Simply, Bianca

Îmi place să mă uit la oameni, la modul în care își poartă corpul, la mersul și postura lor, la modul în care se mișcă…

Corpurile vorbesc chiar dacă nu suntem conștienți și chiar dacă nu ne dorim asta… printre altele, ceea ce văd este foarte multă durere, multă rigiditate fizică care fără să știm ne limitează și în alte aspecte, atât de multă tensiune care forțează sistemul la maxim si habar n-avem.
Oare chiar suntem ok cu asta?! Să tragem de corp, să-l turăm la maxim, să ne îngropăm emoțiile, să desconsiderăm inteligența măreață ce trăiește în fiecare celulă ?!
Inerția și comoditatea ne i-au viața înainte de a muri, căci a fi viu înseamnă a trăi pe deplin conștient de ceea ce comunică acest corp.

Tu cm relaționezi cu corpul tău? Îi asculți poveștile?

Ți-am pregătit câteva ateliere luna aceasta, în care corpul este ca de fiecare dată, elementul central. Ai programul în primul comentarii.

Curaj, pe cuvânt că merită!

În ultimii ani am participat la peste 20 de tabere și alte zeci de ateliere, workshopuri, cursuri de formare și cercuri de femei. Dincolo de tot ceea ce am învățat despre medotologia desfășurării unor astfel de întâlniri de grup, am deprins și înțeles prin experiență, câteva lucruri pe care vreau să le împărtășesc cu tine.

dincolo de motivele conștiente pentru care oamenii aleg să participe, nevoile subtile care se cer a fi satisfăcute sunt cele simple, de bază: nevoia de a fi auzit, ascultat, văzut, validat, îngrijit. Sunt lucruri pe care adesea le trecem cu vederea (păi nah, suntem foarte ocupați cu "altele" orientate spre productivitate).
avem nevoie să ne strângem împreună, să începem să vorbim și despre lucrurile cu adevărat importante din viața nostră, despre ce ne doare, despre ce ne încântă inima, despre îndoielile noastre, despre ce ne mișcă și ne mobilizează.
avem nevoie de comunitate, împlinirea noastră și calitatea vieții depind de asta
avem nevoie unii de alții

Te invit și eu la o astfel de întâlnire, în care vom îndrăzni să cunoaștem mai multe despre noi și despre viață. Povești, mișcare. meditație și mai ales conectare.

Ai mai multe detalii în poza din comentarii.

Curaj, pe cuvânt că merită!

Bianca

Nu am numărat cu acuratețe edițiile, dar să fi fost vreo 5 de-a lungul anilor 😀 Tradiția continuă alături de Stefan Nicolaescu & George Petre, așa că vă dăm întâlnire în aceeași locație: satul Peștera. Ca de obicei, ne vom răsfăța cu bucate în mare parte vegetariene, dar și cu mișcare, meditații și plimbări.
Mai multe detalii, în linkul din comentarii.

Abia aștept să ne reîntalnim!

🧚‍♀️🪄

Consider că cunoașterea teoriei polivagale e un must-have și îți spun imediat de ce…
• ea ne oferă un model de înțelegere a sistemului nostru nervos autonom (SNA). Ar fi minunat să cunoști mai multe despre el, pentru că el este cel responsabil cu propria ta supraviețuire și ia decizii înainte ca creierul tău rațional să apuce să aibă ceva de spus (vezi poza de mai jos 😁)
• teoria polivagală ne ajută, de asemenea, să înțelegem cm am evoluat ca specie, cm ne-am îndreptat de la supraviețuire către conectare (și cm SNA a fost modelat de-a lungul timpului).
• un alt dar neprețuit este acela că te ajută să-ți înțelegi mai bine stările, reacțiile, comportamentele. • bineînțeles, te ajută să-i înțelegi mai bine si pe ceilalți, să vezi de ce unii oameni acționează într-un mod foarte diferit de perspectiva ta, să ai deci mai multă compasiune și empatie.

Dacă vrei să descoperi mai multe despre teoria polivagală, dar și să experimentezi exerciții practice de autoreglare a sistemului nervos, să înțelegi mai multe despre modul în care experimentezi viața, hai alături de noi!

🗓️ Sâmbătă aceasta, 8 iunie ⏰ 17:00-19:30
📍 Fundatia Calea Victoriei

Detalii și înscrieri în linkul din comentarii ⬇️

Te aștept cu entuziasm 🥳

Bianca 🤍

Invitație la explorare 🧚‍♀️🪄 despre noi și despre modul în care funcționează sistemul nervos, dar și despre conexiunea dintre minte și corp 🤓

Mai multe detalii în linkul din comentarii ⬇️

Join us!

