28/03/2026
Nu știu alții cm sunt, dar eu, în preajma omuleților pe care iubesc să-i ascult, înfloresc. Și văd raze de soare și printre cei mai posomorâți nori. Și îmi place să cred că îi fac și pe ei să intre în hora bucuriei, alături de mine.
Astăzi, la "Povestea iepurelui mult prea serios", am vorbit din nou despre povești. Despre modul în care putem să le construim folosindu-ne de toate resursele noastre: de creativitate, de curaj, de cunoștințele dobândite și, nu în ultimul rând, de capacitatea noastră de a vedea dincolo de suprafață.
Personajul principal al poveștii pe care am construit-o împreună a fost un iepure...diferit. Care, la un moment dat, a uitat să zâmbească. Obiectivul nostru: să-l ajutăm să-și regăsească zâmbetul. Crezi că am reușit?🐇📚
Dincolo de întrebarea de mai sus, mai am una pentru tine: dacă cineva drag ție și-ar pierde zâmbetul pe undeva prin călătoria provocatoare numită VIAȚĂ, cm l-ai ajuta să-l recapete?
