ceascadeliteratura

1 Mai : maj cititoresc, mai liniștit, mai odihnitor, mai altfel.

Cam așa mi-am început această lună cu povestirile lui apărute la .worldfiction

Cu orice carte pe care o descopăr de la aceasta scriitoare rămân tot mai impresionată și abia aștept și un roman din partea ei, căci aceste povestiri sun romane în miniatură.

Trei povestiri scurte, pline de forță cu un stil narativ complex și care urmăresc relația bărbat-femeie: împliniri, dezamăgiri,repulsii, eșuări.

📖 În ultima clipă a zilei, cele două personaje, Cathal și Sabine sunt bântuiți de ideea de căsătorie: frică, griji, responsabilitate și renunțare: “ A zis că poate că trăim atât cm alte vremuri dar că i jumătate bună din bărbații de vârsta ta vor doar să ne ținem gura și să vă dăm ce vreți că sunteți răsfățați și deveniți de de disprețuit când lucrurile nu merg așa cm vreți.”

📖 În “Lunga și dureroasă moarte” o tânără scriitoare locuiește pentru o scurtă perioadă de timp și pentru o rezidență literară în casa scriitorului Heinrich Böll.
Șederea ei este tulburată de vizita unui pensionar profesor care intervine cu obstinență în discuțiile avute.

📖 “Antarctica” este despre evadarea unei femei căsătorite care care nu este așa cm și-a fi imaginat.

Toate cele trei povești pun accentul pe relația și legătura dintre bărbați și femei: generozitate, înțelegere, ascultare, așteptare.

Spor la mai multe cărți în luna mai, cea mai ! 📖☕️🤍

Ieri am avut clubul de carte și dialog autentic al lunii aprilie.

Am dezbătut, am citit, am schimbat idei și păreri și ne-am convins că avem atâtea vieți câte cărți am citit.

A fost cu frumos și am plecat mai întregi pentru că frumosul și cititul salvează lumea.

Mulțumim și pentru această carte.📖
Lecturile noastre vor continua, cu siguranță, cu “Dumnezeul lucrurilor mărunte” și “ Ministerul fericirii supreme” care, cred eu, vor fi și mai frumoase după descoperirea autobiografiei autoarei.
Zilele astea voi lăsa câteva impresii și despre carte.📖

În concluzie, zilele sunt și mai frumoase cu lecturi bune și cu oamenii cu care le împărtășești.
.mua .mirela

Toate fac parte din biblioteca mea și am ales să încep cu ultima carte a apărută la

Nu numai că voi înțelege mai bine cărțile scrise de ea, dar, pregătesc această carte împreună cu pentru Clubul de carte și dialog autentic de marți, 28 aprilie.

Abia aștept să dezbatem biografia acestei mari scriitoare a Indiei și a lumii.

Ce zici ? Spui prezent ?

Zilele mele sunt “journées de lecture”, ale tale ?

O carte mică pentru zile mari! 📖✨
O carte maifest pentru lectură, pentru identitatea, originalitatea și moștenirea transmisă de lectură.

Lectura e asemenea madlenei pentru Proust. Amintirea acelor zile din copilărie pe care le petreceai cu cartea preferată și unde nu știai de nimic : mâncare, casă , joacă. Tot universul era în carte.

« Il n’y a peut-être de jours de notre enfance que nous ayons si pleinement vécus que ceux que nous avons cru laisser sous les vivre, ceux que nous avons passé avec un livre préféré. »

Pentru Proust ca și pentru noi toți lectura este :

📖 o stare de spirit

📖 sens dat zilelor noastre

📖 o conversație cu oamenii din secolele trecute

📖 virtute pe care o regăsim încă din cărțile copilăriei

📖 inteligența crește cu gustul pentru lectură și invers

📖 ca să fii original trebuie să știi să subordonezi lectura cu activitățile zilnice și personale.

Zilele cu tihnă din preajma marilor sărbători pascale mi-au adus și o lectură minunată.
Și nu pot decât să mă bucur de aceste momente! 📖✨

Acest mare titan al literaturii elene, Kazantzakis, ne-a transmis prin intermediul acestui roman profund și cutremurător o adevărată mărturie a luptei dintre trup și suflet, dintre instinct și morală, dintre credință și necredință.

Romanul este cunoscut și sub titlul de Hristos răstignit a doua oară și a fost ecranizat cu titlul “Cel care trebuie să moară” în 1957 avându-i în distribuție pe Melina Mercouri și Pierre Vaneck.