Dragi Călători ai lumilor interioare,

Alături de Fundatia Calea Victoriei, vă invit la un nou atelier în care vom explora cm propriul corp poate deveni un spațiu de siguranţă şi cm putem cultiva echilibrul în viaţa de zi cu zi.

Prin înţelegerea conceptului de stres şi a modului în care funcţionează sistemul nervos autonom, vom învăţa să ne observăm reacţiile la stimuli, să ne conectăm mai profund cu spaţiul interior al corpului şi să înţelegem semnalele pe care acesta ni le transmite.

Participând la atelierul pe care ţi-l propunem:

• Vei căpăta cunoştinţe teoretice, dar şi informaţii practice despre modul în care funcţionează sistemul tău nervos
• Vei descoperi lucruri valoroase despre tine şi despre cm poţi cultiva sentimentul de a te simţi “acasă în corpul tău”
• Vei explora tehnici şi exerciţii somatice pe care le poţi integra în viaţa ta pentru a gestiona mai eficient stresul şi pentru a cultiva un sentiment de siguranţă
• Vei învăţa cm să foloseşti corpul ca punte pentru accesarea unei stări de echilibru
• Vei putea avea o imagine mai clară a relaţiei dintre minte, corp şi emoţii
• Vei descoperi moduri de a integra mişcarea conştientă, meditaţia şi alte tehnici, pentru a-ţi îmbunătăţi relaţia cu tine însuţi
• Vei avea parte de un spaţiu de susţinere, primitor şi cald
• Vei cunoaşte oameni ce au interese şi valori comune cu tine

Trăim în era informaţiei, este momentul să începem să cunoaştem mai multe despre modul în care funcţionează locul în care trăim permanent: corpul nostru.

E necesar să ne amintim că e dreptul nostru din naştere să ne simţim în siguranţă în propriul spaţiu interior şi în lumea din jur!

Vino cu inima deschisă, cu haine lejere, ceva de notat şi multă curiozitate.

Linkul de înscriere și alte detalii: în comentarii ⬇️

Curaj! Pe cuvânt că merită!

Bianca, Ghid în călătorii interioare 🧚‍♀️🪄

Tradiția continuă și în acest an cu o nouă ediție a retreatului “Liniște În Mișcare” 🧚‍♀️🪄

Într-o zonă de munte de poveste, spațiul cabanei în care se practică yoga de foarte mulți ani, ne așteaptă deschis 🤍 Alături de Stefan Nicolaescu & George Petre, vă invit într-o nouă călătorie cu și despre mișcare, meditație, natură, sensuri, dar mai ales, comunitate.

Detalii în linkul din comentarii sau în privat.

Să ne fie zile cu iubire! ❤️

. . . To be human
is to become visible
while carrying
what is hidden
as a gift to others. . . ~ David Whyte

La Șezătoare despre noi și darurile noastre, ca femei. Mâine de la 18:30 ~ Celebrarea Feminității.
Locuri disponibile.

Join us! 🧚‍♀️🪄

Câteva dintre elementele ce îmi ghidează atelierele:

* Toți cei prezenți sunt implicați în crearea spațiul care ne susține să ne conectăm mai profund cu corpul și cu emoțiile noastre, cu cine suntem și cu cine putem fi.
* Invitația Sacră: “Own your stories!” ~ E momentul să ne asumăm poveștile și istorisirile, să vorbim despre noi, să vorbim la persona I singular: “Eu”. Ceea ce avem de spus este important și merită atenție. Invităm propria unicitate, nu ne interesează să repetăm niște lucruri citite sau auzite, chiar dacă ele informații valide. Invităm propria experiență și percepție să fie exprimată.
* Suntem în același timp martorii celorlalți, nu încercăm să le dăm sfaturi, ne oprim din a-i compătimi și din a-i salva. În schimb, îi susținem cu simpla noastră prezență primitoare.
* Invitația de a ne observa modul “default”, modul în care facem lucrurile în mod obișnuit, în care fugim din corp și ne opunem creșterii naturale a ființei noastre. Începem să spunem DA necunoscutului și unor moduri noi de a face lucrurile. Explorăm, cultivăm curiozitatea și flexibilitatea.
* DA din inimă acelor părți din noi care simt frică, dar simt și că … e timpul!

