Irina Vlad ∙ Antrenor de Personalitate în Engleză

Aceste noi obiceiuri din piața muncii pot reprezenta o oportunitate pentru români. Poate că mulți nu se vor mai simți presați să plece din România pentru o viața mai bună.

De asemenea, ar putea fi totodată o oportunitate să spulberăm mitul forței de muncă ieftine din țările estice și, odată cu competiția la nivel mondial, să ne aliniem țărilor vestice în ceea ce privește atât salariile, cât și recunoașterea valorii profesionale.

Vezi că te-ai murdărit de engleză la gură.
Mamă, ce vorbești, frate, așa, parcă ești regina Angliei?
Te străduiești cam mult, fii mai natural!

Cred că suntem cu toții familiarizați cu genul acesta de critică “constructivă” pe care o primim adesea de la colegi, prieteni, chiar și de la familie.
Mesajul subliminal este: “Oricum n-o să-ți iasă, nu mai încerca.”

Nu-i de mirare ca avem zero curaj să interacționăm în engleză. Pașii pe care-i facem în viața profesională ar trebui să-i facem cu bucurie. Cu entuziasm. Nu cu frustrări și ezitare.
Cel mai adesea, prima care apare este frica. Ezităm să acționăm de frică să nu greșim și să fim judecați ulterior.
Ar trebui să ne bucurăm mai mult, să privim fiecare oportunitate de a interacționa ca pe-o șansă. Nu ca pe-o corvoadă.

Probabil vei fi judecat de unii, nu poți să fii pe placul tuturor. Dar nici nu trebuie.

Însă fii sigur că cei cu care vei interacționa în engleză vor aprecia abilitațile tale de comunicare și nu vor avea timp și chef de remarci răutăcioase demne de scara blocului.

În concluzie, dacă “te-ai murdărit de engleză la gură”, înseamnă că ești pe drumul cel bun.

Am vorbit cu Wall-Street despre cm afacerea ta are de suferit dacă nu comunici empatic și eficient în engleză și despre nevoia de a construi o personalitate în engleză.

https://www.facebook.com/WallStreetRo/posts/10165757457240427

Un extrovertit în românește devine introvertit în engleză, iar frica de a nu spune greșeli poate distruge o afacere Românii au un adevărat complex legat de job-urile în limba engleză, mai ales atunci când trebuie să concureze cu străinii buni vorbitori de engleză, iar competiția a devenit și mai acerbă din cauza...

Primul pas pentru a te îmbunătăți în engleza nu e să iei pixul și caietul și să te apuci temeinic de past tense-urile alea, așa cm îți propui de ceva ani.

Nici să te apuci de meditații ca pe vremea când erai la școală. N-ar fi nimic în neregulă cu asta, dar sunt sigură că nu prea mai dispui de timpul necesar pentru așa ceva.

Ceea ce trebuie să faci e mult mai ușor.

Trebuie doar să răspunzi la o întrebare. Una simplă:

Cărui scop din viața ta servește o engleză mai bună?

Așa cm le spun adesea clienților mei, nu te pregătești pentru olimpiada la engleză. Nici pentru vreun concurs de gramatică. E cam târziu pentru asta.
Limba engleză nu e probabil un scop în sine, însă ceea ce faci cu ea este.

Așa că definește-ți bine scopurile.
Vrei sa fii cel mai tare la gramatică sau de fapt e altceva care te nemulțumește?

Lasă-mă să ghicesc. Vrei să fii mai bun. Poate cel mai bun în ceea ce faci.

Să comunici mai bine. Să convingi mai bine. Să vinzi mai bine.

Deci n-ai nevoie să fii tobă de engleză. Ci să înveți s-o folosești pe cea pe care o știi deja.

Pentru ca nu cuvintele conving, oamenii conving.

Ai nevoie, așa cm îmi place mie să zic, să fii mișto în engleză.

Și să înțelegi că nu engleza ta trebuie să fie cool, tu trebuie să fii!

Pentru cei din mediul business engleza est-europeană e un bau-bau, un no-no, o ciumă de care trebuie musai să scapi.

E neprofesionistă, neatrăgătoare și, mai ales, ‘e plătită prost’.

Și atunci ce facem cu accentul est-european?
Cei care s-au născut cu o ureche bună îl vor corecta sau îl vor ascunde, dar ei sunt puțini.

Ceilalți în schimb, se vor rușina de el și cam atât. Vor adăuga stereotipului deja existent o nouă componentă - cea a rușinii.
Vor începe să se jeneze tot mai des la întrebarea - “Where are you from?” și să devină tot mai emotivi cu fiecare interacțiune.

Adevărul știi care e? Că pe nimeni nu deranjează accentul tău așa de tare precum te deranjează pe tine.

Da, ar fi tare să-ți educi accentul și să vorbești cât mai aproape de nativ.

Dar știi ce ar fi și mai tare?
Să vorbești engleză cu tupeu și curaj fără să-ți pese așa mult de ce cred ceilalți.

Când comunicăm, nu sunt doar cuvintele cele care contează, e și felul în care ne folosim vocea.
O problemă comună cu care se confruntă mulți dintre clienții mei este faptul că-și schimbă vocea când vorbesc în engleză.

