Lucian Negoita Psihoterapeut

Din septembrie iesim in larg!😁
Ultimele doua locuri, la cursul de dezvoltare personala, recunoscut de catre Colegiul psihologilor din Romania si Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapii Cognitiv-comportamentale.

Cursul se adreseaza in principal, psihologilor care vor sa devina psihoterapeuti in directia cognitiv-comportamentala si acopera cele 150 de ore necesare obtinerii atestatului de psihoterapeut sub supervizare.
Durata cursului: septembrie 2026 - iunie 2027.

Pentru alte detalii, mesaj pe wsapp la nr. 0722644700

Ce mai citim prin vacanta?
Va recomand aceasta carte, de la Editura PsihoBooks, Povara copilului favorit, scrisa de o psihoterapeuta remarcabila, Pat Love.

Probabil una dintre cele mai bune carti despre dinamicile de familie.
Copilul favorit, de exemplu, primeste si ceea ce autoarea defineste ca fiind in**st emotional.

Reflectii de psiho-microbist
Echipa sau vedeta?
Familia interioara si familia ca sisteme de joc, prin viata.

Finala de aseară dintre Spania si Argentina mi-a amintit de unul dintre cele mai importante adevăruri pe care le întâlnesc în psihoterapie:
Nicio parte din noi nu se vindecă singură.

Așa cm o echipă nu câștigă doar prin talentul unei vedete, nici un om nu își construiește echilibrul doar pe cea mai puternică parte a personalității sale.

Inteligența are nevoie de emoție.
Curajul are nevoie de vulnerabilitate.
Controlul are nevoie de încredere.
Visurile au nevoie de disciplină si perseverenta.

În cabinet văd adesea oameni care încearcă să rezolve totul printr-o singură resursă: voință, rațiune, muncă, perfecționism sau optimism. Dar, asemenea unei echipe în care un singur jucător încearcă să facă totul, apare inevitabil epuizarea.

Sănătatea psihică nu înseamnă să ai o „vedetă” interioară. Înseamnă ca toate părțile tale – copilul vulnerabil, adultul responsabil, partea curajoasă, cea speriată, cea care iubește și cea care pune limite – să învețe să joace împreună.

Finala de aseară ne-a aratat un adevăr care se repetă în sport, în psihoterapie și în viață:
Vedetele pot schimba un moment. Echipele schimbă destinul.
O familie seamănă mult mai mult cu o echipă decât cu o colecție de vedete.

În echipele care funcționează, nimeni nu trebuie să fie eroul fiecărui meci. Fiecare își cunoaște rolul, are încredere în ceilalți și știe când să conducă și când să susțină.

La fel este și într-o familie.
Problemele apar atunci când un singur membru încearcă să le facă pe toate: să fie salvatorul, liderul, mediatorul, părintele perfect sau copilul perfect. Sistemul începe să se dezechilibreze, iar ceilalți, fără să-și dea seama, renunță la propriul rol.

În terapia sistemică spunem că simptomul unui membru vorbește adesea despre întregul sistem. Uneori, „problema” nu este copilul, adolescentul sau partenerul. Problema este că echipa și-a pierdut coeziunea.

Familiile sănătoase nu sunt cele fără conflicte. Sunt cele în care diferențele pot fi tolerate, emoțiile pot fi exprimate, responsabilitățile sunt împărțite, iar fiecare simte că aparține.

Într-o echipă adevărată, atunci când unul obosește, ceilalți aleargă puțin mai mult. Nu îl judecă, nu îl scot din joc, ci îl ajută să revină.

Poate că acesta este și secretul relațiilor care rezistă: nu să căutăm vedete, ci oameni care știu să construiască o echipă.

Pentru că, în fotbal și în familie deopotrivă, trofeele se câștigă împreună.
Cum joaca echipa noastra interioara?
Cum pasam in familie?😁
Felicitari Spania!
Multumim Messi!

Dumbrava nu este doar despre un om. Este despre noi toți.

