Lecția de patrimoniu București

Scoala de la Piscu a lansat o nouă serie de episoade pentru copii și adolescenți. Vă invităm să descoperiți patrimoniul ilfovean alături de Adriana și Grigore Scripcariu - locuri, oameni, obiecte, mărturii de ieri și de azi din județul învecinat Capitalei ☀

Lectia de patrimoniu Ilfov 01 Ilfov – orizont localDescoperim harta județului nostru, povestim despre cm erau locurile odinioară și fixăm noțiuni introductive în studiul patrimoniului cu...

Școala de la Piscu dechide o nouă serie Lecția de Patrimoniu, dedicată CERAMICII. Vă invităm să urmăriți primul episod!

Lecția de patrimoniu - Ceramică 01 - Abecedar de ceramică țărănească din România O introducere în universul olăritului țărănesc din spațiul românesc. Trecut și prezent, forme, funcțiuni, decorații, sate de olari și muzee. Cum se lucrează ...

De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei ❤️

Vă invităm la o plimbare în timp și spațiu pe cel mai renumit traseu al orașului nostru, inițiat de voievodul Constantin Brâncoveanu și devenit mai apoi zona în care s-au concentrat instituții publice, hoteluri, palate și alte clădiri care au făcut istorie. Ghidul nostru va fi diplomatul Gheorghe Cruțescu, cel care a scris cea mai renumită carte despre . Hai cu noi la pas pe vechiul Pod al Mogoșoaiei!
________
Lecția de patrimoniu București este un proiect inițiat și susținut de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic București, realizat de Scoala de la Piscu în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucuresti, Muzeul Național al Țăranului Român, DEM Creativ, trei parale, Anton Pann Ensemble.

👉 Urmărește toate episoadele pe canalul nostru 🎬🎧 https://bit.ly/3f5aloU

Lecția de Patrimoniu - De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei, Episodul 20 - YouTube Vă invităm la o plimbare în timp și spațiu pe cel mai renumit traseu al orașului nostru, inițiat de voievodul Constantin Brâncoveanu și devenit mai apoi zona în...

🏛 Descoperim astăzi o clădire-cheie a culturii noastre, ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea în apropierea Palatului Regal, pe traseul cel mai faimos al orașului – Calea Victoriei. De ce și cm s-a construit , cine și în ce fel a contribuit la realizarea acestui măreț proiect, de unde s-a inspirat arhitectul Albert Galeron, cm a devenit Atheneul Român o emblemă a Bucureștiului și a culturii române în general?

Hai la pas, prin grădina și prin clădirea Atheneului!
________
Lecția de patrimoniu București este un proiect inițiat și susținut de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic București, realizat de Scoala de la Piscu în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucuresti, Muzeul Național al Țăranului Român, DEM Creativ, trei parale, Anton Pann Ensemble.

👉 Urmărește toate episoadele pe canalul nostru 🎬🎧 https://bit.ly/3f5aloU

Lecția de Patrimoniu - Atheneul Român: un templu al culturii, Episodul 19 Descoperim astăzi o clădire cheie a culturii noastre, ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea în apropierea Palatului Regal, pe traseul cel mai faimos al ...

Lecția de patrimoniu București continuă astăzi cu povestea unei clădiri simbolice pentru orașul nostru: Atheneul Român.

Ca în fiecare miercuri seară, vă așteptăm de la ora 20:30 pe TRINITAS TV și de la 21:00 aici, pe pagina noastră de facebook.

Copiii pot nu doar imagina, ci și construi muzee. Chiar la ei acasă. Nicolae Sanciuc (aproape 8 ani) din Galați a transformat pasiunea pentru electricitate în ocazia perfectă de a meșteri un muzeu inedit.

💡🔌✂️📏

>

_ _ _ _ _ _ _
🏆 Muzeul „Apasă și vezi ce se întâmplă” se numără printre proiectele câștigătoare la Concurs: Joaca de-a Muzeul organizat în parteneriat cu prietenii de la Educație Muzeală MȚR.

Câte putem învăța dintr-o ? Ioana Bleotu (12 ani) din București a închipuit un al fotografiilor:

✒️ Muzeul meu este unul al pozelor, căci după părerea mea pozele sunt foarte importante. Dar nu este un muzeu cu poze foarte importante, ci unul cu fotografii de familie sau copilași jucându-se. Fotografiile unor oameni simpli. După părerea mea, aceste lucruri contează la fel de mult ca pozele importante, căci ele ne fac să înțelegem viața cotidiană a oamenilor din trecut. Iar peste 20 de ani, muzeul meu va avea și pozele noastre, cele ale copiilor de azi. Sau cine știe?