Un exemplu concret este al unui cliente care face sales calls în fiecare zi atât în engleză cât și în română. La cele în română are o voce gravă și convingătoare, vorbește tare, clar, relaxat.

La cele în engleză în schimb, vocea ei devine stridentă, crispată, tinde să vorbească prea încet, are un ton nesigur și uneori îi fuge vocea.
Asta pentru că în engleză emoțiile ei sunt mai mari, devine stânjenită și per total se simte nesigură pe ceea ce spune. Nu se simte bine în pielea ei.

Vocea, fie că vorbești engleză sau română, spune cam totul despre tine chiar dacă tu nu-ți dai seama.
Cu cât e mai relaxată, mai naturală, mai dezinvoltă, cu atât tu apari mai încrezător în forțele proprii, ești perceput ca având un nivel crescut de siguranță de sine, iar asta îi face pe oameni să aibă încredere în tine, să simtă că pot conta pe tine din punct de vedere profesional și să-și dorească sa lucreze cu tine.

Tu reușești să-ți exprimi potențialul profesional când vorbești în engleză?

''Nu-mi găsesc cuvintele în engleză''.
O problemă cu care se confruntă cei mai mulți dintre oamenii cu care lucrez.

Totuși majoritatea clienților mei recunosc că asta li se întâmplă doar în mediul profesional. În vacanță, engleza lor sună mult mai bine.

Cum se face că același om poate fi simultan și bun și slab la engleză? E destul de simplu.

Există o presiune mare când comunicăm în mediul profesional. Trebuie să fim mereu la înălțime, să facem impresia potrivită, să obținem anumite rezultate.

Avem senzația că trebuie să renunțăm la cine suntem în timpul liber și să intrăm în mood-ul profesional. Că așa cm suntem noi nu e suficient.

În vacanță lucurile stau exact pe dos. Engleza ta sună mai bine ca la job și nu e o coincidență. Nu mai ai niciun target de atins și îți permiți să fii liber. Lipsit de constrângeri. Și exact asta e condiția principală pentru a comunica cu succes în engleză.

Secretul e că nu trebuie să muncești pentru o engleză mai bună. Trebuie să fii leneș. Să fii ca în vacanță. Să fii liber. Să fii încrezător că poți orice îți propui. Dacă îți dai voie. Pentru că toate lucrurile bune se obțin effortlessly.

Serios, gândește-te! Cum ar fi dacă tot ce ar trebui să faci pentru a-ți îmbunătăți prezența în engleză ar fi să te simți ca în vacanță?

Engleza est-europeană este ușor recognoscibilă și are un ton considerat oareșcum derizoriu. Poate chiar ușor ridicol.

Acel ceva care te face să vizualizezi un om în pantaloni de trening, scuipând semințe și stând pe vine. E un stereotip. La care au contribuit diverși români, dar nu noi.

Nu eu, nu tu.

Românii pe care-i am eu în minte, cei care folosesc engleza în mediul profesional, nu se regăsesc absolut deloc în această descriere.

Totuși mulți dintre ei se conformează acestui stereotip și vorbesc engleză sub nivelul lor profesional. Din diverse motive, dar cel mai adesea, din cauză că nimeni nu le-a zis că se poate altfel.

Le-a zis însă că a fi roman e egal cu a fi inferior.

Si exact aceasta este rolul meu. Să-ți spun că nu trebuie să te pliezi pe niciun stereotip despre români. Să-ți aduc aminte că valoarea ta profesională nu stă în suma acestor stereotipuri. Că meriți să te ridici la nivelul la care deja ești oricum.

Nu ai de ce să te identifici cu cei care au construit o imagine negativă României în lume. Și nu trebuie să te scuzi pentru acei oameni.

Tu nu ești așa absolut deloc.

Și felul în care vorbești trebuie să spună povestea ta, să spună cine ești tu cu adevărat.

Cu toții admirăm felul în care americanii țin prezentări și vorbesc în public. Cei mai mulți dintre noi am crescut expuși la engleza lor, la umorul, la felul lor de a fi. Le admirăm mai ales dezinvoltura. Naturalețea. Ușurința. Și picăm în capcana să credem că toate cele menționate vin din pură spontaneitate.

Există preconcepția larg răspândită printre români că orice e învățat pe de rost e prost. Că trebuie să fii spontan. Altfel undeva în noi simțim că trișăm. Că dacă ceva e 'muncit' devine neautentic. Așa că deseori, dacă nu tot timpul, ne bazăm pe noroc.

Doar că acel spontan 'americănesc' la care tânjim vine tocmai dintr-un exces de control.

Să nu ne lăsăm păcăliți. Oamenii aceia nu se postează în fața unui public și invocă divinitatea pentru rezultate bune.

Nu, dimpotrivă. Își scriu și chiar își învață prezentările fără jenă. E performing. Abia după ce știi precis ce ai de spus, devii suficient de liber ca să fii și spontan.

A fi carismatic înseamnă a avea siguranța de sine. Doar așa poți învinge frica.

Pentru că nu există un dușman mai mare pentru teama de eșec decât să știi bine ceea ce ai de făcut. Atunci nimic nu te mai poate învinge.

Tu cm te pregătești când ai de vorbit în engleză?

Îți înveți dinainte speech-urile sau preferi să te bazezi pe...'noroc'?