreiești în compoziții, ar fi St. James Infirmary și Go Down Moses.‎
‎Băiețelul negru a crescut și a scris o carte despre această familie evreiască care l-a adoptat în 1907. În memoria acestei familii și până la sfârșitul vieții sale, el a purtat o stea a lui David și a spus că în această familie a învățat să trăiască viața reală și determinarea.‎
Am putea spune că muzica l-a salvat. Dar și familia Karnoffski și mai ales obiceiul acestor familii de evrei de a da o educație muzicală copiilor.
‎Acest băiețel se numea Louis "Satchmo" Armstrong.‎
‎Louis Armstrong vorbea cu mândrie fluent idiș.‎
Sursa: Internetul