Drag de Școală

📩Despre puterea “post-iturilor”

O metodă simplă tare, dar cu foarte mult impact asupra dezvoltării gândirii critice, a reflecției personale și a autoevaluării.

“Bilețelele” miraculoase fac parte din rutina noastră.

În prima poză, i-am rugat pe copii să răspundă scurt la întrebarea: “Dacă ai susține din nou evaluarea națională (clasa a II-a suntem noi), ce ai face diferit?” Puteți citi (cu zoom dat 😁) răspunsurile lor. Delicioase! Nu-și aflaseră încă rezultatele, ci a fost un moment anterior, ca o autoevaluare.

În a doua poză, după ce am studiat textul “Aladin și covorul fermecat” (manual CLR, Editura EDU), le-am adresat întrebarea: “Care este peștera în care te afli acum?” făcând referire la teama pe care o simțea Aladin când era blocat în peșteră. Citiți (tot cu zoom 😁) răspunsurile lor. Profunde!

Voi ce faceți cu aceste “bilețele” prețioase? Le păstrați undeva anume?

Dragul meu de școală a existat dintotdeauna, de când eram de vârstă preșcolară, de altfel. M-am născut și am crescut într-un sat mic, liniștit și superb de la munte. Amintiri minunate am din copilăria mea. Mi-a fost extrem de drag să merg la școală și niciodată nu mi s-a părut o corvoadă. Domnul meu învățător, ferm, dar iubitor, mi-a inspirat (fără să știe) și dragul de a scrie. Îmi amintesc de momentul când am scris o compunere numită “Pădurea de lângă casa mea” care, ani mai târziu am înțeles că avea menirea de a învăța conținuturi despre “descrierea unui loc”. Pentru tema efectuată de mine (fără vreun ajutor, părinții mei fiind oameni foarte modești, inclusiv în ceea ce privește studiile), am primit nota 10, dar și aprecierea publică a domnului meu învățător. A fost un moment de validare a capacităților mele de a scrie. Nu-mi mai amintesc exact ce am scris în compunere, dar știu că m-am oprit asupra unui copac și l-am detaliat în amănunt de la scoarță la “trăirile sale”.

În clasa a VI-a, am decis că vreau să fiu învățătoare și am început să mă pregătesc pentru liceul pedagogic. Grea pregătire, având în vedere că și finanțele familiei erau foarte modeste (sunt al șaselea din șapte copii ai familiei mele), dar și cărțile erau limitate. Biblioteca școlii era mică, dar adoram să împrumut cărți. Mă simțeam foarte mândră când intram în posesia lor. Le păzeam, le răsfoiam și le citeam cu mare grijă și responsabilitate.

Ani mai târziu, învățătoare fiind, am transpus dragul meu de școală într-o carte ce poate fi utilizată de profesori pasionați, ca și mine.

Primul capitol al cărții vorbește despre grija față de noi înșine, căci ce nu mi-au spus domnul meu învățător și nici profesorii mei din liceul pedagogic este că, atunci când ai drag imens de școală, riști să te și prăbușești, dacă nu ești atent și la tine.

Cartea poate fi achiziționată de aici: https://liceulfinlandez.ro/shop/produs/carte-profesorul-adaptabil-vremurilor/. (Ajută și un share, poate sunt profesori care au nevoie de ea).

În weekendul viitor, o să mă găsiți și la Bookfest, dacă vreți să ne vedem și față-n față. M-aș bucura mult să vă cunosc! 💜

Astăzi, sunt aici, într-un loc frumos și bun pentru relaxare. Sper că și voi vă odihniți și vă bucurați de acest weekend prelungit. Căci, dacă nu știm să avem grijă de noi, cm vom putea avea grijă de elevii noștri?!!

Am terminat de predat tot ce era planificat a fi predat în clasa a II-a, astfel că, avem suficient timp de jocuri în care să folosim toate informațiile învățate anul acesta.

Abia așteptam acest moment!💜

⛳️Joc didactic: Oare cât costă?

Resurse necesare:
☑️bani de hârtie;
☑️o foaie;
☑️un stilou;
☑️un catalog online al unui supermarket;
☑️elevi împărțiți în echipe.