Clădirea este în stil Art Nouveau, cu mobilă de tip Art Deco. Tot acolo, se află tablete și ghiduri audio, noi-nouțe. Muzeul nu conține numai poze vechi, de epocă, ci și poze noi, ale oamenilor de azi. Copiii au zona lor de joacă, unde își pot face poze amuzante și altele. De muzeul meu ar ști toată lumea și ar fi plasat pe Calea Victoriei sau în Piața Universității din București, lângă o casă în stilul neoromânesc, construită din cărămizi, cu ferestre mari și boltite în partea de sus. Acea casă mai are și un foișor cu o logie amplă.
De asemenea, tinerii pot învăța despre moda vestimentară a anilor trecuți, datorită pozelor (evident, dacă sunt interesați), pot descoperi poze din timpul războielor mondiale, se pot amuza uitându-se la fotografii de la circuri vechi sau ar putea descoperi mai multe despre comunism, na**sm etc. Evident, din poze.

Dacă anumite fotografii înseamnă foarte mult pentru deținătorul sau deținătoarea lor, dar totuși vrea să fie expuse, vor avea loc expoziții temporare, circa o lună sau două. Totodată, adulții își pot aduce aminte de copilăria lor, de jucării avute cândva și de „Uniformă d-aia aveam și eu la școală. Mamă, ce vremuri!”, precum și altele.
_ _ _ _ _ _ _

🏆 Muzeul fotografiilor se numără printre proiectele câștigătoare la Concurs: Joaca de-a Muzeul organizat în parteneriat cu prietenii de la Educație Muzeală MȚR.

A venit rândul să vă prezentăm un născut din dialogul dintre tată și fiu, cu o colecție de timbre aflată deja la a doua generație. Un muzeu în care copiii compun scrisori și le expediază prin poștă: o practică ce ne devine, treptat, din ce în ce mai străină.
_ _ _ _ _ _ _

✒️ Bună seara. Numele meu este Cozea Petru Vladimir. Am 10 ani și sunt elev în clasa a IV-a. Îmi place foarte mult să merg la muzee, am văzut multe, mai ales pe cele din București.

Dacă aș fi pus să fac un muzeu, aș face un muzeu de timbre. Îmi plac foarte mult, tatăl meu m-a inspirat atunci când mi-a arătat clasoarele lui de când era mic. Încă nu mi le-a dat, de teamă să nu le stric. Însă am început și eu să colecționez câteva, le cumpăr de la chioșcurile de ziare.
Cred că un astfel de muzeu ar fi foarte interesant pentru toate vârstele. Celor mari le-ar trezi multe amintiri, celor mici, poate interesul. Le-aș așeza în vitrine, să fie mai bine observate și la dimensiuni mai mari. Vizitatorii vor avea la dispoziție și o lupă. Le-aș așeza în ordine cronologică, pe ani, dar și pe categorii (sport, evenimente, personalități, mijloace de transport, animale etc.).
Muzeul ar fi frumos decorat, cu spații luminoase și ar avea un ghid pasionat și bine documentat. Biletele nu ar fi simple, cm sunt pe la muzee, ci unele chiar în formă de timbru, pentru a fi păstrate. Biletele ar fi din hârtie reciclată, chiar și muzeul ar avea multe componente provenite din materiale reciclate, pentru protejarea mediului.
Pentru a atrage vizitatorii, în mod special pe copii, aș organiza și câteva joculețe (să deseneze ceea ce au văzut sau reținut din muzeu, să își imagineze și ei alte tipuri de timbre, jocuri de cercetare, poate am scrie și câteva scrisori, să punem timbre și să le expediem). Să fie o activitate din care să învețe ceva și să nu o uite prea repede.
Mie îmi plac foarte mult imaginile de pe timbre. Am aflat multe nume celebre (Lenin), multe animăluțe și sportivi. Timbrul meu preferat este Carnavalul din Burkina Faso, deoarece sunt animăluțe haioase pe el. Este din anul 1985.
_ _ _ _ _ _ _

🏆 Muzeul timbrelor se numără printre proiectele câștigătoare la Concurs: Joaca de-a Muzeul organizat în parteneriat cu prietenii de la Educație Muzeală MȚR.

Muzeul din seara aceasta este unul al . Le recunoașteți?