Două sate de munte din Grecia, Lykovrysi și Sarakina, aride și atemporale și care amintesc de Iudeea biblică. Totul pe fondul unei lumi care s-a lepădat de credință și unde primează interesul propriu.

Manolis, personajul principal, și prietenii săi atent aleși vor deveni noii Hristos și apostolii săi, care vor propovădui bunătatea și dragostea pentru semeni.
Martiri ai creștinismului sunt personajele acestui roman care-l înscrie pe Kazantzakis printre marii gânditori ai lumii.

Las mai jos câteva citate care pot umple sufletul de bucurie:

“ - Cum trebuie să iubim pe Dumnezeu, părinte? întrebă el.
- Iubind oamenii, fiul meu.
- Și cm trebuie să iubim oamenii?
- Căznindu-ne să-i ducem pe drumul drept.
- Șii care ieste drumul drept?
- Urcușul.”

“Numele acestui tânăr pe zăpadă-i scris,
L-a luat soarele și l-a topit și apa și s-a pierdut…

- În numele lui Dumnezeu! călătoria începe din nou; curaj, fiii mei!
Și i luară iarăși calea, către răsărit.”

Recomand acest roman : a se citi, a se reciti și medita!

Și lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o.

Paște cu bucurie și lumină ! ✨

Hristos a înviat !

La pittura di Giotto - Padova Capella dell’Arena

Vineri.
A treia lumină.
Vinerea mare și luminată.

Și această carte o adevărată lumină, despre cm durerea poate fi transformată în tandrețe, despre inocența copilăriei și stoicismul maturității.

Irlanda anilor anilor ‘80, sărăcie și suferință, familii numeroase care nu-și pot asigura traiul iar copiilor niciun viitor.
Este și cazul eroinei noastre, o fetiță de aproximativ 10 ani care este încredințată familiei Kinsella pentru o scurtă perioadă de timp.

Famila Kinsella nu avea copii iar fetița este lăsată în voia ei, să descopere casa și împrejurimile, este îngrijită și tratată ca o mică prințesă : baie bună, haine noi și frumoase, mâncare bună, chiar și bani pentru a învăța să-i chibzuiască.

Un adevărat rai ceea ce trăiește în casa familiei Kinsella. Dar, imaginea de perfecțiune i se schimbă în momentul în care descoperă un mare secret al familiei și anume pierderea unicului lor fiu, în camera căruia era găzduit și ale cărui lucruri îi erau puse la dispoziție.

Este un moment de răscruce între durere și tandrețe și dintre ceea ce trebuie spus sau ținut sub tăcere.

“-Nu trebuie să spui nimic, zice el. Amintește-ți chestia asta: niciodată nu ești obligată să spui nimic. De multe ori oamenii pierd doar fiindcă au ratat ocazia perfectă să tacă.”

“Mai multe lucruri îmi trec fulgerător prin minte: băiatul de pe tapet, agrișele, momentul în care găleata m-a tras la fund, junca rătăcită, salteaua umedă, a treia lumină. Mă gândesc la vara mea, la clipa prezentă, cel mai mult la clipa prezentă.”

Poate că așa e cel mai bine: să ne gândim la clipa prezentă în a treia lumină.

Și pentru iubitorii de cinema, cartea a fost ecranizată în 2022 sub titlul de : The Quiet Girl în regia lui Colm Bairead.

Joi cu Arghezi și «cuvinte potrivite » în aceste zile de mare sărbătoare.

De Paști

La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare
Au întins velințe și covoare
Și ard în potire
Mireasmă subțire.

Și din toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroșii noștri copii. (1935)

Înviere

Pentru leacurile din măceșii sânului tău
Am înfruntat mânia lui Dumnezeu.

Vezi? Corabia din zare plutește lin, plecată pe sfert,
Plumbuită ca într-un nămol de cositor fiert.
Merge marea, merge cerul împovărat de stele.

Numai corabia și noi ne-am oprit în ele. (1936)

Psalm

Făr-a te ști decât din presimțire,
Din mărturii și nemărturisire,
M-am pomenit gândidu-mă la tine
Și m-am simțit cu sufletul mai bine.
Poverile-mi parură mai ușoare,
Ca după binecuvântare,
Și-nsetoșat de tine și flămând,
M-am ridicat în groapa mea cântând.

Cine ești tu, acel de care gândul
Se-apropie necunoscându-l?
Cui cere milă, sprijin și putere
Neștiutor nici cum, nici cui le cere?
De-ajuns a fost ca, nezărit,
Să te gândesc și-am tresărit.” (1947)