07/09/2026
Un corp aplecat înainte.
Coatele sprijinite pe genunchi.
Capul prins între mâini.
Nu știm ce a vrut să reprezinte creatorul lui. Și ar fi incorect să proiectăm asupra unei statuete preistorice conceptele noastre despre introspecție sau viață interioară.
Dar este fascinant că, după aproape șapte milenii, creierul nostru recunoaște imediat postura.
O citim ca pe un om absorbit de propriile gânduri.
Pentru că înainte de cuvinte, oamenii s-au citit unii pe ceilalți prin corp.
Creierul uman este profund social. Postura, orientarea corpului, expresia feței și gesturile devin informație pe care sistemul nostru perceptiv o integrează rapid pentru a încerca să înțeleagă starea și intențiile celuilalt.
Cumva, acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai mult privind această figurină: nu știm ce gândea omul de acum 7.000 de ani.
Dar recunoaștem, încă, un om care pare să gândească.
Și undeva, între arheologie și neuroștiință, există această continuitate extraordinară a experienței umane.
Recomand expoziția Muzeul Muzeelor MNAR - Muzeul Național de Artă
Neurominder
Understanding the brain changes the way we understand ourselves.