Cum se joacă?
Profesorul întreabă: “Câți lei costă…?”
Elevii, conduși de un lider, vor estima prețul acelui produs. Un elev notează pe hârtie prețul, altul merge la “Bancă” și extrage din cont (un fel de bancomat 😅) fix suma stabilită în echipă.
Profesorul notează într-un tabel (pe tablă) prețul estimat de fiecare echipă, apoi spune prețul real (din catalogul online al unui magazin).
Echipa, al cărei preț estimat este cel mai aproape de cel real, primește un punct.

Jocul poate continua câte runde se dorește.

Ce produse au estimat elevii mei?
- 1 kg de roșii;
- O pungă de 3 kg de mâncare pentru căței;
- O pungă cu 10 eugenii.

Le-a plăcut mult jocul acesta, au cerut să-l repetăm.

🎯Scopul jocului este de a face conexiunea conținuturilor cu viața reală, învățând “valoarea” reală a produselor.

♥️Evaluarea națională (clasa a II-a) a trecut. Fișele au fost completate. Codurile și punctajele au fost urcate în platformă. Urmează și întâlnirile cu părinții și gata și acest “examen” care unora le-a indus multă teamă. Unii copii mi-au zis că primesc diverse recompense dacă iau peste 90-95 de puncte la fiecare probă, alții că lor li s-a zis (nu din partea mea 😅) că rămân în clasa a II-a dacă nu trec acest test. Fel și fel de motivații. Și eu sunt părinte și știu cm e :)).

Mie îmi place mult să observ și să-mi notez. Cândva, cumva, orice notiță mi-a fost de folos.

Orice moment poate aduce sens învățării, dacă este utilizat ca parte din proces și se construiește pe el. Evaluarea Națională este un moment bun de observare și învățare, chiar dacă părerile legate de utilitatea sa, impactul său sunt împărțite: e prea devreme, e prea mult, prea mare stresul etc. Realitatea e că noi, cei de rând, în astfel de decizii, nu putem să schimbăm decât modul cm ne raportăm la această realitate. De aceea, mi-e tare drag când văd manifestată latura reflexivă a profesorului.

✍🏻Ce notițe mi-am luat eu în timpul evaluării, în timpul corectării și după acest moment?

✅Copiii au fost foarte serioși cu privire la organizarea pentru testare: și-au pregătit banca, stiloul, au mers la baie înainte, au băut apă, au respirat … Mândră de ei!
✅Au completat prima pagină așa cm îi învățasem să o facă: cu litere mari de tipar (pregătire pentru alte examene).
✅Nu au lăsat exerciții nerezolvate (Mare lucru!).
✅Au scris destul de îngrijit (puține tăieturi cu linie orizontală, așa cm am insistat să facă, căci ei au tendința de a șterge oarecum compulsiv, ca nu cumva să se vadă vreo urmă din greșeala aia).
✅Au păstrat liniștea și rigoarea unei testări.
✅Cei mai mulți au folosit ciorna (dar nu toți, mai avem de lucru, căci au sentimentul că ciorna îi încetinește).
✅Cei mai mulți s-au verificat la final (dar nu toți și cu siguranță nu conștient- avem și aici de lucrat intens, dar avem timp).
✅Nu au fost copleșiți de emoții și ăsta e un mare plus. ♥️♥️♥️
☑️Unele greșeli în rezolvare apar din neatenție, nu din neștiință. Neatenția este definită ca lipsa atenției, manifestată prin absență, distragere sau nebăgare de seamă. Sinonime principale: distracție, omisiune, scăpare din vedere, superficialitate.

Să vă dau puțin context despre cm s-a manifestat neatenția la elevii mei…

🟣La testul de matematică, ultimul item a fost o problemă foarte simplă. Partea cea mai dificilă ar fi putut fi argumentarea, dar am lucrat suficient de multe șabloane, astfel încât copiii să știe “poezia” necesară pentru a obține punctajul maxim.

‼️La acest item, copiii au avut de argumentat dacă lui Radu îi ajung cei 80 de lei din pușculița lui, pentru a cumpăra câteva obiecte pentru cățelul pe care l-a adoptat: o zgardă, o lesă, două castroane și o păturică. Pentru fiecare obiect, era trecut un preț. Până aici, nimic dificil. Și chiar nu a fost nimic dificil. Ce a fost însă greu pentru elevii mei a fost să VADĂ, să OBSERVE că în cerință sunt trecute “două caserole”, iar ei au calculat prețul uneia. Din păcate, cele 8 puncte au fost pierdute cu totul. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru la 3-4 elevi, poate că nu m-aș fi îngrijorat atât de mult, dar această EROARE a apărut la trei sferturi dintre elevii clasei mele.