Să se așeze și să înflorească tot ceea ce e necesar🧚‍♀️🪄

Bianca 🤍

…

Următorul atelier la care mai sunt locuri: “Celebrarea Feminității”: Vineri, 19 aprilie, 18:30-21:00, București. Pentru detalii, îmi puteți scrie.

🧚‍♀️În energia din perioada asta când simt că mi se cere să mă arăt, să mă las văzută într-un mod mai profund, împărtășesc din . Cuvintele de mai jos au curs pe hârtie în 2022, în ajun de lună plină chiar, când m-am cufundat într-o meditație. Întinsă în pat fiind, m-am trezit la un moment dat într-un țipăt cutremurător care a fost atât de puternic încât m-am ridicat în șezut. Părea că nu e însoțit de niciun fel de emoție… sau poate că eram complet disociată de orice ar fi putut veni în acea clipă. M-am întins înapoi în pat, am finalizat meditația și apoi … m-am pus pe scris. Am scris mult, intuitiv, fără oprire, lăsând cuvintele să vină prin mine, fără să mă întreb dacă are vreun sens tot ceea ce scriu.

✨”Un țipăt groaznic. Ca și cm ceva mi-ar fi luat. Un țipăt de luptă sau de durere. Un țipăt din străfundurile ființei făcut să împământeze iubirea în cei care au credință. În cei care își deschid inima și pot să vadă țesătura luminii și a întunericului. Aici, acum. Trecut, prezent, viitor.
Imaginea unui fetus sau a unui bebeluș. Nu știu dacă mort sau viu. Al meu sau al altcuiva. Luat sau furat sau născut sau pierdut (…) țipă, țipă tare ceva în mine. Pântecul a urlat de durere nespusă. Durerea tuturor celor care au pierdut un copil. Nu știu, nu știu (…) Cine sunt eu, când nu sunt aici? Cine ești tu, cea care vrei să fii auzită? Cine ești tu cea care nu mai vrei să fii controlată? Iubești natura și ți-a fost luată. Te-ai plimbat prin ruine și l-ai căutat pe El. Iar El te-a îngenunchiat și ți-a spus să-ți strigi iubirea (…)
Mă iubesc într-o clipă și în toate clipele timpului. Alerg hoinar prin Univers, printre stele. Ele luminează tare frumos și cald, îmi luminează calea.
Aprind lumânarea ca să-mi fie de veghe în visele cu monștri. Cu monștri neiubiți. “Iubește-i și pe ei!”
Iubirea înseamnă tot. Unește tot! Aduce valoare! Iubirea mișcă: luna, stelele, întregul Univers, toate planurile. Toate se supun vibrației iubirii. Iubirea luminează calea. Întunericul nu a plecat nicăieri. E doar învăluit de iubire. De Iubire Divină .
Ochiul s-a deschis. Și prin El se vede întregul Univers. Pântecul a fost curățat. Iubirea vindecă tot. Țipătul a curățat murdăria. Murdăria lumii care s-a pierdut în lupta avidă pentru putere. Puterea minții limitate.
Ochiul s-a deschis. Pântecul a binecuvântat. Gura s-a deschis și a grăit și ea binecuvântare. Toate au fost deja spuse spre binele suprem. Toate au fost aranjate. În cer și pe pământ. Peste tot s-a făcut lumină. Cerurile s-au deschis.
Toți au fost reamintiți. Au fost strigați. Toți străbunii au răspuns chemării.
Cel care iubește e binecuvântat de îngeri. Trâmbițe răsună la urechile lui, iar inima sa bate cu voioșie ritmul facerii.
Eternul Feminin. Sfântul Duh. Ea, iubitoare de tot. Extatică, pasională, sexuală. Ea, cea care creează și dă naștere. Eternul Feminin e acum glorificat. Eternul Divin Feminin îmi inundă ființa.
Un imens gol s-a umplut cu iubire, blândețe, compasiune, dar și cu senzualitate și extaz. Universul face dragoste fără oprire. Deschidere-închidere. Respirație.
Noi împreună. Puterea lui Noi.
Acum eu iți spun: Amintește-ți! Amintește-ți tot! Lasă să vină către tine în valuri. Tu ești marea, oceanul, toate picăturile ploii din Cer și de pe Pământ, toate făpturile și toate simțirile oamenilor. Alege să vezi că ești tot. Chiar și rănile, suferința, furia, neputința, frica. Frica din ochii închiși de durere. Frica din ochii închiși de neștiință, de inconștiență, de ignoranță.
Aleg. Aleg. Aleg. Aleg să mă las doar să fiu. Amin!”✨

Nu am avut nicio sarcină, nu am pierdut niciun copil și pot să înțeleg mai mult cu mintea din experiențele femeilor de dinaintea mea ce nu au avut atât de multe privilegii ca și mine. Însă cumva ceva a vrut să fie văzut prin mine și mă simt recunoascătoare că mi-am dat voie să fac asta. Au fost multe mesaje din tot ceea ce a curs pe hârtie, am avut multe insight-uri. Simt că am avut parte de vindecare și așezare profundă.