Ce ati simtit vazand acele imagini?
Eu, tristete si revolta la ce se intampla in acest caz. 400 de oameni, batrani si bolnavi psihici, au fost stramutati brusc, peste noapte. Cine ingrijeste un bolnav cu Alzheimer stie ce inseamna asta…

Când sute de bătrâni și persoane cu tulburări psihice ajung să depindă de un singur om, înseamnă că, undeva, sistemul a încetat să mai funcționeze. Inseamna ca societatea noastra este bolnava.

Am vazut aseara sutele de cruci dintr-un camp transformat in cimitir. Langa un lan de porumb. Cruci subtiri, negre, toate la fel. Nu stiu daca aveau nume pe ele. Ca intr-un lagar. Nimeni nu-i plange, nu-i regreta pe acei oameni??

Ca psihoterapeut, mă întreb altceva:
Cum este posibil ca oameni abandonați de familie, de comunitate și, uneori, chiar de instituțiile care ar fi trebuit să îi protejeze, să devină invizibili?
Felul în care tratăm persoanele cele mai vulnerabile este cel mai sincer test al umanității noastre. Asta era diferenta majora intre Sparta si Atena.

Nu avem nevoie doar de vinovați. Avem nevoie de un sistem de sănătate mintală și de asistență socială care să funcționeze, de controale reale, de responsabilitate și de profesioniști sprijiniți să facă bine.

Sa nu uitam ca demnitatea unui om nu dispare odată cu bătrânețea, boala psihică sau dizabilitatea. Tocmai atunci are cea mai mare nevoie să fie apărată.

Cum avem grija de cei batrani si bolnavi? Sau mai corect, mai avem grija? Am in minte un prieten care ingrijeste 4 batrane din familia sa. Este grec. Oare tipul culturii ne face mai atenti? Oare noi nu mai avem empatie si compasiune?

Ieri dimineata am aflat de moartea prin sinucidere a lui Victor Yalom, fiul celebrului Irvin Yalom. M-am intristat și ne amintește un adevăr pe care îl uităm uneori: nici cunoașterea, nici experiența profesională și nici rolul de terapeut nu oferă imunitate în fața suferinței psihice.

Și terapeuții obosesc. Și terapeuții se pot confrunta cu depresie, pierderea sensului, izolare, rușine sau disperare. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un act de maturitate profesională.

Pentru noi, psihologii și psihoterapeuții, este un apel la responsabilitate: să vorbim mai des despre depresie, epuizare și vulnerabilitate, să încurajăm terapia personală și supervizarea și să avem curajul de a cere ajutor atunci când avem nevoie.

Cum aveti grija si de voi dragi colegi?

Joi incep Școala de vară Introducere în psihoterapie - 10 școli fundamentale.
Ca de fiecare dată, ofer două burse studenților cu posibilități financiare reduse, în amintirea prietenului nostru Cristian Petrescu. Cei interesați îmi pot trimite o scrisoare de intenție până miercuri.

Mai multe informatii despre școală, pe www.luciannegoita.ro

Pentru ultimele înscrieri, aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeg-96ioEbOQtml6yDGsBzxJANSDc7N21enIHlYyaZ89VBmUA/viewform

Astazi am inotat pentru Caravana terapeutica, un proiect al Asociatiei Enable Emotions.
Multumim celor care ne-au sustinut, celor care au donat si celor care vor dona!
Caravana merge sa ajute oamenii de la orase si sate, prin psihoeducatie, sa cunoasca beneficiile unui proces terapeutic.
Pentru o Romanie mai sanatoasa!

Las aici linkul pentru cei care vor sa doneze orice suma.
https://swimathonbucuresti.ro/fundraiseri/lucian-negoita

Salutare tuturor!
D**a cativa ani de absenta m-am decis sa revin la Swimathon si sa sustin(em) Caravana Terapeutica si Cortul Terapeutic. Ne ajutati sa demitizam psihoterapia si sa aducem informatia corecta catre cat mai multi oameni?
Las aici linkul meu unde puteti dona orice suma!
https://swimathonbucuresti.ro/fundraiseri/lucian-negoita
Duminica de la ora 10 daca vreti sa ne sustineti live, ne gasiti la Bazinul din Otopeni.
Va multumim!