19/02/2026
Vineri dimineata am petrecut doua ore valoroase in spatiul cald al unei mici dezbateri.
Organizator, Digital Nation.
Moderator, jurnalistul Florin Negrutiu.
Tema: in ce masura ar putea ajuta tehnologia la reducerea analfabetismului functional in Romania.
Subteme:
AI vs NI (inteligenta artificiala vs inteligenta naturala);
implicit, generatia noastra vs generatia lor.
A fost prezentat, in acest context, produsul care se testeaza deja cu feed-back si rezultate promitatoare: SARO, un asistent virtual pentru scolari (as numi-o chiar profesoara de teme).
Are personalitate si individualitate si este un insotitor bland si prietenos (care, spre deosebire de o profesoara reala nu oboseste, este uniforma in reactii si egala in atitudine).
In plus, in crearea ei, este prioritar interesul de invatare al elevului, asa ca fata de ,,celalelate posibilitati", este creata sa nu dea raspunsuri imediat la sarcinile de lucru (care respecta curriculla scolara), deci sa invite la interogatie antrenand rabdarea, dialogul si rezilienta elevilor.
Si mai are un avantaj de partea ei: poate ajunge usor la pusti si ei o pot accepta ca pe ,,una de-a lor" pentru ca poate vorbi pe limba lor: romgleza si emoticoane. De aceea e perceputa ca un ajutor, nu un argument de autoritate, cm adesea sunt profii reali.
Nemaipunand la socoteala ce inseamna tehnologie pentru pustii de azi!
Ca mentor, din punctul meu de vedere, o interventie care are ca scop reducerea, oricat de minuscula, a analfabetismului functional, este mai mult decat salutara.
Mai ales ca profesoara virtuala va putea ajunge in zone defavorizate, unde sansele de a lucra cu profesori reali sunt din ce in ce mai mici.
Ca om, insa, eu traiesc o perioada de mare conflict interior.
Am respins cu toata puterea mea AI, si practic rezistenta prin cuvant si conectare reala cat pot de mult. Pentru ca in 15 ani de predat si lucrat in mod direct cu copiii si adolescentii, mi s-a confirmat ceea ce am invatat la psiho-pedagogie: copiii traiesc doar emotional si invata ceea ce traiesc... real!
Pana de curand...
Se pronunta de multe ori cuvantul ,,revolutie" legat de schimbarea pe care o va parcurge omenirea, a carei viteza e naucitoare.
Mie, om format si trait cultural si experimentator al realitatii reale, nu imi place si imi este tot mai dificil sa ma adaptez noii ordini a lucrurilor.
De aceea nu m-a surprins ca la dezbatere s-a vorbit cel mai mult in binecunoscutul binom: ei-noi.
Si s-a vorbit valoros, punandu-se in lumina diferentele, cu recunoastere, acceptare si definire constructive.
Si eu vad tot mai clar ca pustii de azi sunt total diferiti de noi.
Noi, fiintele narative si avide de experiente si senzatii, noi, care avem viata plina ochi de amintiri si mitologii personale, noi care traim reiterand tipare de care nici macar nu suntem constienti, noi creativii!
Noi, care nici macar nu avem un limbaj sigur de comunicare cu ei!
Ei au alta gandire, citesc altfel realitatea si vor locui intr-o lume pe care si-o vor construi d**a chipul si asemanarea lor. Ei traiesc ancorati intr-un prezent al clipei, cu momente consumate intens, dar care nu se mai aduna intr-o poveste.
Nu mai au simtul adecvarii si mai deloc constiinta contextului.
Se raporteaza in general la un altfel de prezent definit prin acum, aici.
De aceea nu pot sa nu ma intreb legat de educatia lor:
Daca totusi AI va putea ajunge la ei si noi, adultii lumii vechi, nu?
Si daca totusi acolo unde noi nu vom mai putea, AI va putea?
Si daca totusi AI va avea succes acolo unde noi vom esua?
In rest, cred cu tarie ca dezvoltarea si evolutia unui om (indiferent ca e profesionala, personala sau intr-un anumit domeniu al vietii) este un proces pur personal si mai ales va ramane o alegere, care tine de multe...
Eu am avut mentori reali care mi-au fost oameni de destin si care m-au insotit pe drumul meu!
M-a ajutat mult si educatia formala, care acum este pur si simplu depasita.
Dar nevoia de invatare si dorinta de crestere au fost ale mele.
Ei vor avea alte forme, dar cu siguranta vor avea calea lor de dezvoltare si evolutie.
Concluzie de etapa (cu care sunt perfect de acord): analfabetismul functional are legatura cu procesul, cu drumul.
Multumesc Andreea Nistor si colegilor participanti pentru o dimineata plina de lectii puternice!
Sunt Ana-Maria Popescu.
Sunt primul om care s-a apucat, acum 15 ani, sa faca ateliere de lectura si scriere creativa cu copiii. Ei au crescut alaturi de mine si sunt mentori care predau alaturi de mine la Hub.
Sunt Ana si cred cu tarie ca nu exista mentor mai bun si antrenor cognitiv mai abil decat LITERATURA.
Povestea mea se numeste acum ANADEMIA, un nume usor desuet, dar rezistent dincolo de mode si timpuri, ca si mine, care este despre enorm de multa munca si experienta, despre drum si proces.
Si d**a multi ani, este si despre rezultate!