Sunt curioasă dacă aceste cuvinte ating și ceva din tine…
🙏
Îți mulțumesc că ai citit până aici.

Te îmbrățisez cu drag,
Bianca 🤍

Deseori, recitesc ceea ce scriu cu uimire, se întâmplă chiar să mă întreb nedumerită dacă eu am pus acele cuvinte pe hârtie… Pare că scrisul mă conectează cu alte tărâmuri, cu alte dimensiuni, dar mai ales… cu mine! Și când spun “scrisul mă conectează”, mă refer la acel scris intuitiv, în care mintea e pusă deoparte, în care mâna știe ce are de făcut, în care pare că mi-am făcut singură o vrajă… hmm, ce nebunie frumoasă!

Las aici fraze ce au prins viață acum ceva timp ❤️ Dintr-un spațiu de vulnerabilitate împărtășesc aceste ✒️ ce vor să stea în lumină 🕯️

“Ceva din mine se zbate să iasă la suprafață. O văd, dar nu o văd. Pe Ea. Ea cea fără de viață uneori, prea plină de viață altă dată. Ea cea care mângâie, dar și cea care doboară.
Imaginea din oglindă se uită la mine și nu-mi spune nimic. Mă-ntreb ce vrea de la mine. Imaginea din oglindă care pare să mă strige. Ca o Sirenă ce vrea să mă vrăjească, să mă ademenească în lumea ei. Îmi vine să-ntorc capul și să fug. Dar sunetul dulce al melancoliei îngropate pare că mă cheamă la joacă. O joacă periculoasă. Joaca adulților în care bântuie rătăcite suflete de copii. De copii nevăzuți. Copii nestrigați. Neîntrebați. Mă cheamă la joacă să-mi sucească mințile. A mă-mpotrivi mi-e natural, dar la fel de natural îmi este să stau, să îngheț. Îngropată până-n gât de emoții, cu pielea arsă de intensitatea lor.
Oglinda e vie. Grăiește. M-atacă! Mă feresc. Ripostez. Ne spargem împreună în bucăți mii. Ne adunăm. Împreună. Ne lipim. Bucată cu bucată. Ne uităm una la alta. Mă recunosc într-un final. Sunt Eu. Eu cea uitată. Aruncată într-un colț de suflet întunecat de prea multă suferință, de prea multă durere. Un colț înecat de lacrimile unui gol. Golul plecării Ei. Al mamei. Ea cea fără de greșeală, Ea încântătoarea și magestica ființă: Mama, Ființa Ființelor. Altarul. Pentru că Mama este chiar casa pe care o recunoaștem. Prima casă pe care am cunoscut-o în această lume.”

“Despre mame și darurile lor” va fi și următoarea întâlnire în care vă propun să celebrăm feminitatea împreună: vineri, 19 aprilie, București. Dați-mi de veste dacă simțiți să vă alăturați Șezătorii cu Mișcare, cu Meditație, cu Ascultare și Împărtășire!

Bianca 🤍

Ce am învățat de-a lungul “drumului” și simt să împărtășesc cu tine:

* Ca orice lucru viu, sunt într-o continuă mișcare și transformare
* Întotdeauna este mai mult decât se arată și pot înțelege cu mintea, iar în timp am învățat să iubesc acest mister și să mă încred în viață
* Am nevoie să ascult, degeaba adresez întrebările, dacă nu mă opresc să primesc răspunsurile, să văd ce se vrea a fi văzut, să aud dincolo de gălăgia propriei minți
* Ritmul natural al vieții este mult mai lent decât frenezia nebună de a face și de a produce în care sunt deseori prinsă
* În orice, dar în orice situație, am nevoie să cred în mine și în alegerile mele, să fiu susținătoarea mea numărul 1
* Ceea ce numesc greșeli, sunt doar oportunități de creștere și învățare, pentru că e foarte simplu: sunt om!

Tu ce “povețe” ai de la viață?