Sala de muzeu este imaginată și construită de Anastasia Moga (9 ani) din Oradea. Joaca de weekend s-a transformat în migala unei adevărate scenografii, din care nu lipsește primul vizitator, o „bătrânică simpatică” ❤️

Noi vă așteptăm și mâine pe pagina Lecția de patrimoniu București, cu un nou muzeu inventat de copii. Iar pe voi vă provocăm în continuare să scotociți prin imaginație, să priviți obiectele din jur, să le dați noi sensuri. Și să născociți alte și alte muzee, ale căror povești suntem curioși să le aflăm. Le puteți trimite pe e-mail la [email protected].

_ _ _ _ _ _ _

🏆 Muzeul sculpturilor se numără printre proiectele câștigătoare la Concurs: Joaca de-a Muzeul organizat în parteneriat cu prietenii de la Educație Muzeală MȚR.

Iată că se pot naște chiar și din preocupările zilnice: imaginația unui elev de clasa I transformă anevoioasa activitate de a umple pagini întregi cu litere de mână într-o joacă de colecționar serios. La ceas de seară, vă invităm să citiți sâmburele unui viitor muzeu, imaginat de Răzvan Popa din Bacău.

_ _ _ _ _ _ _

✒️ Sunt Răzvan și am 7 ani. Îmi place să colecționez mai multe lucruri: povești scrise de mine, jocuri făcute de mine, pietricele, reviste de la magazine, tuburi de hârtie igienică. Încă mai colecționez tuburi de hârtie igienică pe care le decorez și pentru care creez câte o poveste. Până acum am decorat 14 tuburi. Aș fi avut mai multe dacă tati nu mi le-ar fi dus la „reciclat” și dacă fratele meu mai mic nu mi-ar fi ros câteva (acum e mai mare și nu mai face asta). Pentru a fi în siguranță, mami mi-a ascuns colecția în pod. Mai greu este să adun noi tuburi. Aproape mereu pierd momentul când se termină hârtia igienică și tubul dispare ca prin magie.

Dar noua mea colecție este una specială. Este încă la început, dar vreau să fie o colecție imensă.
Sunt în clasa I și am început să scriu cu stiloul. Până acum am scris cu stiloul bastonașe și liniuțe, iar acum am învățat să scriu litera a mic de mână, litera A mare de mână și litera m mic de mână. Exersez de mai multe ori pe zi, deși nu îmi place. Mi se pare tare plictisitor să scriu mulți de a și mulți de m. Dar mă gândesc că se va termina mai repede rezerva dacă scriu mult, pentru că am început să colecționez rezerve de la stilourile cu care învăț să scriu.
Am două stilouri. Mami mi-a cumpărat unul pentru școală și unul pentru acasă. Asta mă ajută să adun și mai multe rezerve. Deși cu cel de la școală nu prea am scris. Școala s-a închis și facem online. Doar cu stiloul de acasă scriu. Acum am doar două rezerve (pe una o cheamă Albăstrui, pentru că e mai albastră, și pe cealaltă o cheamă Albui, pentru că nu e așa albastră). Scriu mult cu stiloul, dar nu știu de ce se termină așa greu o rezervă. Aștept și tot aștept... În curând o să am trei rezerve. Mi-a dat doamna învătătoare să scriu o pagină plină cu „mama” și sigur se va termina și a treia rezervă. De fapt, mai are puțin (mereu verific să văd câtă cerneală mai este).
Desigur, fratele meu mai mic a încercat să-mi fure rezervele pentru că îi place cm fac biluțele din ele, dar eu le-am ascuns bine în dulapul meu, într-un loc secret departe de mâinile lui furăcioase.
O rezervă de stilou este foarte interesantă. Cu biluța dinăuntru zici că e o maracasă. Când o să adun mai multe rezerve o să fac o maracasă mare. Vreau să adun mai mult de 100 de rezerve. Mami zice că va trebui să scriu foarte mult ca să ajung la 100 și mi-a pregătit încă o pagină de scris „mama”. Ei da.....

Dacă aș face un muzeu cu rezerve de stilou lumea ar fi uimită de cât de mult am scris și ar zice că sunt foarte deștept. Aș fi chiar și în cartea recordurilor.
Acum mă duc să scriu iar – „mama”.

_ _ _ _ _ _ _

🏆 Muzeul rezervelor de stilou se numără printre proiectele câștigătoare la Concurs: Joaca de-a Muzeul organizat în parteneriat cu prietenii de la Educație Muzeală MȚR.

Săptămâna aceasta, face o scurtă pauză de la difuzarea unui nou episod. Pentru că, după un maraton dedicat muzeelor, vrem să dăm voce copiilor și muzeelor imaginate de ei. 10 copii au acceptat provocarea de a participa la concursul , iar prietenii de la Muzeul Țăranului Român au anunțat deja câștigătorii. Vă vom prezenta pe-ndelete, începând de mâine, ideile lor.