💜Cum voi ajuta eu, profesorul?!
✔️Voi introduce diverse exerciții menite să “hrănească” atenția.
✔️Anul acesta am început să scriu o carte (în cadrul unui curs minunat ținut de scriitoarea Adina Rosetti), pentru copii, o poveste despre neatenție și cm o putem ține lângă noi fără să ne facă rău. Mă pun pe treabă ca să o termin. Vara asta.
✔️Voi solicita și sprijinul părinților, reducând timpul în fața ecranelor și poate chiar câte o cură de “fără ecrane” când și când. Știm că ecranul are un mare rol. Nu ne (mai) putem minți singuri în continuare.
✔️Dacă aveți și alte idei, le aștept cu mare drag.

Sunt curioasă…a fost prezentă această neatenție și la elevii voștri?!

🟣Un alt item pe care elevii mei l-au tratat cu o oarecare superficialitate a fost la Română - Citit. Itemul 14 le cerea elevilor să răspundă la o întrebare închisă și apoi să argumenteze. Mie mi s-a părut un item interesant care a făcut o oarecare departajare între elevi.

📚”Este util să împrumutăm cărți de la Bibliotecă? De ce?”

‼️La prima vedere, pare o întrebare banală, dar le-a creat dificultăți copiilor. Cei mai mulți au răspuns la această întrebare, relativ asemănător: “Da, este util să împrumutăm cărți de la Bibliotecă pentru că cititul ne dezvoltă vocabularul, imaginația, creativitatea etc.” Puțini copii au răspuns concret la întrebarea despre utilitatea împrumutului și nu utilitatea cititului. Au fost acceptate răspunsuri precum: “pentru că nu mai cheltuim bani pe cărți, acolo găsim o mare diversitate de cărți, doamna bibliotecară ne poate îndruma în alegerea cărților…”. Acest item a avut 8 puncte, copiii au primit 4 puncte, pentru că au răspuns la prima întrebare închisă cu “Da, este util ..”. Pentru argumentare, nu au putut primi punctajul alocat. Le-a părut rău și lor, iar mie și mai mult. Am avut și elevi care au înțeles sensul cuvântului “util”.

💜Ce voi face eu, profesorul?
Voi folosi mai des cuvântul UTIL. E un cuvânt tare frumos. Îl voi introduce mai conștient în lecții diverse, chiar dacă deseori folosim ca profesori explicații legate de utilitatea cunoștințelor diverse învățate la școală. Vreau să fiu mai intențională cu acest cuvânt frumos.

🟣Ultimul item de la Română-Scris mi-a plăcut foarte mult. Simplu, simplu tare, dar de efect! Un schimb de replici care să arate generozitatea și formulele de politețe.

“Mulțumesc!” și “Cu plăcere!” sunt formule care fac parte din acte de vorbire UZUALE în comunicarea cotidiană, conform programei școlare.

Din păcate, am observat că alor noștri copii le e din ce în ce mai puțin la îndemână să le folosească. Cred totuși, că ei le vor folosi, chiar excesiv, dacă și numai dacă sunt învățați să le folosească, mai ales prin exemplul personal. E ceva ce sigur putem face împreună: casă-școală.

Realmente, mie mi-a adus multă bucurie să notez punctajul maxim la un astfel de item în dreptul multor elevi ai clasei. Recunosc că am lucrat intens la acest aspect, încă de la clasa pregătitoare. De ce?

Dacă ne amintim să fim generoși, să împărțim: azi câteva alune (cum zice itemul din test), mâine o vorbă bună, să știm să spunem “Mulțumesc” și “Cu plăcere”, de multe ori va conta mai mult decât toate cunoștințele pe care le deținem. E vorba de OMENIE care se vede și se simte extrem de frumos și, din fericire, pare că nu se demodează niciodată.

Tot ce vă spun vouă aici, le-am spus mai întâi elevilor mei, căci n-ar avea niciun sens să practic reflexivitatea, dacă nu ar aduce niște roade de care să beneficieze mai întâi ei, copiii.

Mulțumesc că sunteți aici! ♥️