Colegiul National de Arte Dinu Lipatti Bucuresti

ical din ţară, care astăzi poartă numele celebrului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Şcoala de Artă din Bucureşti

Premisa înfiinţării Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” de azi a constituit-o Reforma Învăţământului din 1948, care şi-a îndreptat privirea şi spre învăţământul artistic, care până la acea dată se desfăşurase în şcoli particulare, institute de artă şi conservatoare. Instituţia a luat fiinţă în anul 1949, sub denumirea „Şcoala de Artă din Bucureşti”. Prima de acest fel din ţară, şcoala cuprindea trei secţii: muzică, coregrafie şi artă plastică. Nou înfiinţata Direcţie a Învăţământului Artistic din cadrul Ministerului Artelor a repartizat Şcolii de Artă clădirea vechiului Conservator de Muzică din Piaţa Amzei nr.8 şi l-a numit în funcţia de director pe Emil Bâclea, nume binecunoscut în viaţa muzicală a vremii, solist concertist, prim fagotist solist în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, consilier muzical pe lângă Direcţia Muzicală a Orchestrei Simfonice Radio şi conducător al Cvintetului „George Enescu”. Ca la orice început, au existat numeroase dificultăţi, însă şi mult entuziasm şi dăruire din partea directorului şi a corpului profesoral. Datorită lipsei de spaţiu, unele cursuri se ţineau în alte locaţii, prin bunăvoinţa unor personalităţi ca Ioan Chirescu, directorul Conservatorului de Muzică, ori Sabin Drăgoi, directorul Institutului de Folclor. Baza materială, în special pentru secţia de muzică, era insuficientă şi doar în urma intervenţiei directorului pe lângă Ministerul Artelor şi instituţii de artă ca Filarmonica Română, Radiodifuziunea Română, Institutul Militar de Muzică, au fost obţinute o parte din instrumentele muzicale, cu titlu de împrumut. De asemenea, mulţi dintre profesorii şcolii au pus la dispoziţia elevilor instrumentele şi partiturile personale, iar unii au fost chiar rugaţi să predea cursurile la domiciliu.

Şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1 din Bucureşti

Această stare de lucruri a luat sfârşit în iunie 1950, odată cu hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Culturii, de a despărţi cele trei secţii ale şcolii de Artă în trei şcoli de sine stătătoare. Astfel a luat fiinţă şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1, care a primit un local mai spaţios, situat în strada Pictor Verona nr.3. Director a fost numit în continuare profesorul Emil Bâclea. Au intervenit schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea administrativă, în primul rând datorate introducerii cursurilor de cultură generală obligatorii – cursuri elementare şi medii, identice cu cele ale tuturor şcolilor elementare şi medii din ţară. De asemenea, la catedrele de pian, instrumente de coarde, instrumente de suflat şi percuţie s-au adăugat cele de canto, studii teoretice, orchestră şi muzică de cameră pentru coarde şi suflători. Au fost numite cadre didactice din rândul celor mai distinşi instrumentişti din instituţii muzicale precum Filarmonica Română, Opera Română, Radiodifuziunea Romănă. La clasa de orchestră a fost numit maestrul Emanuel Elenescu, care a condus Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică timp de patru ani. Catedra de muzică de cameră pentru coarde a fost încredinţată excelentului violoncelist Ion Fotino, iar cea pentru suflători, profesorului Emil Bâclea. Şef al catedrei de canto a fost numit renumitul interpret Barbu Dumitrescu. În 1951, mulţumită bunei organizări şi funcţionări a şcolii, directorul Bâclea reuşeşte să obţină, după multe stăruinţe pe lângă Ministerul Culturii, un post de director adjunct pentru coordonarea activităţii de predare la cultură generală. Primul director adjunct a fost profesoara de limba română Olga Comănescu.

În perioada 1951 – 1954 a funcţionat pe lângă Şcoala de Muzică Nr.1 un curs seral special, cu o durată de trei ani, care permitea studenţilor de la Conservator, Institutul de Artă Plastică şi cel de Cinematografie să îşi completeze studiile de cultură generală şi să obţină certificatul de absolvire a Şcolii de Muzică, certificat care le dădea dreptul să se prezinte la examenul de stat. Principatele Unite nr. 63

Deoarece localul şcolii devenea tot mai neîncăpător pentru amploarea pe care aceasta o căpătase, în 1954, în urma a numeroase demersuri pe lângă Ministerul Culturii şi chiar la Secretarul General al Partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu sprijinul primarului capitalei, Constantin Doncea, noul sediu a devenit clădirea fostului Liceu Ortodox din strada Principatele Unite nr.63, unde funcţionase ulterior o unitate militară. Inaugurarea s-a făcut pe 1 noiembrie 1954, într-o atmosferă plină de entuziasm. Aşadar anul şcolar 1954- 1955 a fost primul în care şcoala a funcţionat într-un local corespunzător, cu săli de cultură generală, sali de studiu instrumental, sală de spectacole, dormitoare şi cantină, ateliere de reparat instrumente muzicale. Acest lucru a făcut posibilă înfiinţarea secţiei de muzică populară – instrumental şi canto, prima din ţară. Pentru această secţie au fost solicitate să-şi aducă contribuţia cei mai mari artişti de muzică populară: Maria Tănase – canto popular, Fănică Luca – nai, Gheoghe Pantazi – ţambal, Ion Zlotea – cobză. Aceşti artişi de mare prestigiu au primit cu mare entuziasm rolul de a fi profesori la Şcoala de Muzică Nr.1, începând cu anul 1954. Rezultatele muncii acestor neîntrecuţi artişti populari şi pionieri ai unui învăţământ organizat de muzică populară din ţara noastră s-au concretizat în pregătirea temeinică, atât muzicală, cât şi de cultură generală, a unei pleiade de valoroşi artişti de muzică populară, unii dintre ei ducând faima ţării noastre peste hotare. Fănică Luca i-a avut elevi la clasa de nai pe Damian Luca, Artist Emerit şi profesor de nai la trei şcoli în Olanda, care a concertat pe cele mai renumite scene ale lumii, precum şi pe marele maestru Gheorghe Zamfir. La clasa de canto a Mariei Tănase au studiat Ileana Constantinescu şi Benone Sinulescu. Dintre elevii primelor promoţii de absolvenţi ai secţiei de muzică populară s-a remarcat Gheorghe Zamfir, personalitate muzicală de referinţă, cu o bogată activitate artistică naţională şi internaţională, cu o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor la Academia Naţională de Muzică Bucureşti, având o prolifică activitate componistică şi o discografie impresionantă.

În primul an şcolar desfăşurat în sediul din Principatele Unite, a început organizarea audiţiilor muzicale interne, care aveau ca scop selecţionarea elevilor pentru audiţiile cu public, precum şi a audiţiilor mixte, elevi şi profesori, care erau programate o dată pe semestru. Pentru acest scop a fost desemnat de către conducerea şcolii un colectiv artistic format din profesorii şefi de catedră. Această tradiţie a fost reluată în anul şcolar 2008 – 2009, odată cu înfiinţarea Consiliul artistic, prin organizarea unei stagiuni permanente de concerte, ceea ce a dus la o revigorare a vieţii artistice şi la creşterea prestigiului instituţiei, multe dintre evenimente fiind transmise pe posturi importante de televiziune. La 13 septembrie 1955 Emil Bâclea a plecat de la conducerea Şcolii de Muzică Nr.1. În perioada care a urmat, această prestigioasă instituţie de învăţământ a trecut prin multe momente dificile. Cea mai dramatică situaţie a reprezentat-o comasarea, în anul 1978, cu Şcoala de Muzică Nr.2 – actualul Liceu de Artă „George Enescu” şi cu Şcoala de Coregrafie – actualul Liceu de Coregrafie „Floria Capsali”, sub denumirea Liceul de Artă „George Enescu”. Secţia de coregrafie a funcţionat, începănd cu 1980, într-un corp de clădire al fostei Şcoli de Muzică Nr.1, în Principatele Unite 63. Cele trei instituţii de învăţământ au fost separate din nou în 1990, când fosta Şcoală de Muzică Nr.1, rămasă în sediul din strada Principatele Unite nr.63, a primit numele marelui pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.



În prezent

Astăzi, Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” dispune de un corp profesoral de elită care numără 168 de cadre didactice. Sunt şcolarizaţi un număr de 671 de elevi, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Pe lângă studiul instrumental, există secţii de canto clasic şi popular, o secţie teoretică şi, din 1994, o secţie de teatru. Baza materială cuprinde 17 săli de curs pentru cultură generală, 105 săli de studiu instrumental, două săli pentru ansambluri, 2 săli pentru teatru, laboratoare pentru fizică şi chimie, 2 cabinete de informatică, bibliotecă, sală de concerte, atelier pentru întreţinerea instrumentelor muzicale. Internatul, construit în 1977, oferă 170 de locuri de cazare în camere cu 6 şi 4 locuri. Cantina dispune de un bloc alimentar bine dotat şi o sală de mese cu 150 de locuri. Rezultatele deosebite obţinute de elevii liceului la concursuri naţionale şi internaţionale reflectă calitatea instruirii oferite de această instituţie de prestigiu, unde se formează viitoarele nume mari ale lumii muzicale.